Mânia este pacatul de
moarte din care se nasc: nebunia, blasfemia, cruzimea, tulburarea, spaima
trupului, ocara, iritarea, prostia, schimbarea trupului, uciderea si multe
altele, care toate sunt copiii mâniei si iritatiei. Toate pe care le fac oamenii
stapâniti de mânie sunt oarbe, fara de minte, pacate. De aceea, zice Sf. loan
Gura de Aur, trebuie sa ne pazim de mânie si sa vorbim cu cuviinta; si nu numai
a nu ne mânia, ci nici a nu striga, caci racnirea este materie a mâniei. Sa
taiem aripile mâniei, ca nu cumva rautatea sa creasca iarasi; caci arzatoare
este patima mâniei; arzator si teribil jefuieste sufletele noastre. De aceea
trebuie ca totdeauna sa-i astupam iesirea ei. Foc teribil este mânia si pe
toate le mistuie. Betie este mânia si mai teribila decât betia, mai mizerabila
decât diavolul. Dar, daca ne pazim sa nu ridicam glasul, am gasit calea cea mai
buna a filosofiei. Dar omul rabdator pe toate acestea le sufera si le biruie,
pentru ca din rabdare se naste nerautatea si resemnarea prin care toate se
biruiesc si se risipesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu