Dezamagirea este acea stare in care
cunoastem un lucru asa cum este el de fapt, dezgolit de toate calitatile
lui inchipuite. Realismul duhovnicesc prin care suntem datori (si ne
dorim) sa privim viata si lucrurile din jurul nostru se poate folosi de
fiecare dezamagire ca de o usa deschisa spre viata cea noua, autentica
si lipsita de orice inselare.
Chiar si definitia din dictionar ne
indeamna sa ne bucuram de fiecare dezamagire, ca de o noua trezire la
realitate. Amagirea este definita ca: ispitire, ademenire, atragere prin
promisiuni mincinoase, inselaciune, viclenie, minciuna, parere
inselatoare si iluzie. Dezamagirea este definita ca: pierdere a
iluziilor, scoatere din amagire si revenire la adevar.
Sa cautam dezamagirea !
Dezamagirea ne cuprinde intotdeauna in
urma unor asteptari ce raman nesatisfacute, chiar daca acestea sunt
adesea neintemeiate sau inchipuite. Astfel lucreaza pacatul, care
intotdeauna promite mai mult decat poate oferi. Mai inainte de a savarsi
un pacat, ne inchipuim cum va fi starea de dupa aceea, pe care diavolul
ne face sa o credem de dorit din toata inima, pentru ca mai apoi, dupa
savarsirea pacatului, sa fim dezamagiti de inca o "promisiune"
mincinoasa.
Parintele Rafail Noica, intr-o
conferinta duhovniceasca, a spus: "Dezamagirea este rezultatul pacatelor
noastre. Dez-amagire... interesant cuvant, si de luat in serios! Cand
suntem dezamagiti, sa ne uitam unde eram amagiti, iar atunci, durerea
dezamagirii va putea deveni un moment al mantuirii noastre, sa nu mai
fim amagiti. Deci o putinta de a ne lumina. (...) Destinul adevarat al
omului este ceea ce toata traditia filocalica, traditia bisericeasca de
la Apostoli - ba chiar de la Adam! - numeste indumnezeirea."
Fiecare pacat, care este amagitor prin
excelenta, are in spate cate o dezamagire. Putem ca, in loc sa ne
"bucuram" de oferta pacatului si sa ne intristam de dezamagirea care
urmeaza lui, sa ne intristam (pocaim) de pacatul savarsit si sa ne
bucuram de dezamagirea de apoi, care ne poate pazi de a mai repeta
pacatul. Sa luam aminte! Orice alt lucru vom cauta, in afara
indumnezeirii, vom fi dezamagiti de promisiunea pacatului.
Cand suntem dezamagiti, deci, sa ne
bucuram ca am fost izbaviti de amagirea in care ne aflam pana in acel
moment. Mai mult, dupa fiecare dezamagire avem sansa de a nu ne mai
increde in persoana sau lucrul care ne-a amagit. Astfel, dezamagirea se
arata a fi de folos tuturor celor care o traiesc, in pofida gustului
amar pe care il poate aduce cu sine trezirea la realitate.
Cand suntem dezamagiti de noi insine,
ajungem sa ne vedem asa cum suntem de fapt, goliti de mandria si de
inselarea care ne intuneca pana atunci vederea. Acesta este momentul
ideal in care, scapati de amagire, ne putem incredinta lui Hristos la
modul absolut. Abia atunci, Dumnezeu ne va lumina si mai mult, sa vedem
si sa simtim pacatele noastre, pentru a ne darui harul Sau cel
tamaduitor si sfintitor.
Un om care nu a trait suferinta si
dezamagirea, in urma unei increderi inselate, nu va sti sa iubeasca
niciodata asa cum o va face cineva care a cunoscut suferinta si
dezamagirea. Dezamagiti de diavol si de promisiunile lui mincinoase,
ajungem sa-L iubim si mai mult pe Dumnezeu, care "atat a iubit lumea,
incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat (spre moarte), ca oricine
crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3, 16). Astfel
se explica iubirea nebuna fata de Dumnezeu a sfintilor si a sfintelor
care mai inainte au trait in amagire, slujind pacatului, adica
diavolului celui mincinos.
Pe cel care ne dezamageste, sa il vedem
ca pe un adevarat prieten, caci, in mod inconstient, ne vrea binele,
nelasandu-ne in intunericul inselarii si al necunostintei. Cand suntem
dezamagiti, sa alergam la Cel care nu poate amagi niciodata pe cei pe
care Il iubeste. Drept urmare, dezamagirea este o usa spre mantuire, cat
timp ne raportam cu maturitate sufleteasca la realitatea pusa inainte.
Teodor Danalache
Sursa http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/dezamagirea-137980.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu