O PATIMA UCIGATOARE:
F U M A T U L
Multe sunt chipurile desarte si înselatoare, nenumarati idolii
înaintea carora îsi pleaca genunchii oamenii din ziua de astazi. Dar este unul
cumplit de rau si periculos. Este zeitatea cea mai noua inventata de lume. Este
patima fumatului.
Am simtit ca avem datoria sa va vorbim si despre
acest viciu. Dupa cum am combatut necuratia, mândria, betia, lacomia de avutii
si alte patimi si pacate, trebuie sa va înfatisam si patima fumatului, ca sa
vedeti rautatea ei, vatamarile pe care le aduce sufletului si trupului omului.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât viciul de care
va vorbim acum stapâneste o multime de credinciosi ai Bisericii. Fumeaza copiii
de scoala, tineretul, fumeaza barbati în floarea vârstei si mosnegi, fumeaza
femei si batrâne în preajma mortii. Iar ceea ce este si mai trist este faptul
ca si o seama din cei zisi "credinciosi", dintre crestinii care
cerceteaza Sf. Biserica, care obisnuiesc a se împartasi cu Trupul si Sângele
Domnului, sunt fumatori pasionati.
Nu putem trece sub tacere aceasta deprindere
nenorocita; de aceea va vom învata, ca sa va putem ridica la desavârsirea spre
care ne cheama Domnul Hristos.
Fratilor,
Când primii europeni au debarcat în America
Centrala, au observat ca locuitorii unei insule-numita Tabago, cultivau o plata
cu foi late si flori albe. Ei foloseau acea planta pentru a extrage din ea o
otrava în care îsi înmuiau vârfurile sagetilor ca sa fie mortale animalelor sau
dusmanilor atinsi. O întrebuintau apoi ca leac împotriva unor boli. Printre
alte obiceiuri, europenii au observat ca bastinasii puneau în pipe frunzele
uscate ale plantei si fumau.
În 1496, semintele plantei au fost aduse în
Spania, unde a început a fi cultivata ca planta decorativa. Din Spania, planta
americana s-a raspândit în Portugalia. De aici, în 1560, Jean Nicot,
ambasadorul Frantei la Lisabona, a trimis reginei Frantei, care suferea de
dureri de cap, foi de tutun, ca sa le usuce, sa le faca praf si sa-l miroasa
pentru a scapa de migrene.
Regina a primit cu bucurie darul si a început sa
miroasa praful de "tabac" cu nadejdea ca se va lecui. Dupa regina,
nobilii de la curte au început si ei sa miroasa praful si îndata moda s-a
raspândit în întreg Parisul. Curând, frunzele americane au început nu numai a
fi mirosite, ci si fumate, iar obiceiul de a fuma s-a raspândit în toata lumea.
În veacul al XVII-lea tutunul a început a fi
prelucrat în industrie, aparând apoi si fabrici de tigari. Treptat, obiceiul de
a fuma tutun, s-a întins pretutindeni. La toate popoarele civilizate exista o
industrie a tutunului, monopoluri de stat, iar deprinderea fumatului a cuprins
toate paturile societatii.
Aceasta este, pe scurt, istoria fumatului.
Retineti, deci, ca obiceiul fumatului este o moda noua; Europa nu l-a cunoscut
pâna în veacul al XVI-lea dupa Hristos si de atunci s-a raspândit îngrijorator,
fapt care da de gândit oamenilor cu raspundere. Socotind vatamarile pe care le
aduce fumatul, oamenii de stiinta au dat semnalul de alarma ca viciul acesta
este un izvor de boli pentru cei cuprinsi de el, o plaga pentru societate.
Cum se naste patima fumatului? Foarte ciudat!
Orice patima din sufletul omenesc se naste prin
abuzul sau folosirea peste masura a unui bun. Lacomia este abuzul de mâncare,
betia abuzul de bautura, mândria este folosirea nedreapta a instinctului
iubirii de sine. Asadar, un lucru bun ajunge patima prin reaua lui pretuire si
folosire.
Nimic din aceasta la patima fumatului. Aici,
începutul e rau, iar continuarea -dezastruoasa...
sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu