sâmbătă, 28 aprilie 2012

FUMATUL DAUNEAZA GRAV BUGETULUI

Românii cheltuiesc 7,7 la sută din bugetul pe care îl au pe băuturi alcoolice şi tutun, conform ultimelor date oferite de Institutul Naţional de Statistică. Un calcul simplu arată că un om care a fumat în ultimii cinci ani, în medie, un pachet de ţigări pe zi a cheltuit aproximativ 14.500 de lei, bani cu care acum ar fi putut să-şi cumpere un automobil la mâna a doua sau să plece într-o croazieră de lux. 

La jumătatea anului 2007, preţul mediu al unui pachet de ţigări premium, cele mai fumate de români, era de 5,7 lei. Preţul acestor ţigări a crescut în fiecare an, în 2008 fiind de 6,5 lei, în 2009 7,2 lei, în 2010 9,9 lei, în 2011 11,2 lei, pentru ca acum, în 2012, acestea să ajungă la 12,5 lei.
În medie, o persoană care s-ar fi hotărât să se lase de fumat în urmă cu cinci ani ar fi economisit aproximativ 14.500 de lei, asta fără să fi depus banii la bancă sau să îi fi investit.
Cu cei aproximativ 3.300 de euro astfel obţinuţi, un fumător al unui un pachet pe zi ar fi putut să-şi cumpere o maşină la mâna a doua din 2007, acelaşi an în care s-ar fi lăsat de fumat.
Cei care vor să călătorească şi să simtă aer proaspăt în organismul detoxifiat, ar fi putut alege o croazieră de lux, timp de 26 de zile, prin nordul Europei. Sau ar fi putut să îşi facă un concediu "obişnuit" în fiecare vară cu cei câte aproape 3.000 de lei pe care i-ar fi economisit în fiecare dintre cei 5 ani.
Pasionaţii de tehnologie ar fi putut să-şi cumpere, dacă s-ar fi lăsat de fumat în urmă cu cinci ani, fiecare model nou de iPhone lansat de Apple.
Doamnele care preferă accesoriile scumpe şi-ar fi putut cumpăra o geantă Louis Vuitton XL, care ajunge până la 3.000 de euro, cu banii economisiţi pe ţigări.
Iar cei care îşi doresc să-şi "repare" sănătatea după anii de tutun şi se ghidează după zicala "un măr pe zi ţine doctorul departe", ar fi putut să-şi cumpere peste patru tone de mere dacă nu ar fi cheltuit în ultimii cinci ani 3.300 de euro pe ţigări. 
Fumatul dăunează grav sănătăţii, anunţă o directivă a Ministerului Sănătăţii. Efectele acestuia sunt nocive în timp pentru organism, dar nu numai sănătatea este profund afectată de efectele fumatului, ci şi bugetul fiecăruia, care primeşte o lovitură cu fiecare ţigară arsă.
(Material realizat de Florin Radu, florin.radu@mediafax.ro).

miercuri, 18 aprilie 2012

STATISTICA INGRIJORATOARE!...DRAMATIC!

Peste 35 la sută dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 18 și 32 de ani au avut cel puţin un avort, rezultă dintr-un sondaj realizat de Institutul pentru Politici Publice (IPP).
SPUNE NU AVORTULUI!
NU OMORATI BEBELUSII!
35 la sută dintre femei au avut cel puţin un avort. Totodată, o femeie din patru cu vârste peste 33 ani a declarat că a făcut cel puţin un avort. Femeile din eşantionul cercetării, reprezentative la nivel naţional, au în general un nivel scăzut de educaţie sexuală, respectiv în domeniul sănătăţii reproducerii şi cunosc foarte puţin despre efectele folosirii mijloacelor de contracepţie".

Autorii studiului consideră că îngrijorător pentru responsabilitatea fiecăreia faţă de controlul stării de sănătate este şi procentul de 47 la sută al celor care spun că au făcut un control ginecologic mai rar de o dată pe an.

"Mai grav, cinci la sută spun că nu au fost niciodată la un control de specialitate, ceea ce este îngrijorător pentru starea de sănătate a femeilor, de unde şi incidenţa tot mai mare a cazurilor de cancer de col uterin", apreciază şeful Clinicii de Obstetrică şi Ginecologie de la Spitalul Elias din Bucureşti, profesor doctor Radu Vlădăreanu, citat de Mediafax.



vineri, 13 aprilie 2012

INVIEREA DOMNULUI

Nici un evanghelist nu descrie Invierea Domnului, deoarece nu au fost martori la aceasta minune. Evanghelistii consemneaza numai ceea ce s-a petrecut dupa ce Hristos a iesit din mormant. Din evanghelii aflam ca in prima zi a saptamanii, duminica, femeile mironosite au venit cu miresme la mormantul lui Hristos, cu care aveau de gand sa unga, dupa obicei, trupul lui Iisus. Se pare ca Maria Magdalena, venita cu celelalte femei, ajunge prima la mormant si uimita de vederea pietrei ridicate si a mormantului gol, nu le mai asteapta pe celelalte femei si alearga sa le vesteasca apostolilor cele petrecute. Ea nu mai vede ingerul, care le intampina pe celelalte femei si nici nu-i asculta mesajul - ca Hristos a inviat.
Pe cand femeile mironosite mergeau catre apostoli sa vesteasca cele intamplate, sunt intampinate de Hristos cu urmatoarele cuvinte: "Bucurati-va" si "Nu va temeti". El le repeta indemnul dat de inger: "Duceti-va si vestiti fratilor Mei, sa mearga in Galileea si acolo ma vor vedea".
La mormant ajung si Ioan si Petru. Desi Ioan soseste primul, el intra in mormant dupa Petru. Se pare ca in afara de prezenta giulgiului si a mahramei, care indicau ca Hristos a inviat, apostolii au vazut in mormant ceva minunat. A fost o experienta invaluita in taina, care a constituit o adevarata iluminare. Din aceasta clipa, Ioan a crezut fara sovaiala in Invierea lui Hristos. Cei doi apostoli vor merge sa vesteasca si celorlalti Invierea lui Hristos. Maria Magdalena, care ii urmase pe cei doi ucenici, nu pleaca de la mormant, ramane aici sa planga. Gandul ei era ca trupul lui Iisus fusese furat. Pe cand plangea, potrivit Scripturii, i se arata doi ingeri. Dupa putin timp, i se arata si Hristos, pe care Il aseamana pentru inceput cu un gradinar, caruia ii cere sa-i vesteasca unde a fost pus Hristos. Dupa ce are loc recunoasterea lui Hristos, primeste misiunea sa merga si sa vesteasca ucenicilor: "Mergi la fratii Mei si le spune: Ma voi sui la Tatal Meu si Tatal vostru".
Desi trupul lui Hristos fusese preamarit, Hristos accepta, in rastimpul celor 40 de zile, sa se adapteze dimensiunilor actuale ale universului uman. Acest "trup al slavei", dupa expresia paulina, nu mai este dependent nici de spatiu, nici de timp, caci nu mai face parte din lumea cazuta. Aratarile sunt un pogoramant fata de slabiciunea omeneasca. Domnul se face accesibil simturilor: poate fi vazut, auzit si chiar pipait. Hristos cel inviat este tot atat de real ca si Cel dinainte de Patimi, dar se afla la alt nivel existential, deoarece trupul Sau nu mai este supus mortii, in El straluceste Duhul. Desi trupul a fost indumnezeit, ca si natura Sa omeneasca, firile vor continua sa ramana neschimbate si de sine statatoare pentru vesnicie.
Invierea lui Hristos nu este o simpla revenire la viata pamanteasca, ci inceputul altei vieti: viata vesnica, in care trupul omenesc nu mai este supus stricaciunii. De aceea, Biserica Ortodoxa canta in ziua de Pasti: "Praznuim astazi omorarea mortii si inceputul unei alte vieti, vesnice”.
Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca Mantuitorul a refacut chipul divin din om, lepadand in mormant, in dimineata Invierii, trasatura patimitoare. Din momentul mortii si a invierii Domnului, istoria intra in perioada eshatologica, iar Imparatia, aflata deocamdata in transcendent, tinde sa inglobeze treptat toata creatia. In Hristos cel inviat incepe transfigurarea lumii, dar aceasta transfigurare nu se descopera decat prin mijlocirea acelora care au atins culmile sfinteniei.
Trebuie sa retinem ca Invierea nu-L indeparteaza pe Hristos de oameni. El va continua, chiar sezand de-a dreapta Tatalui, lucrarea de prefacere a lumii.
CrestinOrtodox.ro
 SURSA"  http://www.crestinortodox.ro/paste/invierea-domnului/invierea-hristos-biruinta-iubirii-rastignite-88669.html

COBORAREA LA IAD A MANTUITORULUI

Coborarea la iad a Mantuitorului are ca temei scripturistic marturia Sfantului Apostol Petru, care spune in prima sa epistola ca Hristos: "Omorat fiind cu trupul, dar viu facut cu duhul, cu care S-a coborat si a propovaduit si duhurilor tinute in inchisoare" (I Petru 3, 18-19). El afirma deci ca in rastimpul dintre moarte si inviere, cand trupul Sau zacea in mormant, Hristos a coborat cu sufletul Lui indumnezeit printre cei adormiti, tinuti pana atunci sub stapanirea celui rau, si le-a propovaduit cuvantul Evangheliei.

Sfantul Ioan Damaschin a subliniat ca, desi de vineri seara si pana in zorii zilei de duminica, sfantul trup al lui Iisus a ramas in mormant, in tot acest rastimp el a continuat sa fie unit ipostatic cu sufletul, coborat in locasul mortii, Dumnezeul neputand fi cir­cumscris intr-un anumit spatiu si deci aflandu-Se simultan pretutindeni. Ipostasul Cuvantului asigura deci legatura dintre trup si suflet, chiar daca pentru un timp cele doua elemente componente ale Persoanei lui Hristos se aflau separate.

Cantarea din Liturghia ortodoxa exprima admirabil misterul mai pre­sus de fire: "In mormant cu trupul si in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatal si cu Duhul Sfant, toate umplandu-le Cela ce esti necuprins".

Un alt punct destul de nelamurit priveste locul unde a coborat Domnul. In Noul Testament nu este folosit un termen anume menit sa indice spa­tiul spiritual unde a intrat Iisus, desi din prima epistola a Sfantului Petru rezulta ca era un loc de suferinta, unde duhurile erau tinute in inchisoare. Prima atestare textuala a coborarii la iad unde se foloseste cuvantul "iad" apare in Simbolul apostolic, cel mai vechi simbol crestin. Eventualele nelamuriri se ivesc tocmai in legatura cu termenul de "iad", care poate avea mai multe acceptii.

In perioada anterioara iconomiei evanghelice exista o singura sfera nediferentiata unde mergeau toti oamenii dupa moarte, indiferent de com­portarea lor in viata. Este acel seol biblic, unde salasluiau sufletele celor adormiti, aflate sub stapanirea duhului celui rau si lipsite de mangaierea prezentei divine.

Cand se spune deci ca Iisus a coborat la iad nu trebuie sa se creada ca este vorba de gheena, adica de locul de osanda a celor pacatosi, ci pur si simplu de imparatia mortilor, unde zaceau dreptii si pacatosii.

Ca si printre ei vor fi existat diferite trepte, cei pacatosi fiind mai in­cercati decat cei drepti, este posibil, dat toti de la Adam incoace se aflau sub povara aceluiasi blestem, de cand moartea patrunsese in lume si se interpusese intre om si Dumnezeu.

Hristos coboara pana la temelia zidirii, dar nu ca osandit, ci in chip de Dumnezeu, care vine sa aduca lumina in zonele cele mai intu­necate ale creatiei. Daca coborarea la iad este o fapta prin care strabate puterea dumnezeiasca a lui Hristos, totusi, ea este si o dovada de smere­nie si de dragoste. Ea constituie inceputul preamaririi, dar presupune to­todata si un aspect chenotic. In primul rand pentru ca Hristos experiaza, cu intensitate unica, proprie numai Dumnezeului intrupat, scindarea pro­priei Sale personalitati. Chiar daca ipostasul divin continua sa asigure legatura dintre trupul si sufletul Sau, acea disociere temporara a fiintei Sale, pe care nici nu ne-o putem inchipui, trebuie sa I se fi parut extrem de dureroasa. De la intrupare incoace, sudura dintre Logos si omul Iisus se realizase intr-un mod atat de desavarsit, incat despartirea sufletului de trup reprezenta pentru El o forma de existenta nedeplina.

Invierea si Inaltarea la cer a Domnului, cu trupul Sau indumnezeit, vor confirma aceasta, punand in lumina perenitatea unirii dintre Cuvant si natura umana, unire ce nu va mai putea fi nicicand desfacuta.

Coborarea la iad a presupus chenoza, adica umilire liber acceptata, si pentru ca Fiul a primit sa patrunda in acea lume a suferintei, zamislita de tragica noastra libertate, unde domnea spaima si intunericul. Cel plin de har pogoara intr-o zona spirituala supusa influentelor malefice, de unde Dumnezeu era absent. Se poate spune deci ca Hristos a parcurs, spre a ne mantui, toate etapele existentei umane, aflate sub osanda din pricina pacatului. El S-a solidarizat cu omul si in nastere, si in moarte, si in viata de dupa moarte. Dar dupa cum nasterea Sa fusese straina de pa­cat, nici mormantul nu va pastra sfant trupul Sau si nici sufletul Sau nu va ramane in seol. Hristos coboara la iad spre a desfiinta aceasta forma de existenta si spre a sfarama puterea vrajmasului.

Ceea ce constituie un dat extrem de semnificativ, in marturia Sfan­tului Petru, este afirmatia facuta de apostol ca Iisus a propovaduit duhurilor tinute in inchisoare. Hristos a facut ca dragostea sa patrunda mai tare decat ura si deznadejdea in locasul mortii, dar pentru aceasta a tre­buit sa incerce a restabili comuniunea dintre El si sufletele celor tinuti in robie. Domnul nu mantuieste pe nimeni in chip mecanic, in virtutea unei porunci date, ci asteapta un raspuns la chemarea Sa, o libera adeziune, si aceasta chiar si de la cei adormiti. Sfantul Petru mai face o precizare ex­trem de pretioasa, care arunca oarecare lumina asupra acestui mister, atunci cand spune: "Spre aceasta s-a binevestit mortilor, ca sa fie judecati ca oameni, dupa trup, dar sa vieze, dupa Dumnezeu cu duhul" (I Petru 4, 6).

Hristos le propovaduieste mortilor pentru a-i trezi din somnul lor spiritual si a le da prilejul sa opteze liber pentru Evanghelie. Atarna de ei sa asculte sau sa respinga cuvantul Sau. Cel care Se intrupase pentru mantuirea tuturor nu putea lasa o parte din omenire neizbavita; dar spre a-i salva Domnul trebuia sa-i smulga si pe cei morti din inertia lor spiri­tuala, facandu-i sa vibreze fata de dragostea Sa jertfelnica. Coborand la iad, Iisus isi aminteste de toti dreptii care au vietuit inainte de intruparea Sa, precum si de cei care "il prefigurasera fara sa-L cunoasca". Ador­mind acum, ai sculat pre cei legati, Hristoase, si inviind din morti, Cu­vinte, ai luminat pre toti adormitii din veac", se canta in Sambata Mare. Domnul le vesteste mortilor ca legea pedepsei universale, sub care se aflau cu totii, a incetat si ca El intemeiaza o noua forma de vietuire vesnica, in care cei adormiti vor fi in comuniune permanenta cu Dumnezeu. Acelasi lucru le vestise El ucenicilor la cina, intr-un mod mai ambiguu: "Ma duc sa va gatesc loc" (Ioan 14, 2).

Este semnificativ ca in iconografia ortodoxa rascumpararea omului este reprezentata prin coborarea la iad, Iisus fiind infatisat in clipa cand patrunde in lumea intunericului si intinde mana catre Adam si Eva, pe care a venit sa-i scoata de sub povara osandei. De altfel si in iconografie se arata cum Mantuitorul, coborand la iad, l-a dezrobit pe Adam. Olivier Clement spune ca Hristos, calcandu-l in picioare pe vrajmas, intinde mana primului Adam si face ca viata si lumi­na sa patrunda acolo unde se afla "intunericul, moartea, singuratatea", invierea sufletelor celor adormiti nu a putut avea loc, fara indoiala, decat sub inraurirea conjugata a Fiului si a Duhului Sfant. Odinioara, incepandu-Si propovaduirea la Nazaret, Iisus spunea: "Duhul Domnului este peste Mine", iar acum, cand vrea sa deschida sufletele celor morti si sa le vesteasca izbavirea, El Se afla, desigur, de asemenea ajutat si sus­tinut de Duhul in lucrarea Sa.

Fireste insa ca nu toti mortii vor fi raspuns la chemarea lui Hristos: fara indoiala, au fost multi care nu au ascultat glasul Sau, fie ca nu pu­teau sa-l perceapa, din pricina invartosarii lor spirituale, fie ca, auzindu-l, nu voiau sa-I primeasca indemnul. Intr-o farama de clipa, sufletul indumnezeit al Domnului a intrezarit inertia spirituala ce le retinea pe aceste suflete in temnita lipsita de lumina si le facea sa se impotriveasca Aceluia venit sa le mantuiasca. Si aceasta trebuie sa fi fost, pentru Cel ce Se identifica cu viata spirituala, o experienta infricosatoare: sa con­state cum duhuri aflate pe pragul mantuirii resping darul ce li se face si se cufunda din nou, cu buna stiinta, in bezna.

Chiar daca nu toate sufletele L-au urmat pe Hristos, unele rama­nand mai departe sa vegeteze intr-o forma de subexistenta, din pricina pacatelor ce le apasau, totusi, prin coborarea la iad, Domnul a dobandit cea mai de seama biruinta a Sa. El a desfiintat randuiala existenta de la caderea lui Adam care facea ca, dupa moarte, omul sa ramana pe veci despartit de Dumnezeu si supus duhurilor rele. In felul acesta s-a schim­bat rostul mortii, care a incetat a mai fi doar ped6apsa pentru pacat, devenind cale de unire cu Cel de Sus. La sfarsitul veacurilor si moartea va fi inghitita de biruinta, dupa cuvantul apostolului neamurilor (I Cor. 15, 54); dar si pana atunci, pentru cei ce cred in Hristos ea nu mai este prabusire in neant, ci revenire la sanul Tatalui.

Totodata, se poate spune ca abia prin sfaramarea portilor iadului a luat cu adevarat fiinta imparatia, pe care am incercat sa o definim drept noul eon - sau, poate mai potrivit, drept o noua ordine existentiala. Aceas­ta ordine nu putea lua nastere atata timp cat, dincolo de moarte, omul se afla sub dominatia duhurilor intunericului. Trebuia ca stapanirea celui rau sa fie surpata, ca omul sa fie eliberat de povara pacatului stramosesc pen­tru ca imparatia harului sa poata deveni o realitate, la care sunt chemati sa participe atat viii cat si mortii ce vor fi raspuns afirmativ la chemarea lui Hristos.

Daca, in principiu, iadul a fost invins, puterea diavolului fi­ind surpata din temelii prin cruce si biruinta dobandita de Hristos, el va continua totusi sa existe pana la sfarsitul istoriei ca forma de existenta personala, rezultat al unor optiuni negative. Este gheena de care vor­beste adesea Iisus, loc de osanda si de suferinta rezervat nu tuturor celor adormiti, ci numai acelora care nu vor fi reusit sa invinga pacatul inca din viata aceasta si sa-si deschida sufletul pentru primirea harului. Dar nici acea stare - caci mai corect este poate sa se inteleaga prin iad o stare existentiala, si nu un loc anume - pare sa nu fie vesnica, ea urmand sa dispara la sfarsitul veacurilor, cand Dumnezeu va fi totul in toate (I Cor. 15, 28). "Desfiintand eternitatea mortii si a stricaciunii, rastig­nirea Domnului nimiceste totodata si eternitatea iadului". Cantarile bisericesti subliniaza in repetate randuri nimicirea temeiului ontologic al iadului: "Incetat-a tirania iadului si imparatia lui de nimic s-a facut de acum inainte".

Se pune insa intrebarea: care este raportul dintre rai si imparatie? Cand talharul ii cere lui Iisus sa-l pomeneasca in imparatia Sa, Domnul ii raspunde: "Maine vei fi cu Mine in rai". Raiul desemneaza de fapt sta­rea de fericire de care se vor invrednici alesii dupa ce seolul va fi fost desfiintat. invingand iadul, Hristos a intemeiat ordinea eternitatii fericite, adica raiul, care va fi accesibil dreptilor indata dupa moarte, in timp ce altii nu se vor bucura de el decat dupa Judecata din urma. Cuvintele Domnului "In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt" (Ioan 14, 2) par sa indice ca, in ce-i priveste pe cei drepti, va exista o infinitate de trepte de comuniune cu Dumnezeirea si deci de gustare a bunurilor suprafiresti, caci, dupa metafora foarte sugestiva a Sfantului Pavel, "stea de stea se deosebeste in stralucire" (I Cor. 15,41).

Sfantul Ambrozie socoteste ca raiul, sau paradisul, nu este decat pridvorul imparatiei - sau, cu alte cuvinte, un mod existential care pre­ceda imparatia. Astfel inteles, pare ca raiul reprezinta totusi o stare provizorie si inca nedeplina, care la sfarsitul veacurilor, cand imparatia va atinge dezvoltarea sa plenara, va fi inglobata in imparatie.

Imparatia apare deci ca o notiune cu o sfera mult mai vasta. Ea con­stituie de fapt veacul cel nou, noua perioada in cuprinsul careia omul va vietui in comuniune cu Dumnezeu si se va impartasi de darul Duhului Sfant. Atata timp cat va dura istoria, imparatia va fi prezenta in sufletele celor aflati in viata si apti de primirea harului, dar dupa Judecata din urma ea va ingloba toata creatia, tot ce a fost purificat si eliberat de pacat. Si, desigur, ea va cuprinde o multitudine de forme de viata duhovniceasca, harul necreat si substantial, care modeleaza sufletele, avand mii de infati­sari, adecvate fiecaruia din cei mantuiti, asa cum sublinia Sfantul Grigorie Palama.
Natalia Manoilescu Dinu
Extras din lucrarea "Iisus Hristos Mantuitorul in lumina Sfintelor Evanghelii", Editura Bizantina
Calendar Ortodox 

SURSA:  http://www.crestinortodox.ro/paste/saptamana-patimilor/coborarea-iad-mantuitorului-88667.html

miercuri, 11 aprilie 2012

DREPTUL FEMEII DE A ALEGE

Am de gand sa spun ceea ce milioane de oameni au constientizat deja in mintea lor si alte milioane, mai multe, o stiu in adancul sufletului, dar nu vor nici macar sa consti­entizeze, daramite sa o simta. Ma vor detesta pentru ceea ce am sa spun, ma vor ura. Si cu toate acestea, tot am s-o spun: Avortul este crima!
In anii '60-70 faceam parte cu mandrie din generatia pacii. Hipioti cu parul lung, amorezati de rock, festivaluri muzicale, pace, nu razboi. Stai! Dar eu sunt la colegiu. Sunt pe ultima suta de metri, gata sa ma azvarl in lumea afacerilor. O sa ajung un ratat scrobit, undeva, intr-un birou anost, cand, de fapt, mie nu-mi sta capul decat la chefuri. Adica... aaa, vreau sa salvez lumea! Cu droguri, sex si rock'n'roll. Bine, ma rog, n-avem inca un plan bine pus la punct.. dar asta ne preocupa acum?
Gata cu amintirile. De-a lungul vietii am intors pro­blema asta pe toate partile, si pur si simplu nu pot ceda logicii. Fetusul pe care fe­meia insarcinata il poarta in ea, indiferent de perioa­da de sarcina, este o fiinta umana vie, care respira. Da, respira - sacul amniotic se formeaza la 12 zile de la conceptie, iar in al doilea trimestru de sarcina copi­lul pur si simplu respira lichidul amniotic. Nu este o "masa de tesut inca lipsita de viata”. Nu e un neg, nu este o alunita, sau o excres­centa a pielii, o iritatie, sau un manunchi de celule lipsite de coordonare. Nu e doar un "fetus". E un copil. Neformat inca. Asa cum un bebelus nu este inca un adult matur si complet dezvoltat. Este totusi un copil.
Iar atunci cand am lasat prima data o fata insarcinata, as fi murit cu tine de gat daca imi spuneai asta.
Cum iti permiti? Habar n-ai despre ce vorbesti! Ce stii tu, nenorocitule?
Ei bine, stiu. Si ma declar vinovat. Am determinat trei fete sa faca avort si probabil ca au fost mai multe, dar nu stiu sigur. Iar acum mi se rupe inima. Pentru ca in adancul sufletului m-am convins. Mi-au trebuit ani de zile dupa ce am comis-o, dar in sfarsit mi s-a aratat Adevarul. Si ceea ce mi s-a intamplat a fost o revelatie spirituala. S-a intamplat pur si simplu. Am avut o revelatie dureroasa, care m-a inge­nuncheat si m-a facut sa plang cand am inteles ce inseamna de fapt pentru un barbat sa fie cu o femeie, pentru ce a creat Dumnezeu dragostea trupeasca si ce inseamna avortul.
Pana in secunda aceea, fusesem suta la suta "pro alege­re". Eram convins de toata chestia cu "drepturile femeilor", eram de acord cu "dreptul constitutional al femeii la libera alegere" si n-aveam nimic impotriva.
Un timp am fost un adevarat Casanova. Aveam vreo sapte prietene la un moment dat; ca un cocos intre gaini. De ce sapte? Habar n-am.. Asta era stilul meu si nu eram nici pe departe singurul. Eram mandrele elemente ale generatiei "flower-power".
Am auzit tot felul de dispute pe mar­ginea faptului ca fetusul nu e un copil pentru ca nu poate supravietui in afara uterului. Dar ce zici de un copil de trei zile? Sau chiar de unul de doua saptamani? Daca-l pui jos, pe podea, si-l lasi acolo, o sa poata supravietui de unul singur? Sau o sa moara? Si-atunci cum determini exact daca este copil sau nu? Totul se reduce la un singur lucru: Cand incepe viata? Cand e copil? In momentul conceptiei? In primul trimestru de sar­cina? In al treilea? Fix din momentul nasterii? Cand i se taie cordonul ombilical? Doua saptamani mai tarziu? Cand?
Fii foarte atent, caci odata ce tragi linie si spui: de-acum e fiinta umana, ai pierdut batalia. Pentru ca e arbitrar. Azi este copil, dar ieri era inca o gramada de celule.. un fel de adunatura de nimic cu care poti sa faci ce vrei, fara nici o problema. Dar s-au nascut copii prematur, in al doilea trimestru de sarcina, si au trait. Se intampla des.
Asa ca va rog sa-mi spuneti, cum vine asta, sa iei un co­pil, sa-l scoti tot, mai putin capul, dupa care sa-i bagi un tub in cap si sa-i tragi si creierii afara? Cum se cheama asta altfel decat crima? Pentru ca "asta" se intampla in cazul avorturilor prin dilatare, care sunt destul de frecvente.
Iar noi, ca natiune, ca popor, n-avem nici o problema?
Inteleg ura celor carora le amintesc acest lucru. Realitatea poate fi infricosatoare. Actul in sine e cumplit si mult mai tragic cand te gandesti la numarul de copii de care se dispune astfel in fiecare zi. Bunavointa cu care toleram un atare holocaust spune enorm de mult despre felul in care a fost abrutizata toata cultura noastra. Despre cat de putin a ajuns sa valoreze viata. Acel fetus incomod poate fi inde­partat chirurgical, rupt din uter si aruncat la gunoi ca orice altceva. Problema s-a rezolvat, iar mama se poate intoarce iar la viata ei egocentrica. insa ranile din sufletul acelei femei nu se vor vindeca niciodata complet. Eu sunt barbat, si mai am inca ranile mele.
Ni se spune sa facem sex ori de cate ori simtim nevoia. Se impart prezervative inca din gimnaziu. Promiscuitatea nu e doar ingaduita, este, practic, incurajata.
Poate sa-mi spuna cineva cum a ajuns Scott Peterson sa fie acuzat de crima dubla - pentru sotia si fiul sau nenascut - si un doctor care face cam acelasi lucru intr-o clinica, nu? Explicati-mi si mie: de ce e crima intr-un caz si un lucru absolut acceptabil in celalalt? Ilogic pana-n panzele albe!
"Hei! E trupul meu. Am dreptul sa fac ce vreau cu cor­pul meu!"
Ei bine, n-ai! N-ai legal dreptul sa te prostituezi (doar in Nevada poti). N-ai dreptul sa ucizi. Hai sa fim sinceri. De cate ori auzi fraza "dreptul femeii de a hotari", completeaza in gand cu "sa-si omoare copilul". Despre asta vorbim. Despre dreptul femeii de a-si ucide copilul.
Dar cum e in cazurile extreme, de incest, viol, malfor­matii grave? Hei, nu le stiu chiar pe toate! Asta este o chestie dura. Dar si asa, ar trebui sa fie si o alta varianta, nu doar avortul. Acum imi vine in minte doar adoptia. Avand in ve­dere ca sunt mii de cupluri in lume care nu pot avea copii, n-ar fi mai corect sa lasi copilul sa se nasca, si, daca nu-l vrei, sa lasi o familie sa-l adopte?
Am vazut ecografia fiicei mele, la doar patru sapta­mani. N-am vazut decat o forma cilindrica, micuta, cam cat unghia de la degetul mic, care pulsa. Fiecare pulsatie era o bataie de inima. Da, de inima de-abia formata; celulele inca se imparteau dupa functia viitoare, dar inimioara ei deja ba­tea. Mi-au dat lacrimile. Mi-am dat seama ca eram martorul unui miracol. Miracolul vietii. Atunci am inteles ca inca de la contopirea primelor doua celule, si de la prima diviziune, miracolul consta tocmai in stradania aceea incapatanata ca, in ciuda a tot si a toate, pana la urma sa se faca din ele o fiinta umana.
Nu va tin predici. Va spun doar ca am ajuns sa stiu si sa stiu ca stiu. Un fetus nenascut este un copil in formare.. si sa pui capat prematur acelei vieti inseamna sa comiti o crima.
Tare mi-as fi dorit sa fi fost la fel de convins de asta cu mult timp in urma.. pe vremea cand nu ma interesa decat confortul meu zilnic. Dar n-am vrut sa stiu, n-am vrut sa ma gandesc la asta. Era prea incomod. Ce ironie! Tocmai "generatia dragostei" sa dea nastere unui lucru atat de odios, acceptat de cultura noastra, precum avortul.
Dumnezeu sa aiba mila de noi.
Gary Graham

luni, 9 aprilie 2012

OTRAVA DIN DULCIURI

Mulți dintre noi preferă produsele etichetate „Fără zahăr” sau „Light”, însă știm ce pericole se ascund în spatele acestor denumiri? Majoritatea produselor fără zahăr conțin înlocuitori și îndulcitori artificiali care sunt, de cele mai multe ori, mai periculoși pentru sănătate decât zahărul însuși.
Acest film documentar ne arată amenințarea pentru sănătate pe care o reprezintă acești aditivi alimentari, mai exact substanța numită Aspartam (cunoscută în Uniunea Europeană drept E 951). Îndulcitorul este un produs artificial, pur chimic, care, din cauza componenților săi, este o adevărată otravă.
Ingerarea produselor alimentare care conțin Aspartam este foarte pericouloasă pentru sănătate, putând duce până la paralizie, susține realizatoarea acestui documentar Cori Brackett. Interviurile cu medici, avocați și persoane care au avut probleme de săbătate asociate cu utilizarea de Aspartam ne arată că această substanță este mult mai periculoasă decât ne-au comunicat autoritățile.
Mai mult, documentarul susține că minciunile marilor corporații mușamalizează riscurile de sănătate asociate cu produsele precum sucurile fără zahăr.

Vizionare online film documentar subtitrat Mizeria dulce – Otrava din îndulcitori

http://filmedocumentare.com/mizeria-dulce-otrava-din-indulcitori/

SURSA: http://filmedocumentare.com

miercuri, 4 aprilie 2012

NELINISTEA

Nelinistea este mahnirea proiectata in viitor. Simtind o neliniste nedeterminata, pericole indecise, omul asteapta incordat sa i se intample ceva rau sau chiar o catastrofa. Oamenii cu un nivel ridicat de neliniste (anxiosi) reactioneaza foarte prost la un astfel de stres. Ei si asa sunt neincrezatori in fortele proprii, neajutorati, se supara repede, se sperie si se panicheaza. La acestea se adauga si cosmarurile nocturne, insomnia, palpitatiile, senzatiile de rau si durerile de cap.
Mult mai reliefat se vede un astfel de tablou in cazul unor disfunctii generalizate, legate de neliniste. Aceasta desemneaza o anxietate cronica si presimtiri negative, ale caror urmari sunt „diluate”, nefiind legate de vreun eveniment, obiect sau situatie concreta.
Nelinistea, ca orice alta manifestare patologica a tristetii, are diverse cauze. Cercetatorii au descoperit o gena speciala a nelinistii si nervozitatii. Aceasta actioneaza asupra posibilitatii creierului de a utiliza serotonina, a carei insuficienta provoaca anxietatea. Gena aceasta raspunde, in parte, pentru neliniste si pentru trairile negative, intr-o oarecare masura ea determina inclinatia noastra spre liniste si echilibru. Cercetatorii observa ca influenta mostenirii genetice asupra gradului de nervozitate nu este mare (aproximativ 4%).
Gena nelinistii si a nervozitatii poate fi considerata ca "samanta a patimii" (dupa expresia Sfantului Ioan), iar nelinistea ca o "buruiana" tipica de pe campul sufletului uman. Nu poti explica insa totul prin defecte genetice. Trebuie sa tinem seama si de educatie, de posibilitatea de autocontrol, de deprinderile de comunicare, de sustinerea din partea apropiatilor s.a.
Este cunoscut ca parintii nelinistiti au mai des copii nelinistiti. Aceasta nu se intampla intotdeauna din cauza mostenirii, ci din cauza imitarii modului de gandire si actionare al adultilor. Parintii nu reusesc sa vada aceste lucruri in familia lor, deoarece au diferite motive de neliniste. in plus, asupra copilului actioneaza si ingrijorarea apropiatilor pentru el: cum se va descurca intr-o anumita situatie.
Daca acasa este tot timpul o atmosfera nelinistita, aceasta este contagioasa. Copiii primesc aceasta forma nesanatoasa de a reactiona chiar si la evenimentele obisnuite ale vietii. Pe de alta parte, se intalnesc parinti care nu se indoiesc de nimic si stiu exact cum sa dobandeasca totul in viata. Copilul acestora este nevoit sa le indreptateasca intotdeauna asteptarile. De aceea, el se afla intr-o permanenta tensiune, in tendinta de a face pe plac parintilor. ii este foarte greu atunci cand cerintele si reactiile adultilor nu sunt predictibile sau sunt inconsecvente. Aceasta poate duce, de asemenea, la boala.
Vom contura acum portretul unui copil nelinistit. Din primele zile de viata el reactioneaza la tot ce este nou cu prudenta, este inclinat sa dea inapoi, sa se supere sau sa gaseasca alinare la mama, in cazul in care intalneste necunoscuti.
Iata, acest copil ajunge la gradinita. Se uita cu incordare imprejur, saluta foarte incet si se asaza suspicios pe marginea unui scaun din apropiere. Se pare ca asteapta tot felul de neplaceri. Copilul se simte neajutorat, se teme sa se joace si sa intreprinda noi activitati. Are cerinte mari de la sine, fiind deosebit de autocritic. Astfel de copii cred ca sunt mai slabi decat altii, ca sunt mai urati si mai neindemanatici. Ei cauta laude si aprobari de la adulti in tot ceea ce fac.
Psihologii au realizat criterii speciale ale descoperirii copilului nelinistit. Daca macar unul din criteriile de mai jos se regaseste permanent in comportamentul copilului dumneavoastra, atunci el este inclinat spre neliniste.

