Cu toate ca abuzul emotional este principala cauza de ingrijorare inregistrata de Asociatiile oficiale de protectie a copilului, nu este intotdeauna recunoscut si nu-i acorda importanta cuvenita, desi in cele mai multe cazuri reprezinta forma de maltratare predominanta in cadrul familiei. Mai mult, abuzul emotional este prezent si alaturi de alte forme de maltratare. Cercetarile din ultimele doua decenii au evidentiat ca manifestarile imediate sunt mai putin dramatice comparativ cu cele care apar in timp. In cadrul abuzului emotional putem include:
1. Ostilitatea si critica extrema. Parintii s-ar putea sa vada numai calitatile negative ale copiilor si sa le adreseze comentarii aspre si critice, iar ei nu sunt pregatiti si obisnuiti cu acest lucru. Studiile efectuate confirma ca, copiii expusi unui climat emotional aspru sunt la randul lor cruzi cu ceilalti.
2. Respingerea afectivitatii. Aceasta poate duce la frustrari emotionale disperate si la racirea relatiilor, uneori ducand la neincredere sau la nevoia disperata de intimitate.
3. Lipsa de atentie. Copilul este ignorat in special cand este tacut, sau se comporta corespunzator; cand cauta pe cineva sa se joace sau cere aprobarea pentru a obtine ceva, este certat. Aceasta il va conduce spre un comportament social mai putin acceptabil, sau mai degraba, spre unul antisocial si agresiv.
4. Inconsecventa. Comportamentul care este acceptat la un moment dat este urmat de o critica si o pedeapsa grea; un parinte care este bland si multumit dimineata, este rece si respingator dupa-amiaza. Acest lucru va crea confuzie si neputinta de a intelege modul corect de comportament, sau de a avea incredere in parinte.
5. Amenintarea cu abandonul. Pentru ceea ce ar putea fi considerat lipsa de comportament (scapari in comportament), copilul este amenintat cu expulzarea de la domiciliu, putand avea valiza pregatita si fiind condus la institutiile de ocrotire. Frica constanta de a fi abandonat impiedica dezvoltarea unei baze sigure in evolutia unei relatii si adesea duce la apropieri (atasamente) anxioase.
6. Stresul si nevoile necorespunzatoare. Un copil isi poate vedea mama deprimata si batuta de nenumarate ori de partenerul sau. Copilul poate crede ca persoana lui este motivul divortului parintilor sai. De asemenea, el poate fi folosit de acestia sa se alieze cu unul sau altul dintre ei, sa duca mesaje, sa faca pace sau sa dea confort si protectie.
Institut: www.terapiam.ro 1. Ostilitatea si critica extrema. Parintii s-ar putea sa vada numai calitatile negative ale copiilor si sa le adreseze comentarii aspre si critice, iar ei nu sunt pregatiti si obisnuiti cu acest lucru. Studiile efectuate confirma ca, copiii expusi unui climat emotional aspru sunt la randul lor cruzi cu ceilalti.
2. Respingerea afectivitatii. Aceasta poate duce la frustrari emotionale disperate si la racirea relatiilor, uneori ducand la neincredere sau la nevoia disperata de intimitate.
3. Lipsa de atentie. Copilul este ignorat in special cand este tacut, sau se comporta corespunzator; cand cauta pe cineva sa se joace sau cere aprobarea pentru a obtine ceva, este certat. Aceasta il va conduce spre un comportament social mai putin acceptabil, sau mai degraba, spre unul antisocial si agresiv.
4. Inconsecventa. Comportamentul care este acceptat la un moment dat este urmat de o critica si o pedeapsa grea; un parinte care este bland si multumit dimineata, este rece si respingator dupa-amiaza. Acest lucru va crea confuzie si neputinta de a intelege modul corect de comportament, sau de a avea incredere in parinte.
5. Amenintarea cu abandonul. Pentru ceea ce ar putea fi considerat lipsa de comportament (scapari in comportament), copilul este amenintat cu expulzarea de la domiciliu, putand avea valiza pregatita si fiind condus la institutiile de ocrotire. Frica constanta de a fi abandonat impiedica dezvoltarea unei baze sigure in evolutia unei relatii si adesea duce la apropieri (atasamente) anxioase.
6. Stresul si nevoile necorespunzatoare. Un copil isi poate vedea mama deprimata si batuta de nenumarate ori de partenerul sau. Copilul poate crede ca persoana lui este motivul divortului parintilor sai. De asemenea, el poate fi folosit de acestia sa se alieze cu unul sau altul dintre ei, sa duca mesaje, sa faca pace sau sa dea confort si protectie.
SURSA: http://www.psiholife.ro/children-life.php?art=17&page=1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu