SCAPĂ DE INSOMNII

Somnul este una din cele mai importante necesitati ale omului - el contribuie la refacerea energiei organismului si la mentinerea acestuia in conditii de echilibru si de randament; conserva si potenteaza mai bine memoria; optimizeaza atentia si faciliteaza procesul de invatare.

In timpul somnului, are loc reinnoirea celulelor. Tesuturile se refac, ranile se cicatrizeaza mai bine, iar convalescenta se accelereaza. Somnul reprezinta unul dintre factorii care conditioneaza longevitatea si daca nu respectam durata de somn necesara, ne simtim obositi si nu avem dispozitia de lucru necesara.

Tensiunile emotionale, anxietatea si sentimentele negative din timpul zilei pot perturba somnul, in timp ce linistea sufleteasca favorizeaza un somn odihnitor. In general, nevoia de somn a unui adult sanatos este de 6-8 ore pe noapte, iar copiii trebuie sa doarma mai mult, in functie de varsta.

Cea mai frecventa tulburare de somn este insomnia si aceasta se diagnosticheaza atunci cand acuza primara este somnul neodihnitor sau dificultatea intierii sau mentinerii somnului, care continua timp de cel putin o luna. Insomnia poate aparea in urma unor cine copioase, datorita stresului psihic, surmenajului, sedentarismului sau in anumite perioade din viata, cum ar fi adolescenta sau climacteriul.

Insomnia primara se trateaza cu ajutorul psihoterapiei; se pot utiliza si ceaiuri sedative, dar medicatia va fi folosita cu prudenta, datorita riscului de dependenta. Pentru a scapa de insomnie, este necesar sa respectam anumite reguli de igiena a somnului, cum ar fi:

1. Trezirea la aceeasi ora in fiecare zi;

2. Limitarea timpului zilnic de sedere in pat la durata obisnuita dinainte de aparitia insomniei;

3. Intreruperea uzului de cafeina, nicotina, alcool, stimulante;

4. Evitarea somnului diurn;

5. Introducerea unui program gradat de exercitii fizice viguroase in cursul diminetii;

6. Evitarea stimularii in cursul serii; inlocuirea privitului la televizor cu ascultarea radioului sau cu o lectura relaxanta;

7. Inainte de culcare se vor incerca bai fierbinti, timp de 20 de minute, pentru ridicarea temperaturii corpului;

8. Evitarea meselor abundente in apropierea orei de culcare;

9. Practicarea seara a unor forme de relaxare, cum ar fi relaxarea muscular progresiva;

10. Mentinerea unor conditii confortabile de somn;

11. Pregatirea pentru somn doar in momentul in care se resimte oboseala reala;

12. Aerisirea camerei in care dormiti.

Tulburarile de somn pot avea consecinte grave, incluzand accidentele letale datorate somnolentei. 

SURSA: http://www.eva.ro/psihologie/legatura-minte-trup/cum-scapam-de-insomnie-articol-6296.html

CUM SĂ NE FERIM DE HOŢII DE BUZUNARE

Pe zi ce trece, sărăcia şi greutăţile transformă nenumăraţi oameni în infractori mărunţi care buzunăresc şi dau în cap pentru câteva zeci de lei. Acţionează numai în grupuri şi-i vizează pe cei neatenţi din mijloacele de transport în comun, de la cozi, de la bancomate şi chiar de pe stradă. Hoţii de buzunare fac parte din cea mai mare şi periculoasă categorie de infractori.

Oamenii neglijenţi devin, mai devreme sau mai târziu, pradă sigură a hoţilor de buzunare. Un colţ de portofel ieşit din buzunarul de la spate sau o geantă cu fermoarul puţin deschis atrag imediat atenţia şuţilor, tot mai „prezenţi“ în societate. Odată ce şi-au stabilit ţinta, mulţi dintre ei sunt în stare să se folosească de orice modalitate pentru a-şi atinge scopul.

Dacă sustragerea pe nesimţite a bunurilor nu poate fi aplicată, hoţii de buzunare pot ajunge până la vătămarea victimei şi chiar ameninţarea cu moartea. Aria obictelor vizate de astfel de tâlhari este foare variată, pornind de la bani, carduri, telefoane, ceasuri şi brăţări până la alimente, şi chiar obiecte vestimentare. Majoritatea victimelor hoţilor de buzunare este reprezentată de bătrâni.
 
Cum atacă „băieţii deştepţi”
Hoţii de buzunare sunt împărţiţi în două mari categorii: “pianiştii” şi “neciopliţii”. Despre prima categorie, psihologul criminalist Tudorel Butoi ne-a explicat că “sunt foarte bine instruiţi şi lucrează cu mare fineţe. «Pianiştii» lucrează în grupuri în care este implicată, de multe ori, şi o femeie. Stau în staţia de metrou sau de tramvai şi se comportă de parcă nici nu se cunosc între ei. Odată ajunşi în mijlocul de transport, îşi fixează prada, care de obicei o constituie persoanele care citesc sau cele care au multe bagaje.

Crearea îmbulzelii şi a presiunii este una dintre metodele cele mai uzitate. Astfel, îţi pune un genunchi în coapsa stângă, ca să îţi distragă atenţia, şi te operează imediat la buzunarul drept. Când ţi-a luat portofelul, l-a şi predat mai departe colegului din spatele lui, astfel încât să nu fie găsit cu nimic la el chiar dacă l-ai văzut.

Mai există şi furtul cu paltonul sau cu fularul ţinut pe mână astfel încât să îşi mascheze acţiunea. Aceşti «băieţi deştepţi» ştiu cum să se sustragă şi când sunt prinşi. Spre deosebire de hoţii «neciopliţi», care acţionează cu lame şi, când sunt surprinşi de cei pe care îi fură, apelează la violenţă, «pianiştii» îşi cer politicos scuze, se arată umili şi de cele mai multe ori scapă de denunţul la poliţie.” 

Nu a simţit când l-au furat hoţii
Înainte să ajungă să cunoască punctele atractive ale Bucureştiului, Mihai a primit “botezul” încă de la prima plimbare cu un mijloc de transport în comun.

“Am fost prădat de hoţii de buzunare în prima săptămână în care am venit la Bucureşti la facultate. Am urcat în autobuzul 300, la Piaţa 1 Mai, şi vorbeam la telefon. Am văzut că în spatele meu au urcat trei băieţi, cam de vârsta mea, care se tot îmbrânceau şi râdeau. Niciun minut nu m-am gândit că pot fi nişte infractori, mai ales că erau foarte bine îmbrăcaţi.

La un moment dat, unul dintre ei s-a aşezat pe scaunul de lângă mine, iar ceilalţi doi, în faţa mea. Când am vrut să cobor, l-am rugat pe cel de lângă mine să îmi facă loc, însă el mi-a spus că, dacă mă străduiesc, pot ieşi spre uşă fără să se dea la o parte. Aşa că m-am ridicat şi ceilalţi doi din faţă au făcut acelaşi lucru.

Preocupat să îmi fac loc să ies, nu am mai verificat buzunarele. Abia după ce am coborât am băgat mâna în buzunar şi am văzut că îmi lipsea telefonul. Nu ştiu cum au procedat, cum au reuşit… dar m-au făcut”, ne-a povestit tânărul.


12 sfaturi pentru a evita să fiţi prăduiţi

1. Să fiţi în permanenţă atenţi la tot ce se întâmplă în jur şi să nu vă lăsaţi atinşi de persoane străine.
2. Aveţi grijă unde vă puneţi banii.
3. Cardul este o soluţie mai bună decât să umblaţi cu sume mari de bani la dvs. Pentru cheltuieli mărunte, câteva zeci de lei sunt suficiente, iar în cazul unui furt, nu veţi fi atât de afectat.
4. Nu scrieţi PIN-ul pe card sau pe vreo foiţă în portofel.
5. Nu lăsaţi niciodată telefoanele pe masă când ieşiţi la un bar sau la o terasă. Sunt şanse foarte mari ca să le smulgă cineva şi să fugă.
6. Nu vă lăsaţi înghesuiţi de mai multe persoane în autobuz. Este momentul ideal pentru hoţi.
7. Nu vă încredeţi în oameni străini doar pentru că sunt îmbrăcaţi bine şi aveţi grijă lângă cine vă aşezaţi în mijloacele de transport în comun.
9.  Dacă vă simţiţi urmăriţi în orice fel de împrejurare, încercaţi să vă mai opriţi pe la magazine. 
10. Nu vă opriţi pentru a răspunde întrebărilor ciudate puse de străini.
11. Când călătoriţi în grup, întotdeauna numiţi o persoană să fie atentă la ce se întâmplă în jur.
11. Aveţi grijă unde aşezaţi geanta de umăr şi încercaţi să ţineţi în permanenţă o mână pe ea pentru a nu putea fi tăiată.
12. Nu ţineţi lucruri de valoare în buzunarele exterioare de la haine sau de la genţi.


Au un limbaj special
Pentru a se înţelege între ei cu uşurinţă, hoţii comunică în jargon. Cele mai folosite expresii sunt:
“marfa-i pusă la căldură” - adică portofelul este în buzunarul de la spate,
“ia-i măsura” - ceea ce înseamnă că va trece pe lângă un om ca să îl palpeze la buzunare.


"Îţi pune un genunchi în coapsa stângă, ca să îţi distragă atenţia, şi te operează imediat la buzunarul drept. Când ţi-a luat portofelul, l-a şi predat mai departe, astfel încât să nu fie găsit cu nimic la el”. - Tudorel Butoi, psiholog criminalist 

sursa: http://www.ziarulring.ro/stiri/10950/cum-sa-ne-ferim-de-hotii-de-buzunare

ATENTIE LA "E-URI"

In ultimii ani, producatorii au invatat cum sa-i fenteze pe cumparatori: pe etichete nu mai scrie "arome sintetice", ci "arome natural identice". Aditivii sintetici nu mai sunt mentionati dupa codul E, ci dupa numele propriu-zis: acid citric, conservant, gelifiant. Rareori cumparatorul se gândeste ca aceste ingrediente sunt de fapt E-uri. 

Aditivii alimentari sunt substante adaugate intentionat alimentelor pentru a le oferi proprietati suplimentare fata de cele de baza, de exemplu culoare, indulcire sau pentru conservare. În clipa de faţă cumpărătorii sunt păcăliţi în diferite moduri.

Un studiu recent al Clinicii de Oncologie din Dusseldorf - Germania, despre efectele aditivilor alimentari asupra organismului uman, a ierarhizat o serie de compusi toxici sau cancerigeni. Aproape toti acesti compusi pun intr-un real pericol organismul. Prezentam in continuare, lista "E"-urilor considerate de specialistii oncologi drept deosebit de periculoase.
  Adaosuri suspecte: E 125, E 141, E 150, E 171, E 172, E 173, E 240, E 241, E 477;
  Adaosuri periculoase: E 102, E 110, E 120, E 124;
  Adaosuri toxice: produc boli intestinale: E 220, E 221, E 222, E 223, E 224; afecteaza tubul digestiv: E 338, E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461, E 463, E 465, E 466; produc boli de piele: E 230, E 231, E 232, E 233; suprima din organism vitamina B12: E 200; cresc colesterolul: E 320, E 321 (antioxidanti din margarina); ataca sistemul nervos: E 311, E 312; produc boli ale aparatului bucal: E 330 (acidul citric sau sarea de lamaie - cel mai periculos adaos cancerigen).
  Adaosuri cancerigene: E 123, E 131, E 142, E 211 (foarte nociv), E 213, E 214, E 215, E 217, E 230, E 631 (glutamatul de sodiu).
  Aditivii cancerigeni au fost deja interzisi in SUA, Uniunea Europeana si cateva dintre fostele state ale URSS. 

SURSA: http://www.descopera.net/aditivi_alimentari.html

IMAGINAŢIA

Imaginația ocupă o poziție aparte pe continuumul activității de cunoaștere. Pe de o parte, ea vine în continuarea reprezentării, bazându-se direct pe memorie, pe de altă parte, ea deviază traiectoria care merge spre gândire, făcând o buclă.

În psihologie, imaginația se definește ca proces intelectual (cognitiv) de selectare și combinare în imagini noi, elemente din experiența anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în această experiență. Produsul activității imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, disparate, ci el presupune proiecte și planuri complexe, care se obiectivează în diferite forme – inovații, invenții, descoperiri, opere literare, muzicale, plastice, etc.

Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă centrală a creativității. Ea aduce un spor considerabil la cunoașterea realității date și a viitorului, a posibilului.

Spre deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli și norme riguroase, ce-i impun întotdeauna congruența sau compatibilitatea cu realitatea obiectivă, imaginația este liberă de canoane, ea putându-se mișca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci și pe cel al fantasticului și fantasmagoricului. Ea nu are așadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de noutate.

În cursul vieții, imaginația traversează o traiectorie complexă: exuberantă, irezistibilă și nearticulată în copilărie, devine structurată, persistentă și orientată finalist constructiv în adolescență, productivă și instrumentală în tinerețe și slabă, rigidă, la vârstele avansate. Pe măsura dezvoltării și consolidării structurilor gândirii, imaginația se mulează din ce în ce mai mult pe probleme reale, integrate activităților sociale actuale în domeniul artei, tehnicii, științei.

Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se realizează, imaginația se organizează în adâncime pe câteva niveluri funcționale, și anume: nivelul oniric, nivelul reveriei și nivelul intențional orientat, în cadrul căruia se delimitează imaginația reproductivă, imaginația creatoare și visul de perspectivă.

  Conținutul informațional al imaginației

Imaginația este procesul psihic cognitiv, complex, de reflectare mijlocită, constructivă și transformatoare a datelor experienței, a cunoștințelor, informațiilor stocate la nivelul memoriei sau a situațiilor și evenimentelor trăite în prezent.

Imaginația își extrage conținuturile în cea mai mare parte din stocul memoriei. Imagini, idei, cunoștințe sunt supuse unui proces de combinatorică imaginativă în vederea elaborării de noi imagini, idei, concepții. De asemenea, imaginația își extrage conținuturile și din zonele profunde ale inconștientului, supunându-le în timpul visului la combinări și transformări dintre cele mai variate.

În concluzie, imaginația exploatează datele trecutului și experiența prezentă și realizează o reflectare constructivă și anticipativă.

Funcțiile imaginației

Imaginația are o funcție cognitivă, ea având roluri importante în lărgirea sferei cunoașterii, explorând zone noi și căutând soluții noi la problemele existente. Dacă gândirea adâncește sfera cunoașterii, imaginația lărgește această sferă și oferă astfel gândirii noi teritorii.

Imaginația are o funcție adaptativ reglatorie, care exprimă locul și rolul imaginației în sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativității. Imaginația conferă conștiinței dimensiunea explorativă și creatoare.

Structurile operatorii ale imaginației

În calitate de proces cognitiv, imaginația dispune de o serie de procedee de combinatorică imaginativă. Sunt operații, procedee de lucru mintal, prin intermediul căreia imaginația intervine asupra conținuturilor sale și produce modificări, transformări, aglutinări, tipizări, schematizări, rearanjări, substituții, analogii, adaptări, etc.

Produsul imaginației

Finalitatea subiectiv comportamentală a imaginației este proiectul, o imagine nouă, o nouă idee, un nou aranjament, o nouă configurație. Fiecare dintre formele imaginației se finalizează în plan subiectiv într-o manieră proprie.

Astfel, visul din timpul somnului este trăit ca o derulare haotică de imagini, emoții, pulsiuni, dorințe. Reveria este trăită ca o derulare de imagini animate de proiecte, ipoteze și aspirații. Imaginația reproductivă este trăită ca o desfășurare de imagini despre realități și situații pe care le-am perceput. Imaginația creatoare este trăită ca proiect, ca model, cu un anumit coeficient de originalitate. Visul de perspectivă este trăit ca un proiect mintal al drumului propriu sau al drumului propriu al unui proiect de la imaginare la realizare.

În concluzie, produsul imaginației îl constituie proiectul, modelele anticipative ale realității.

SURSA: http://ro.wikipedia.org/wiki/Imagina%C8%9Bie

SĂRBĂTOAREA SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA

In fiecare an, ziua de 14 octombrie este zi de praznuire duhovniceasca a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, zi de mare bucurie crestineasca, zi de rugaciune si pelerinaj.

Sfanta Parascheva s-a nascut in secolul al XI-lea, in satul Epivat din Tracia, pe tarmul Marii Marmara, in apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune ca pe cand avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit intr-o biserica cuvintele Mantuitorului: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o determina sa-si daruiasca hainele sale saracilor.

Dupa o vreme se retrage in pustie. Urmand sfaturile unor vietuitori alesi, se indreapta spre tinutul Pontului, oprindu-se la manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va ramane cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului.

Din putinele stiri privitoare la viata ei, aflam ca intr-o noapte, pe cand avea 25 de ani, un inger i-a spus in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti. Sfantul Varlaam scrie in Cazania sa: "Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit".

Din Constantinopol s-a indreptat spre Epivat, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Aici, impacata cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, si-a dat sufletul.

A fost ingropata ca o straina. Potrivit traditiei se spune ca un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un sihastru care traia acolo, a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa randuiala crestineasca. Sapand deci o groapa, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit si plin de mireasma. Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului. Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre acestia il mustra pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Parascheva. Iar imparateasa pe care o vazuse in vis " si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva " i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva la loc de cinste.

Credinciosii au inteles ca este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au asezat in biserica Sfintii Apostoli din Kallicrateia. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste.

In anul 1238, in ziua de 14 octombrie, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Tarnovo, fiind asezate in Biserica cu hramul Maicii Domnului.

In anul 1393, Bulgaria cade sub ocupatia turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate in moschei. Este anul in care sfintele moaste sunt mutate la Vidin, pentru 5 ani.

Dupa lupta de la Nicopole din anul 1396, moastele Sfintei Parascheva vor ajunge din Vidin la Belgrad - Serbia, in anul 1398.

In 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucereste Belgradul. Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, fiind asezate in palatul sultanului. Au fost rascumparate de la turci de Patriarhia Ecumenica. Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost asezate in Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice. Dupa transformarea acestei biserici in moscheie, moastele au fost duse in mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfantul Dumitru de la Xiloporta (1597) si Sfantul Gheorghe din Fanar - noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).

Stramutarea moastelorCuvioasei Parascheva la Iasi

Vasile Lupu ctitorind la Iasi biserica "Sfintii Trei Ierarhi" si amintindu-si de Ioan Asan, care la vremea sa a stramutat moastele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Tarnovo, de Alexandru cel Bun care a adus moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Cetatea Alba la Suceava, a facut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moastele Sfintei Parascheva sa fie stramutate la Iasi.

Plateste toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, si astfel, patriarhul Partenie I si membrii Sinodului au hotarat sa-i ofere, drept recunostinta, moastele Cuvioasei.

Moastele Cuvioasei Parascheva au fost aduse in Moldova de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) si asezate pe 14 octombrie 1641, in Manastirea „Sfintii Trei Ierarhi“. In anul 1887, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate in Catedrala mitropolitana din Iasi.

Cinstirea Cuvioasei Parascheva nu are granite

Bisericile care au ca ocrotitoare pe Sfanta Cuvioasa Parascheva sunt intr-un numar mare. Astfel, in Arhiepiscopia Bucurestilor sunt peste 33 de biserici, in Arhiepiscopia Targovistei 18, in Episcopia Buzaului 29, in Episcopia Dunarii de Jos 24, in Episcopia Alexandriei si Teleormanului 4, in Arhiepiscopia Iasilor 35, in Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor 5, in Episcopia Romanului 22, in Arhiepiscopia Sibiului 47, in Episcopia Maramuresului si Satmarului 6, in Arhiepiscopia Timisoarei 18, in Episcopia Caransebesului 5, in Mitropolia Basarabiei 6. Episcopia Ortodoxa a romanilor din Ungaria are la Gyula o biserica cu hramul "Sfanta Parascheva", construita in anul 1834. Romanii din Malovista (Macedonia), Torino (Italia), Paris (Franta), Wakefield, Massachusetts (SUA) au biserici al caror hram este Sfanta Parascheva.

(Adrian Cocosila)

Inca din ajun se indreapta spre Iasi mii de pelerini, credinciosi, mai ales femei, din toate judetele tarii. Tot orasul este in sarbatoare. Strazile sunt pline de lume. Gara, trenurile, autobuzele sunt asaltate de oameni. Tarani osteniti de munca, mame cu copii de mana, tineri plini de ravna, oraseni de toate varstele, studenti, intelectuali, toti se indreapta spre Mitropolie. Este ziua Sfintei Parascheva! Este hramul catedralei. Acest pelerinaj este unul din cele mai mari si mai reprezentative din tara. Numarul credinciosilor se ridica uneori la zeci de mii.

Din ajun, dupa terminarea Sfintei Liturghii, preotii citesc acatistul Sfintei Parascheva langa racla. Apoi ridica cu mainile lor sfintele moaste si le scot afara sub un baldachin anume pregatit in fata catedralei. Aici raman sfintele moaste timp de 30 ore, adica pana in ziua de 14 octombrie seara, cand se aduc din nou in catedrala cu o procesiune festiva.

Deci prima parte a hramului consta in scoaterea sfintelor moaste afara, pentru inchinarea pelerinilor. Din acest moment se formeaza o lunga coloana de credinciosi, care nu se mai termina si care asteapta sa se inchine la sfanta racla. Doi preoti stau de garda cate doua ore la cuvioasa si mentin ordinea. Toti credinciosii care vin se aseaza la rand si asteapta sa se inchine. Dupa inchinare se saruta racla si icoana Sfintei Parascheva. Apoi urmeaza atingerea fiecaruia cu fruntea de marginea raclei, dupa care credinciosii intra in biserica.

Aici se inchina in continuare la locul din catedrala unde sta permanent sfanta racla, precum si la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si la celelalte icoane. Apoi fiecare isi da la preoti darul si pomelnicul familiei sale. Seara se face priveghere pana aproape de miezul noptii. Apoi, dupa orele douasprezece, catedrala se transforma pentru cateva ceasuri in lacas de odihna. Cei peste o mie de pelerini, indeosebi de la tara, straini care nu au unde dormi in oras, se asaza jos, vorbesc lucruri duhovnicesti si canta cantari religioase. Mame obosite de cale cu copii langa ele, tarani de toate varstele, pelerini din alte localitati, toti atipesc cu fruntile pe desagi si cu gandul la Dumnezeu. Acest moment iti ofera o atmosfera unica in tara noastra, de crestinism primar, si creeaza un sentiment de mila, de dragoste si respect in acelasi timp pentru poporul nostru credincios.

Afara insa pelerinajul se continua toata noaptea. Portile Mitropoliei sunt tot timpul asaltate, coloanele de inchinatori la sfintele moaste nu se mai termina, ravna si dragostea pentru sfinti este mereu in crestere. in zorii zilei, pelerinii din catedrala sunt invitati afara. Se face curatenie si pregatire pentru Sfanta Liturghie, iar in curte se incepe slujba aghiasmei. Vase mari, pline cu apa sfintita, sunt asaltate de credinciosi. La orele zece, cand sunt prezenti in curtea Mitropoliei mii de pelerini, incep sa sune toate clopotele. Apoi intra la slujba mitropolitul cu toata suita clericilor. in timp ce pelerinii curg ca un fluviu viu pe portile Mitropoliei si coloana de la sfintele moaste este din ce in ce mai lunga, in biserica se oficiaza Sfanta Liturghie cu un mare sobor de preoti.

Credinciosii umplu biserica si cele doua randuri de galerii pana la refuz. La urma se tine predica afara, pe treptele catedralei, si se binecuvinteaza tot poporul. Apoi cei mai multi, mai ales credinciosii de la sate, se intorc la casele lor, cu sufletele pline de bucurie si multumire duhovniceasca. Altii stau cete-cete la masa, pe iarba. Numai inchinarea la sfintele moaste continua pana seara tarziu.

De la ora 16 incepe Vecernia. Intre timp se aduna in curte mii de oraseni, localnici, intelectuali si studenti. in sunet duios de clopote, preotii imbracati in odajdii ridica sfanta racla si pornesc in procesiune imprejurul catedralei. Este poate cel mai niscator moment al anului, cea mai frumoasa procesiune de la catedrala mitropolitana din Iasi.

In frunte, ca o corabie salvatoare, se leagana usor pe umerii preotilor racla Sfintei Parascheva. in urma merge mitropolitul in mantie, ca un pastor in mijlocul oilor, iar de jur-imprejur, o intindere vie de capete, de ochi umeziti de lacrimi, de maini care se intind imploratoare spre sfintele moaste, de inimi care   bat   emotionate   in   acelasi   fel.   in   aceasta procesiune se fac trei popasuri cu ectenii, in numele Preasfintei Treimi. Apoi toata multimea se opreste la usa si incearca sa se atinga din nou de racla. Preotii duc sfintele moaste in biserica si le aseaza la locul lor.

Procesiunea   si   pelerinajul   se   incheie   cu Paraclisul Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pe care il citeste insusi mitropolitul impreuna cu preotii si tot poporul se roaga in genunchi. Astfel pelerinajul anual la moastele Cuvioasei Maicii noastre Parascheva ia sfarsit. Credinciosii se retrag din biserica, din curtea Mitropoliei si se duc fiecare la ale lor. Autobuzele de oras, cursele si trenurile sunt din nou aglomerate, iar garile freamata de lume. Fiecare povesteste ce a vazut mai frumos si ce a auzit mai placut la "Cuvioasa". Astfel drumul pare scurt, necazurile vietii devin mai usoare si oamenii ajung cu inimile pline de bucurie la caminele lor. (Pana in ultimele decenii, timp de trei sferturi de secol, in ajunul si ziua Sfintei Parascheva (13 si 14 octombrie), trenurile care mergeau spre sau dinspre Iasi erau gratuite pentru copii, elevi si militari; iar pentru ceilalti inchinatori din tara se aplica o reducere de 50%.)

Acum orasul doarme in liniste, luminile catedralei se sting, usile grele se incuie peste noapte si nici un pelerin nu mai ramane in ograda Mitropoliei. Numai moastele Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, impodobite de jur-imprejur cu buchete proaspete de flori aduse de pelerini, raman in continuare de veghe peste veacuri, ca o candela vie a lasului, a Moldovei si a tarii noastre romanesti.

Parintele Ioanichie Balan

http://www.crestinortodox.ro/editoriale/14-octombrie-ziua-care-trebuie-ne-parasim-casa-70395.html

Întru tine maică, cu osărdie s-a mântuit cel după chip, că luând crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.

Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău."

(Troparul Cuvioasei Parascheva)

RUGACIUNE

Paraschevă Cuvioasă,

Care-ai plâns şi-ai privegheat,

Şi cu Inimă miloasă,

Pe cei goi ai îmbrăcat,

Dă-ne mila ta şi nouă

Inimele să ne moi-

Şi cu lacrimile rouă

Şă ne împodobeşti pe noi,

Cădem Cuvioasă,

La moaştele Tale,

Tu ne izbăveşte

De cumplita jale.

Tu, care ai fost smerită,

Mai mult decât sfinţii toţi,

Iar acuma eşti slăvită,

De mireni şi de preoţi,

Dă-ne nouă umilinţa,

Scară către înălţimi,

Întăreşte-ne credinţa,

Apără-ne - că pierim

... ... ... ... ... ... ... ...

Tu, fecioară cuvioasă

Care ţara ne-ai iubit,

Şi ca steaua luminoasă

Peste Iaşi ai răsărit,

Apără pământul ţării,

De lăcuste şi gândaci

Şi cu Domnul îndurării,

Neamul nostru să-l împaci.

Cădem Cuvioasă,

La moaştele Tale,

Tu de izbăveşte

De cumplita jale.

(Monahia Teodosia 'Zorica Laţcu')

DIN MINUNILE SFINTEI PARASCHEVA

* Pe timpul celor două războaie mondiale, oraşul Iaşi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează cinstitele moaşte ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz, deoarece Cuvioasa ocroteşte Moldova şi oraşul acesta binecuvântat de sute de ani. Spun bătrânii că ostaşii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriaşă îmbrăcată în alb deasupra Iaşilor, ocrotindu-l de ocupaţie şi bombardamente. Aşa ştie să ajute Prea Cuvioasa Parascheva patria ei adoptivă, pentru credinţa fiilor ei!

* În timpul marii secete din vara anului 1947, când mureau oamenii şi animalele de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satle Moldovei. Credincioşii le aşteptau şi le întâmpinau cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mâini. În urmă veneau nori de ploaie bogată şi adăpau pământul. Drept mulţumire, credincioşii se rugau şi înălţau câte o troiţă la aducerea moaştelor Sfintei Parascheva în satele lor.

* Unui copil de trei ani şi jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul în braţe şi a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe când se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat:

- Mamă, mamă! Aici este Doamne Doamne!

Mulţumind din inimă prea Cuvioasei Parascheva, mama s-a întors acasă cu copilul sănătos.

(supliment al foii parohiale prilejuit de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi)

ACATISTUL SFINTEI PARASCHEVA

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfintei-parascheva-67054.html

1,2 MILIOANE DE FEMEI , AGRESATE IN FAMILIE ANUAL

Victimele pot CERE AJUTOR  la 9833 sau 112.

La fiecare doua minute, o femeie este batuta in Romania. Doar 8.000 de femei agresate de sot depun plangere anual, dar numarul lor depaseste de fapt 1,2 milioane de romance.

Un sondaj CURS realizat in 2008 estimeaza ca peste un milion de femei sunt victima violentelor conjugale anual in Romania. Datele sunt bazate atat pe numarul oficial, cat si pe numarul de femei care vin lunar la camera de garda a spitalelor de urgenta, ori merg direct la Institutul National Medico-Legal pentru un certificat constatator.

In timp ce Franta va incrimina si violenta psihologica in cuplu cu pedepse de pana la trei ani de inchisoare si 75 000 de euro amenda, in Romania, victimele tac. In tara noastra, sotii batausi ajung rareori dupa gratii.

La ora actuala, exista in Romania 49 de adaposturi destinate victimelor violentei in familie, cu o capacitate de 400 de locuri, 37 de centre de consiliere si 4 centre destinate agresorilor. Victimele pot suna la 9833 sau 112

"Nu este o rusine sa recunosti cand esti abuzat si sa ai putere sa ceri ajutor. Se gasesc tot felul de justificari atat din partea celui care abuzeaza sau din partea victimei pentru a justifica violenta domestica. Nu cred ca putem sa acceptam astfel de scuze sau justificari", a declarat Nadia Comaneci, citata de Gandul.

"Nu prima palma e cea mai grava, ci reactia femeii la acest gest impardonabil. Barbatii care lovesc femeile sunt cei mai jalnici si mai prosti barbati din lume. Iar cei care fac din bataie o permanenta nu mai sunt nici barbati, ci animale", spune Mihaela Radulescu.

SURSA: http://stiri.acasa.ro/social/1-2-milioane-de-femei-agresate-in-familie-in-fiecare-an-110706.html

VIDEO: http://www.youtube.com/watch?v=GBEaqdWmURI

DESPRE IAD

SALVEAZĂ-ŢI SUFLETUL...

Vom vorbi cateva cuvinte despre iad. De-atatea ori auziti cuvantul iad in dumnezeiasca Evanghelie, in Sfanta Scriptura, in invataturile Sfintilor Parinti, si in traditia Bisericii Ortodoxe. Dar v-ati pus vreodata intrebarea ce este iadul ? Ce este iadul ? Sa stiti ca iadul este imparatia mortii; iadul este locul acela unde se chinuiesc, dupa dreptatea lui Dumnezeu, dracii si toti care au maniat pe Dumnezeu si au facut voile lor in aceasta lume.

Iadul este imparatia dracilor, a carui poarta este deznadejdea, curte sunt legaturile; ferestre, intunericul; masa, reaua imputiciune si putoare; mancare este foamea, bautura este setea, ceasornic este plansul, asternut este vapaia, oranduiala este tulburarea cea fara de randuiala a prapastiei aceleia groaznice.

Dar stiti dumneavoastra cate feluri de munci are iadul ? Noua feluri de munci sunt in iad si toate sunt vesnice si foarte grele. Prima munca din iad este intunericul, cum arata marele prooroc Isaia. dar nu intunericul acesta, care-l vedem noi pe pamant. Intuneric pipaibil. Ai vazut in Egipt, in pamatul Ghesem, ca unde erau evreii, era lumina si in tot Egiptul era intuneric ?

Nimeni nu stia pe unde sa mearga. Dumnezeu ce nu poate ? Toate-s la dansul. Intuneric pe lumea asta, dar celalalt intuneric ii vesnic. Acolo este intuneric asa de tare, incat il poti pipai cu mana. Aceasta o zice dumnezeiescul Iov : Ma voi cobora in pamantul intunericului celui vesnic, care nu are lumina, dar nici tamaduire in veac.

De intunericul acesta a amintit si Mantuitorul nostru Iisus Hristos in Evanghelia Sa, cand zice : Legati-i mainile si picioarele si aruncati-l pe el intru intunericul cel mai dinafara, aratand prin aceasta, cum zice si dumnezeiescul parinte Efrem Sirul, ca este un intuneric greu.

Deci, cea dintai munca ce stapaneste iadul este intunericul acela negrait si neinchipuit.

A doua munca, dupa intuneric, este plangerea si scrasnirea dintilor. Atatea lacrimi se varsa in iad intr-o singura zi, ca, daca s-ar aduna pe fata pamantului ar face un ocean mai mare ca Oceanul Pacific. Oceanul Pacific are 48.000 km lungime, de la Polul Nord pana la Polul Sud; are 18500 km latime si, la insulele Mariane, are 11 km adancime. Si numai in iad, intr-o singura zi, lacrimile ce se varsa acolo, ar face un ocean mai mare ca Pacificul. Atata plangere este in iad.

A treia munca este putoarea cea rea. Daca s-ar aduna toate putorile de pe fata pamantului la un loc n-ar face nici un miligram fata de putoarea care este acolo. Ca sa va dati seama ce putoare este in iad am sa va spun o istorioara.

Doi frati de la o mama s-au dus la manastire sa se faca calugari. Si unul s-a dus in manastire si a avut rabdare multa, smerenie multa, ascultare fara cartire si a ramas in manastire pana la moartea lui. Iar altul si-a pierdut rabdarea si a spus ca se duce in lume inapoi la tata si mama. Fratele cel care a ramas in manastire il sfatuia :

- Frate, nu te duce inapoi. Auzi ce spune Evanghelia : Nimeni, punand mana pe plug, sa nu mai priveasca inapoi. Deci, nu te duce, frate, in lume, pentru ca mare primejdie este sa lasi manastirea si sa te duci din nou in lume.

Iar el a zis :

- Nu, eu ma duc !

- Dar nu te temi de chinurile iadului ?

- Nu cred, frate, ca sunt chiar asa de grele muncile iadului, cum spune Sfanta Scriptura sau cum spun oamenii. Asa s-a scris in carti ca sa ne sperie.

Si s-a dus acasa si s-a casatorit si si-a facut de cap. Dar n-a trait mult, decat trei ani, si a murit. Auzind calugarul ca fratele sau, care s-a intors in lume, a murit, a inceput sa se roage cu foc lui Dumnezeu, zicand : "Doamne, arata-mi sa vad unde este fratele meu; in iad sau in rai !".

Dupa o vreme destul de indelungata, intr-o noapte o umbra neagra a intrat in chilia lui. Si cand s-a uitat el bine la lumina lumanarii, l-a cunoscut. Umbra i-a zis, plangand si suspinand :

- Ma cunosti ? Eu sunt fratele tau.

Era negru ca un carbune. Doar dupa glas l-a cunoscut. Si atunci acesta, vazandu-l intr-o stare jalnica ca aceea, l-a intrebat :

- Frate, de unde vii ?

- Din iad, ca am lasat manastirea si m-am dus in lume si mi-am facut de cap; am murit in pacate si m-am dus pentru pacatele mele in muncile iadului.

Si atunci acesta a inceput sa-l intrebe :

- Mai, frate, stii ce-mi spuneai tu mie, ca muncile iadului nu-s asa grele, ci s-au scris asa numai sa sperie lumea si sa infricoseze pe oameni. Chiar asa de greu este in iad ?

- De mii de ori sunt mai cumplite chinurile iadului decat cum sunt scrise; si de ar avea tot codrul limba si toata iarba pamantului de ar vorbi, n-ar putea spune cat de greu este in iad !

Dar fratele se facea ca nu-l intelege.

- Frate, oare voi putea sa le incerc si eu putin, ca sa ma incredintez de adevar ?

- Nu poti auzi racnetele si tipetele si vaietele din iad, ca tot atunci mori.

- Dar, n-as putea macar sa pipai iadul ?

- Nu poti, ca acolo este foc care arde de miliarde de ori mai tare decat acesta si tot atunci te-ai topi, fiind in trup material.

- Nici nu pot sa vad ?

- Nu poti,ca mori de frica,vazand privelistea aceea groaznica si urgia maniei lui Dumnezeu din iad !

- Dar cum as putea eu sa incerc macar cat de putin muncile iadului ?

- Frate, tine minte. Ai putea mirosi oleaca din putoarea iadului !

Cum era imbracat cu haina, a scuturat maneca hainei putin si s-a facut nevazut. Si cand a scuturat maneca, atata putoare a iesit din maneca hainei lui, incat acela a cazut mort jos si trei zile nu a putut sa iasa din chilie. Greu de tot a deschis usa si s-a tarat afara din chilie si a iesit acea putoare din chilia lui, incat s-a imprastiat in toata manastirea.

Calugarii au parasit manastirea trei luni de zile din cauza putorii nesuferite, care iesea din chilia de unde a scuturat cel din iad maneca hainei lui. Dupa trei luni, acel miros greu a disparut. Calugarii cand s-au intors inapoi l-au gasit pe acela din chilia caruia iesise acea putoare si l-au intrebat :

- Ce a fost, frate, putoarea aceasta ? De unde a venit ?

Iar el a raspuns :

- Stiti, parintilor, eu am avut un frate bun in manastire, care s-a dus in lume si-a murit dupa trei ani casatorit. Eu m-am rugat Domnului sa-mi arate unde este fratele meu.

Dupa multa rugaciune, intr-o noapte a venit la mine si l-am intrebat unde este. Afland ca este in iad, curios, l-am intrebat cat de greu este in iad, deoarece il stiam nepasator, zicand ca nu crede ca muncile iadului sunt chiar asa de grele, cum scrie in carti. Atunci el m-a incredintat ca nici nu poate spune limba de tarana cat de greu este in iad si ceea ce scrie in carti este foarte putin spus.

Ca sa vezi muncile iadului, a spus el, este imposibil, ca tot atunci mori; nici nu poti auzi ce este in iad ca mori, nici nu poti pipai; si mi-a dat sa miros oleaca din putoarea care este in iad. Atunci si-a scuturat maneca la haina si iata sunt trei luni de zile de cand putoarea aceasta stapaneste manastirea noastra si ati fugit; si de-abia acum se poate veni, inapoi. Si a incredintat tot soborul manastirii cat de mare putoare este in iad. Aceasta este a treia pedeapsa a iadului.

A patra munca in iad este foamea si setea. Ati auzit ce spune proorocul Isaia : Vor flamanzi precum cainii si vor urla si se vor jeli, si nimeni nu va potoli foamea lor. Si Mantuitorul ne arata in Sfanta Evanghelie, in pilda cu bogatul si cu Lazar : Parinte Avraame, trimite pe Lazar sa-si inmoaie varful degetului sau in apa, sa vie sa-mi racoreasca limba, ca rau ma chinuiesc in vapaia aceasta.

Ai auzit ce-i acolo ? Un deget inmuiat in apa, cat de mare pret are ! Si noua aici nu ne place apa, vrem vin, rachiu, dresuri si cutare. Vai de noi ca nu cugetam deloc la ceea ce ne asteapta. Foamea si setea sunt a patra munca.

A cincea munca a iadului este tartarul, gheata. Tartarul este un iezer fara fund, plin de gheata si foarte rece. Aceasta este " scrasnirea dintilor ", de care vorbeste dumnezeiasca Scriptura, adica gerul acela nesuferit de care nu-si poate inchipui nimeni.

A sasea munca este viermele cel neadormit. Acolo sunt viermi de foc care mananca trupurile oamenilor si sufletele lor in vecii vecilor, si niciodata oamenii nu mor. Acolo sunt balauri de foc si serpi de foc care inoata prin vapaile iadului, cum inoata pestii prin apa la noi si nu se vatama. Si ii prind pe cei pacatosi si-i sug si-i inteapa si-i mananca in vecii vecilor, impreuna cu viermii cei neadormiti. Asta e munca a cincea.

A saptea munca este gheena, adica focul cel nestins, care este cea mai grea din toate. Focul cel negru care arde in vecii vecilor cu intuneric. De acela se tem si dracii. Ca ei se rugau Mantuitorului, cand facea minuni pe malul Marii Galileii, cand a scos demonii din cei doi indraciti : Te stim pe Tine cine esti, Fiul Celui Preainalt; Te rugam nu ne trimite pe noi in gheena ! Acolo ii trimitea, ca El avea putere. Si dracii se tem de gheena, de care spune Mantuitorul in Evanghelie : Unde focul lor nu se stinge. Dar nu este foc de acela ca al nostru, care se face ca sa dea lumina; focul acesta, chiar de ar arde pe cineva, dar da lumina; acela, insa, este foc negru ca pacura si de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta. Asa spune fericitul Ieronim. Cat de mare este focul unde se topeste otelul, totusi este neinchipuit de slab fata de focul iadului, ca si cum ar fi zugravit pe pereti. Ai vedea un foc zugravit pe perete cu vopsea si nu te frigi. Asa este de slab focul acesta fata de focul iadului. Focul nestins nu mai are acolo nevoie de materie, cum zice Sf. Efrem : " Ca nu sunt oarecare care-l aprind cu materie din lumea aceasta ". Acolo este foc nestins, nu este foc cu lemne aprinse, ci arde cu urgia maniei Domnului negraita, catre cei pacatosi. Acest iezer de foc de care spune la Apocalipsa, care nu are fund in veacul veacului, arde si pe toate duhurile cele rele si le chinuieste in vecii vecilor. De aceea spune dumnezeiescul Parinte Ioan Gura de Aur : " Nimenea din oamenii care isi aduc amninte de gheena, nu vor ajunge in gheena ". Ca cine cugeta la iad scapa de iad. Cine isi aduce aminte de gheena, scapa. Ca nu exista om care-si aduce aminte de gheena, care este atata de groaznica munca, sa ajunga in gheena. Fiindca indata ce isi aduce aminte de gheena el se fereste de pacat si incepe a lucra fapta buna, se marturiseste, pune inceput bun, isi face canonul si isi indreapta viata sa. Este ca acela de care se spune in Biblie : " Ca nu mai este fapta ta ca ieri si ca alaltaieri; poate sa fie omul pana azi un drac si maine se face inger luminat ". Numai sa-si aduca aminte de iad si de gheena; ca daca uita iadul ajunge in iad, iar daca nu uita iadul nu ajunge acolo.

Iata am sa va spun despre gheena si despre vesnicia iadului printr-o minune care se gaseste scrisa intr-o carte veche. In Sfantul Munte al Atonului traia un calugar cu numele Andrei. Si acesta ducea o viata sfanta, in feciorie, asceza, post, rugaciune si priveghere; in meditatii sfinte si in cugetarea Sfintelor Scripturi. Dar s-a imbolnavit cand era aproape de treizeci de ani si a zacut unsprezece ani si nu mai murea.

Atunci, dupa dreptate, acest calugar cu numele Andrei si-a pus intrebarea : " De ce sufar eu ?" Pentru ca nu se stia cu pacate asa de grele ca sa sufere pe pamant atat de groaznica boala. Si a inceput saracul, ca tot omul care nu poate rabda, sa se roage asa lui Dumnezeu :

" Doamne, cer de la Tine un singur lucru si anume : sau sa mor sau sa ma fac sanatos, ca nu mai pot rabda ! Mi-au ramas numai oasele si pielea !"

Rugandu-se el asa, intr-una din nopti, a stralucit o lumina uimitoare in chilia lui. El s-a temut sa nu fie de la draci, caci si diavolul se face in chipul lui Hristos, in chip de inger, in chip de sfant ce straluceste ca soarele si poate sa te insele. Este ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel : Nu-i de mirare ca insusi satana se preface in chip de inger de lumina si slujitor al dreptatii. Adica, dracii se prefac in chip de slujitori ai dreptatii. Deci s-a temut calugarul si a inceput sa faca cruce. Si indata a vazut ca intra pe usa lui un tanar foarte frumos la chip, foarte minunat, cu un toiag de aur in mana, cu o cununa de aur pe cap si o cruce de aur pe frunte si i-a zis :

- Nu te teme, parinte, nu-s diavol. Eu sunt ingerul pazitor al vietii tale si m-a trimis Dumnezeu sa-ti spun un lucru. Eu totdeaunua sunt cu tine; toate suspinele tale, toate lacrimile, toate oftarile, toate durerile, toate necazurile tale eu le stiu. Ca tu dormi, eu nu dorm niciodata; tu mananci, eu nu mananc; tu bei, eu nu beau. Adu-ti aminte ce spune psalmistul Tabari-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de Dansul si-l va izbavi pe el; si ... nici sa dormiteze cel ce te pazeste.

Deci, parinte, eu stiu necazurile tale. Dar iata tu ai inceput sa te rogi lui Dumnezeu asa de la o vreme : " Doamne, sau sa mor, sau sa ma fac sanatos, ca nu mai pot rabda !" Si Dumnezeu m-a trimis sa-ti spun tie doua lucruri :

- Care ?

- Iata ce spune Dumnezeu prin mine : " Vrei sa mai rabzi boala un an pe pamant sau sa stai trei ceasuri in iad ?"

Dar el cand a auzit a zis :

- Doamne, ingerul Domnului, tu care stii necazurile mele, sa mai zac eu un an pe pamant ? Nu stii ca o noapte imi pare un an si ca toate bolile mai cu seama noaptea sunt grele ? Deci cum am sa mai rabd eu un an aceasta groaznica boala ? Si pentru ce rabd eu ? Ca eu stiu ca om, ca m-am silit, de cand am venit aici in Sfantul Munte, sa fac voia lui Dumnezeu.

Si a zis ingerul Domnului :

- Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt in iad si Dumnezeu te-a gasit pe tine si voieste prin osteneala si suferinta ta sa scoata din neamul tau, pana la al noualea neam din iad. Ca asa se intampla daca un calugar bun isi face datoria, multi din neamul lui se mantuiesc prin el.

Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia ? Dumnezeu rasplateste pacatele parintilor asupra copiilor pana la al patrulea neam. Deci, tu suferi pentru stramosii tai. Dar daca vrei sa iesi si tu din iad si ei, sa mai zaci un an pe pamant sau trei ceasuri in iad. Dar ia seama ce spui, i-a zis ingerul, ca in clipa aceasta ti-am si luat sufletul !

A stat el si s-a gandit.

- Gandeste-te bine ! i-a spus ingerul.

- Trei ceasuri in iad !

Cand a zis aceste cuvinte, i-a si luat sufletul. Si unde l-a dus ? L-a dus in gheena, de care v-am amintit mai inainte, cel mai greu loc din iad, de care se tem si dracii.

Si cand l-a dus acolo si l-a bagat in focul cel negru si de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta, a fost cuprins de intunericul ce domnea pretutindeni si a inceput a racni si a geme de durere, caci balaurii cei de foc au inceput sa-l muste si sa-l chinuiasca; el, de cand s-a vazut acolo si a vazut atata deznadejde si atata strigat si atata durere si atata spaima si atata foc, a inceput sa strige cat putea " Doamne, miluieste-ma ! Doamne, iarta-ma ! "

Dupa trei minute o lumina a despicat intunericul si a aparut ingerul Domnului. Cand l-a vazut, a inceput a bate din palme si a striga asa :

- Vi mie ! Vai mie ! Vai mie ! Toate le-am crezut, dar una ca asta n-am crezut !

- Ce n-ai crezut, parinte, Andrei ?

- N-am crezut ca un inger al Domnului poate sa minta !

- Cum se poate una ca asta, ca sa spun eu minciuni ? Eu nu sunt un om pacatos, eu nu sunt un duh rau, diavol. Eu nu pot face pacat, eu nu pot minti. Cum pot eu sa mint, daca sunt raza de dumnezeire, sunt lumina a doua din lumina cea dintai ? Cum as putea eu sa spun minciuni ?

- Dar cum ne-a fost vorba in chilie la mine ?

- Cum ?

- N-a fost vorba ca ma vei scoate de aici dupa trei ceasuri ? Iata au trecut mai mult de trei sute de ani de cand ma chinuiesc aici !

Ingerul i-a spus :

- Adevarul este Hristos. De-abia a trecut o ora si mai ai inca doua ore de stat.

- Doua ore ? a strigat monahul cu groaza. Este oare cu putinta sa fi trecut numai o ora pana acum ?

- Eu am venit sa vad daca poti rabda.

Atunci a zis calugarul Andrei :

- Doamne, daca acesta este adevarul, ca de-abia a trecut un ceas de cand ma chinuiesc aici in iad, du-ma inapoi in trupul meu cel ranit si bolnav si sa sufar acolo, nu un an, ci sute de ani, ba chiar pana la ziua venirii lui Hristos, numai sa nu mai stau o clipa aici in focul cel nestins !

Si indata, cu iuteala gandului, l-a luat ingerul si l-a dus inapoi in trup.

Cine a stiut ca a fost mort un ceas ? Cand a inviat, a inceput a striga :

- Miluiti-ma ! Miluiti-ma !

Si a venit calugarul care il ingrijea si a intrebat :

- Ce este, parinte ? De ce strigi ?

- Sa se adune tot soborul manastirii.

Erau trei sute de calugari acolo. Si l-au pus intr-un cerdac inalt si le-a spus la toti minnunea care s-a petrecut cu el; ca el a stat un ceas in iad si i s-au parut mi mult de trei sute de ani. Atata de greu a trecut timpul. Sa ne fereasca mila si indurarea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului pe toti cati sunt aici sa nu ingaduie Dumnezeu vreunul sa incerce durerile si chinurile iadului in vreun fel. Si toti, cu darul Mantuitorului si cu mijlocirea Maicii Domnului, a Sfantului Ioan Botezatorul si a tuturor sfintilor sa ne mantuim, sa ne usuram inainte de a ne duce din lumea aceasta si sa ne intalnim cu totii in veacul viitor la bucuria cea vesnica.

Munca a opta din iad este deznadejdea. Acolo toata lumea este deznadajduita de mila lui Dumnezeu, aducandu-si aminte de cuvantul Evangheliei, ca s-a inchis usa si ca pocainta in iad nu mai este.

Munca a noua din iad este vesnicia, care stapaneste atatea miliarde si miliarde de suflete. Nu mai exista acolo o limita, ca adica are sa rabde omul o mie de ani asu o suta de mii de ani, ci in vecii vecilor. Dar ca sa le descrie cineva cate una singura, nimeni nu poate spune, numai una cat ii de grea, ca este imposibil a descrie limba de tarana.

Cine poate spune macar una din munci cata suferinta aduce firii omenesti. Ca dreptii dupa sfarsit primesc cele patru insusiri ale trupului si pacatosii primesc si ei una : a nemuririi. Primesc trupuri nemuritoare, ca sa arda in vecii vecilor si sa nu se mistuie; sa se chinuiasca in vecii vecilor si sa nu scape; sa inseteze in vecii vecilor si sa nu aiba apa; sa le fie foame in vecii vecilor si sa nu aiba mancare. Nemurirea o au de la judecata inainte, cum spune Hristos, spre a se chinui in vecii vecilor. Amin.

SURSA: http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/ne-vorbeste-parintele-cleopa-vol-2/despre-81202.html