Invidia este pacat de
moarte si dintr-însa ies zece ramuri, adica: complotul, mânia, dusmania,
cearta, nemu1tumirea, lua- rea în rîs, bucuria de raul altuia, ura, tinerea de
minte a raului, uciderea. lnvidia este patima unui suflet inrautatit, chinuit
de bunul mers si faptele bune ale aproapelui. Invidiosul, ca si tuberculosul,
este mâncat pe dinlauntru si este mistuit de patima. Invidiosul uraste pe cel
ce îl întrce cu situatia, cu bogatia, cu cinstea. Invidiosul pofteste
necontenit bunurile aproapelui sau, uraste pe cei frumosi si buni. Este prietenul si ajutorul
satanei.
Invidiosul se hraneste cu nenorocirea aproapelui sau. "Nu este patima mai
otravitoare ca invidia", zice Marele Vasile. Asa cum rugina manânca
fierul, asa si invidia macina sufletul celui ce o are". (Acelasi)
"Invidia este cea mai nedreapta dintre toate patimile, dar si cea mai
dreapta: pe de o parte, izgoneste tot binele, iar pe de alta, chinuie pe cel
care o are". (Sf. Grigorie Teologul) Dar cel ce are adevarata dragoste de Dumnezeu si
de aproapele, pe toate acestea le biruieste si le nesocoteste si de nici una nu
este ranit; pentru ca "dragostea îndelung rabda, este binevoitoare,
dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste, nu se poarta cu
necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeste raul, nu se
bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede,
toate le nadajduieste, toate le rabda; dragostea nu cade niciodata", dupa
Sf. Apostol Pavel. (I Cor. 13. 4)
sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu