NU ITI FIE TEAMA...ELIBEREAZA-TI CONSTIINTA
Spovedania este o chestiune personala, deloc usoara pentru multi dintre noi. Teama, rusinea sau ignoranta pot devenit motive de poticnire in fata acestui pas imens pe calea mintuirii. De aceea Sf. Teofan Zavoritul ne ofera citeva sfaturi, vrednice de a fi luate in seama de fiecare crestin. „Scrie pe hirtie tot ce consideri ca trebuie sa spui la spovedanie, si atunci cind mergi la preot, spune-i totul cu ajutorul însemnarilor tale. O adevarata marturisire trebuie sa fie într-adevar a ta proprie; adica, omul care se spovedeste trebuie el însusi sa spuna tot ce a gresit fara sa astepte sa-l întrebe preotul. Asa trebuie sa ajunga spovedania pentru noi; rareori se desfasoara asa cum s-a intentionat. Trebuie sa spui tot ceea ce îti apasa constiinta. Poti sa-ti amintesti totul fara sa-ti notezi; dar trebuie sa te asiguri ca spui totul. Cind apare frica înainte de spovedanie, alung-o. Frica smerita fata de Dumnezeu este foarte importanta, dar frica copilaroasa pe care o ai este vatamatoare. Nu are nici o legatura cu problema: este ceva adus de vrajmas. Mergi la Dumnezeu linistit, dar cu o inima plina de cainta; mergi asa cum a mers fiul risipitor din pilda la tatal sau. Tatal fiului întors nu l-a mustrat, nici nu l-a certat; mai degraba el l-a întimpinat, îmbratisindu-l si sarutindu-l. Acelasi lucru te asteapta si pe tine”
(ZIARUL DE BACAU)
SECRETUL SPOVEDANIEI
Un preot nu face un secret din faptul ca a primit Taina Hirotoniei. Insa, el are obligatia de a pastra secretul marturisirilor primite in cadrul spovedaniei. Preotul nu face ancheta in timpul marturisirii cuiva si de aceea nu-i este permis sa intrebe despre persoanele cu care a comis pacatul sau sa faca aluzii la imprejurari aflate de la alti penitenti. Duhovnicului nu-i este ingaduit sa faca nici un fel de insemnare despre marturisirea primita.
Duhovnicul nu are voie sa divulge pacatele enumerate de penitent la Scaunul marturisirii nici inainte autoritatilor, chiar daca ar fi expus sa-si piarda viata. El trebuie sa se conformeze cuvintelor: "Auzit-ai cuvant? Sa moara cu tine” (Isus Sirah 19, 10)
Taina Spovedaniei este Taina readucerii penitentului in comuniune cu Hristos si nu predarea in fata autoritatilor. Astfel, preotul trebuie sa i se infatiseze credinciosului ca vorbind in numele Domnului, atat cu iubirea iertatoare a lui Dumnezeu care nu-l face sa dispere, cat si cu seriozitatea care-l opreste de la bagatelizarea slabiciunilor sale. Penitentul are incredere in preot tocmai pentru ca simte in el raspunderea fata de Hristos pentru sufletul sau.
Nici pentru scopuri considerate utile pentru penitent, duhovnicul nu trebuie sa comita acte de indiscretie. El nu trebuie sa le spuna parintilor acestuia despre cele aflate la Spovedanie.
Daca preotul nu pastreaza secretul marturisirii, pedeapsa este extrem de aspra si poate merge pana la caterisire. Canonul 120 al Nomocanonului prescrie pentru un astfel de pacat oprirea sau suspendarea preotului timp de trei ani, avand sa se impartaseasca o singura data pe an si sa faca 100 de metanii zilnic. Legile imparatesti pedepseau acest pacat prin smulgerea limbii preotului. Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si judecatoresti ale Bisericii Ortodoxe Romane mentioneaza ca „violarea secretului marturisirii se pedepeseste cu depunerea”.
In concluzie, putem afirma ca preotul lucreaza ca organ vazut al lui Hristos si nu ca un reprezentat al autoritatilor. De aceea el spune inaintea marturisirii credinciosului: "Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci, nu te rusina, nici te teme, nici nu ascunde de mine nimic din cele ce ai facut, ci toate mi le spune fara sa te indoiesti si fara sfiala, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos”. Preotul trebuie sa se stearga cu totul in fata lui Hristos, lucru aratat si in faptul ca marturisirea se face de regula langa icoana lui Hristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu