vineri, 17 mai 2013

PREVENIREA ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL


Cei din jur pot face foarte mult pentru a diminua riscul ca o persoană să facă un accident vascular cerebral
Hipertensiunea arterială (HTA) şi fibrilaţia atrială (FA) sunt printre principalii factori de risc de accident vascular cerebral. Medicii neurologi insistă asupra faptului că, dacă avem rude sau prieteni despre care avem cunoştinţă că suferă de HTA, de FA, ele trebuie să consulte medicul specialist. Acestor persoane li se vor administra medicamente, alimentaţia va fi adaptată exigenţelor acestor suferinţe, tensiunea şi ritmul cardiac vor fi controlate periodic, toate pentru a preveni accidentul vascular cerebral.
Stilul de viaţă. Sunt multe modalităţi care fac parte din stilul de viaţă ce pot în mod eficient să ţină la distanţă pericolul neurovascular. Acestea sunt:
* Renunţarea la ţigară
* Exerciţii fizice: mersul pe jos zilnic, în ritm alert, sau un sport – tenis, înot etc. – care să vă facă plăcere
* Regim alimentar diversificat şi echilibrat din punct de vedere nutriţional, mai ales dacă aceste persoane suferă, de asemenea, şi de hipercolesterolemie sau diabet; nu este vorba de un regim draconic, ci de un regim sănătos, bazat pe peşte, carne albă, fructe, legume şi ulei de măsline; vor fi eliminate complet mezelurile, carnea roşie şi se va reduce consumul de sare şi zahăr.
* Hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, diabetul, ritmul cardiac... trebuie aduse la valori normale şi pentru aceasta periodic este necesară consultarea medicului.
* Persoanelor care prezintă risc de accident vascular cerebral li se administrează multe medicamente; importante sunt respectarea modului în care sunt administrate şi cunoaşterea efectelor secundare şi a posibilelor interacţiuni  între medicamente sau între unele medicamente şi unele alimente.
Prof. dr. Ovidiu Băjenaru, preşedintele Societăţii Române de Neurologie, recomandă ca pacienţii cu suspiciune de AVC să fie transportaţi fără întârziere la cel mai apropiat centru medical cu unitate de urgenţe neurovasculare pentru administrarea rapidă a tratamentului. Este foarte important să cunoaştem semnele care să ne alerteze că persoana de lângă noi  este în pericol de AVC şi are nevoie de ajutor. Aceste semne sunt: starea de amorţeală, slăbiciune, paralizie a feţei, braţului, piciorului, de obicei pe o parte a corpului, tulburări de vedere la unul sau la ambii ochi, confuzie, tulburări de vorbire sau de înţelegere cu ceilalţi, tulburări de mers, ameţeală, dureri de cap severe. 
SURSA:

sâmbătă, 4 mai 2013

INVIEREA DOMNULUI

Invierea Domnului este cea mai mare sarbatoare a crestinismului, dogma fundamentala a credintei crestine. Este o sarbatoare a bucuriei depline, a luminii divine, a comuniunii, a sufletului. In noaptea Invierii crestinii se bucura de o stare harica deosebita, de o partasie speciala cu semenii si cu Dumnezeu. Putem vorbi de o tasnire deplina a vietii dumnezeiesti in sufletul nostru, in existenta noastra crestina. 

Pe de o parte, aceasta bucurie amestecata cu o uimire desavarsita o putem percepe cel mai bine privind cu atentie la doua din icoanele ortodoxiei si anume cele care se numesc "Coborarea de pe Cruce" si "Plangerea de Ingropare". De ce aceasta? Pentru ca nu putem intelege deplin bucuria ucenicilor fara a cunoaste drama lor, fara a patrunde in atmosfera acelor zile intunecate, cand "mirele s-a luat de la ei".

Pe de alta parte, Invierea este bucuria sufletului care nu e nici trecatoare, nici ne-deplina. E bucuria prin excelenta, pentru ca e bucuria eterna si deplina. De aceea, In noaptea Invierii nimeni nu ar trebui sa fie trist. Nimeni nu ar trebui sa planga. Caci toate motivele de intristare apar acum fara insemnatate fata de biruirea mortii.

Invatatura centrala si pivotul de sustinere a religiei crestine este, fara indoiala,Invierea Domnului. De aceea, Apostolul Pavel spune: "Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra" (I Cor. 15, 14). Fara Inviere n-ar fi fost nici altar, nici preoti, nici credinta, iar botezul nu ar fi avut nici o semnificatie.

Mare taina este aceasta dogma, cu greu se poate patrunde in intelesurile adanci ale Invierii. "Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam de voi mai mult decat de Dumnezeu: noi nu putem sa nu vorbim despre ceea ce am vazut si am auzit. Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Iisus pe care voi l-ati omorat, spanzurandu-L pe lemn. Noi suntem martorii acestor lucruri" (F. Ap.), asa le raspundea apostolii membrilor tribunalului evreiesc de atunci.

Cu greu au inteles ucenicii lui Hristos, desi, unii dintre acestia au fost martori oculari la eveniment. Cu o si mai mare greutate au patruns in tainele dogmei cei care au primit darul iubirii si au vazut Invierea cu “ochii credintei”. 

Majoritatea crestinilor accepta taina Invierii, l-au primit pe Iisus ca mantuitor personal, dar putin sunt cei care si vietuiesc crestineste, care il iau drept model in viata pe Hristos. In schimb, sunt multi oameni care nu accepta adevarurile Invierii, iar unii dintre acestia, in special iudeii, nici nu vor sa comunice pe aceasta tema.

Or, Invierea este, fara doar si poate, un fapt istoric, real si irevocabil, o siguranta absoluta a crestinilor ca Iisus a murit, luand cu el pacatele lumii, a inviat si este in Ceruri de-a dreapta Tatalui. Invierea devenind temelia de nezdruncinat, piatra de temelie a unei noi conceptii despre lume si viata, samburele viu din care s-a nascut uriasul copac al crestinatatii in lume. 

Redescoperirea si retrairea de catre fiecare generatie de oameni a acestui fapt colosal si irevocabil al Invierii Domnului explica durata crestinatatii de acum doua mii de ani si pana astazi si care va dura pana la sfarsitul veacurilor.

Dar Invierea Domnului nu este numai un adevar irevocabil. El este totodata "un semn al semnelor lui Dumnezeu " tot atat de real in fata lumii intregi. Cu alte cuvinte, Invierea este semnul puternic, evident si clar pentru toti, ca Dumnezeu cel viu a intervenit in iconomia si istoria omenirii. 

Mai mult, acest lucru capata o semnificatie aparte, pentru faptul ca Invierea Domnului nu este numai o simpla readucere a unui mort la viata, asa cum a fost cazul lui Lazar, prietenul Domnului, cu fiica lui Iair sau cu fiul vaduvei din Nain. Este vorba de o altfel de moarte, pentru pacatele lumii si o altfel de inviere, de un altfel de trup al lui Iisus, de un trup transfigurat. 

Invierea Domnului este modelul si forta invierii tuturor oamenilor, la a doua venire a Sa: “Eu sunt Invierea si viata, in adevar, a zis El” (In, 11, 25). Invierea face referiri nu numai la fiinta umana, ci este vorba de toata creatia lui Dumnezeu: "Iata, Eu toate le fac noi…, si va fi un cer nou si un pamant nou", zice Mantuitorul. 

“Mantuitorul a refacut chipul divin din om, lepadand in mormant, in dimineata Invierii, trasatura patimitoare. Din momentul mortii si a Invierii Domnului, istoria omenirii intra in perioada eshatologica, iar Imparatia, aflata deocamdata in transcendent, tinde sa inglobeze treptat toata creatia. In Hristos cel inviat incepe transfigurarea lumii, dar aceasta transfigurare nu se descopera decat prin mijlocirea acelora care au atins culmile sfinteniei”, ne spune Sfantul Maxim Marturisitorul.

Invierea Domnului ne daruieste, pe de o parte, o victorie asupra pacatului, pe de alta parte, o biruinta asupra mortii insasi. Mai mult, aceasta mare taina ne aduce la o stare harica de traire cu Dumnezeu care este fara de pacat si fara de moarte. Cu Hristos, noi pasim in vesnicie!

Asadar, Invierea Domnului este, prin excelenta, acela al indumnezeirii naturii noastre omenesti si al participarii trupului nostru trecator la bunurile vesnice, mai presus de fire, o calatorie in lumina launtrica a sufletelor noastre, iar in viziunea unor parinti ai Bisericii nu e altceva decat „o traire a luminii dumnezeiesti si o pregustare a Imparatiei Cerurilor, o transfigurare anticipata”. Este acel «fata catre fata» indreptat spre eternitate, cand “Dumnezeu coboara in suflet, iar sufletul urca la Dumnezeu“.

Hristos a Inviat!

Stefan Popa




SURSA:
http://www.crestinortodox.ro/paste/invierea-domnului/invierea-domnului-sarbatoarea-sufletului-140590.html