Cum poti ajuta copilul nelinistit?
Conform unei expresii frumoase, experienta insucceselor si a infrangerilor te aduce cu picioarele pe pamant, iar experienta victoriilor si a succeselor iti da aripi. Copilul slab trebuie ajutat sa-si desfaca aripile gingase. Pentru aceasta sunt utile consultarea psihologului, activitati de psi-hocorectie si jocuri.
Copilul nelinistit nu trebuie impins spre jocuri care au la baza concurenta si intrecerea. Jocurile pentru el trebuie sa fie bune, cognitive si de dezvoltare, fara notarea unor rezultate sau comparatii cu alti copii. Fiecare participant la aceste jocuri trebuie sa primeasca premiul sau.
De parinti depinde foarte mult daca copilul va creste nervos sau nelinistit, daca mostenirea negativa se va accentua sau nu. Psihologii ne sfatuiesc sa respecam urmatoarele reguli:
1. Sa nu comparam copilul cu alti copii si sa nu-i accentuam insuccesele. Dimpotriva, trebuie remarcate succesele, laudate virtutile si trebuie sa credem in el atat de puternic, incat sa fie patruns de aceasta credinta.
2. Sa nu grabim sau sa impingem de la spate copilul. Sa-i oferim posibilitatea de a se obisnui treptat cu noua situatie si de a actiona intr-un tempo obisnuit. Copilul timid si slab are nevoie de timp pentru a face cunostinta, a vedea si a intelege noile legi dupa care se conduce in situatii necunoscute, fie ca este vorba de un nou grup de colegi, de un invatator sau educator nou sau de un apartament nou. Copilul se va linisti, convingandu-se ca nu risca sa i se intample nimic rau.
3. Sa nu obligam copilul sa fie „curajos". Darurile si observatiile, in acest caz, sunt inutile. Nelinistile copilului sunt irationale prin natura lor, fiindca el traieste intr-o lume a senzatiilor si a inchipuirilor, iar nu a sensului sanatos. De aceea, a-l convinge ca „nu e nimic grav" este inutil. Frica este alungata de tandretea si apropierea mamei si a tatalui. Este mai bine sa discutam daca este chiar asa de infricosatoare situatia. Este mai bine sa gasim impreuna calitati ale obiectului fricii si sa ne imprietenim cu acesta.
4. Sa nu tipam la copii sau la alte persoane in prezenta lor. Copilul trebuie sa simta ca este bine primit si pretuit. Aprobarea nu trebuie facuta doar ca recompensa pentru succes, ci din dragoste. Cerintele prea mari, severitatea, judecarea si notele proaste produc traume psihicului slab.
5. Sa cream situatii in care copilul si-ar putea demonstra talentul si vrednicia, ca sa merite respectul colegilor. Spre exemplu, se pot organiza sarbatori acasa, unde sa fie invitati prietenii copilului. Aici, in atmosfera confortabila pentru el, copilul timid se va comporta foarte increzator si prietenii isi vor schimba parerea despre el.
6. Sa-i oferim copilului libertatea de initiativa, de a lua singur hotarari si de a rezolva problemele. Este insa periculos ca el sa fie lasat singur in fata greutatilor pentru care nu este inca pregatit.
Konstantin V. Zorin
SURSA: