luni, 12 noiembrie 2012

AJUTA SI TU!


Amalia are nevoie de o baterie de 12.000 de euro | E necesară pentru dispozitivul antiepilepsie ce i-a fost implantat

Suferinţa ce a pus stăpânire pe micuţa Amalia Manole, de 5 ani, poartă un nume cu rezonanţe înfricoşătoare pentru mulţi: epilepsie generalizată idiopatică şi sindroame epileptice. Din fericire, medicina se pare că a găsit o cale de a îmblânzi cumplita boală, dacă nu chiar de a o învinge: implantul VNS, un mic dispozitiv cu baterie ce stimulează nervul vag. Doar că Amalia, deşi a avut şansa operaţiei de implantare, va avea nevoie de o baterie nouă, care costă în jur de 12.000 euro. Cu mult peste bugetul modest al părinţilor ei.
  • Sănătatea Amaliei depinde acum de posibilitatea de a procura bateria necesară aparatului ce îi ţine sub control suferinţa
În alte vremuri, oamenii s-ar fi închinat, şi-ar fi scuipat în sân şi ar fi considerat-o posedată de diavol. Dar în 2012 doctorii au alt verdict pentru răul ce “o posedă” pe Amalia Manole, din Murfatlar, Constanţa. Mai scurt şi mai clar, epilepsie. Cu crizele şi cohorta de alte manifestări ce decurg din asta. Inclusiv un retard mintal.
Medicina însă are astăzi posibilitatea de a stăpâni înfricoşătoarea boală de altădată. Este ceea ce s-a întâmplat şi în cazul micuţei Amalia, care, în august 2012, a avut şansa de a fi aleasă pentru a fi operată, la Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală, de o echipă condusă de doi medici greci. Aceştia i-au implantat fetiţei un stimulator vagal tip VNS, adică un mic echipament ce se plasează în dreptul inimii şi care transmite impulsuri electrice de intensitate scăzută la nivelul nervului vag, stimularea acestuia contribuind la scăderea, până aproape de dispariţie, a crizelor epileptice. A fost printre primele intervenţii de acest gen făcute la noi în ţară.
Dar norocul Amaliei tinde să se risipească după doar câteva luni. Şi asta pentru că bateria acelui dispozitiv se consumă şi trebuie schimbată. Însă pentru părinţii copilei - oameni săraci, ce abia au îndesat, cu mâna tremurândă, o fotografie a fetiţei în scrisoarea în care ne cereau ajutorul - costul bateriei, de aproximativ 12.000 de euro, pare un vis prea îndepărtat. La care s-ar adăuga necesitatea unui verticalizator, ce costă cam 10.000 de lei. Dar fără bani toate eforturile făcute pentru însănătoşirea copilei se pot risipi în vânt.
 ↑ Acesta e actul medical ce confirmă boala fetiţei

Cum poţi ajuta

• Donează 2 euro (nu se percepe TVA) prin SMS la numărul 887, numai în reţelele Vodafone, Orange şi Cosmote
• Poţi dona bani, pe numele copilului, în contul Fundaţiei Ringier: RO48 ABNA 4100 2641 0029 8537, deschis la RBS BANK S.A.

Date de contact

Dacă vrei să ajuţi, sună la telefonul 021.203.08.49 sau contactează-ne la adresa de e-mail: ajutacopiii@libertatea.ro. Dacă vrei să semnalezi cazuri, scrie la adresa de email: ajutacopiii@libertatea.ro.

SURSA:
Mai mult: E necesară pentru dispozitivul antiepilepsie ce i-a fost implantat - Cazuri Copii | Libertatea.ro 

miercuri, 7 noiembrie 2012

FRUMUSETEA


Cu totii admiram frumusetea atunci cand ne intalnim cu ea pe ulita, fie ca surade din spatele unui chip de om, fie ca se adaposteste in oricare din vietuitoarele pamantului, dar si atunci cand transpare din arhitectura unei cladiri sau cand este evocata de un peisaj natural sau dintr-o opera de arta.

Frumusetea pura este un atribut divin si ea a fost si este impartasita creaturilor prin insasi actul creatiei. Ea este o pecete, o urma dar si o haina vazuta a Celui Nevazut care este izvorul intelepciunii, al luminii, al vietii, dar si al frumusetii.

Admirand frumusetea creaturala, contemplam de fapt, pe Creator.

Dumnezeu le-a creat pe toate si "bune foarte" si frumoase. Acesta este un aspect de obiectivitate al frumusetii ca stare nestricacioasa a lumii inainte de caderea omului inpacat.

Dupa cadere, stricaciunea a patruns in creatie si a stirbit ceva din frumusetea primordiala, astfel incat nu toti oamenii mai sunt frumosi si curati ca niste ingeri, nu toate din cele zidite mai sunt in buna randuiala si frumusete, iar in natura se intampla si fenomene meteorologice extreme, care vorbesc mai mult despre stricaciune, decat despre nestricaciune si frumusete.

Cu toate acestea Proniatorul le aseaza pe toate in bunul lor rost, iar natura si Planeta au si ele mecanismele lor proprii de regenerare.

Felul cum privim aceasta frumusete a celor zidite: lucruri, fiinte, oameni si raporturile vazute cu ele este un aspect de subiectivitate al frumusetii, intrucat perceptia tine si de starea lor si de starea noastra de spiritualitate sau dimpotriva, de cadere si decadere.

Expresia "Frumusetea sta in ochii privitorului" arata acest caracter subiectiv al receptarii frumusetii sub orice chip ar fi: natura, opera de arta, creatie artistica, unzambet de copil, un chip de om sau orice din lumea aceasta.

Frumusetea creata are un caracter relativ intrucat depinde de Frumusetea necreata, cea Divina, care o innobileaza pe cea plasmuita de El, dar si pe cea plasmuita de om. Fara Gradinar frumusetea este o floare care ofileste inainte de vreme. Fara Dumnezeu e perisabila, efemera, desi are si potenta de a deveni nemuritoare prin har. Ea poate supravietui prin sufletul care nu piere si nu prin trupul care piere in stricaciune. Oricat de "inflorit" ar fi la tinerete, trupul imbatraneste in tarana...si "se intoarce in tarana, iar sufletul la Dumnezeu care l-a dat".

Prin neraportare la Dumnezeu si prin degradarea morala a omului se pot perverti si simturile acestuia. De aceea, omul admirandu-si propria frumusete sau pe a altora nu mai este indemnat de starea de nevinovatie si de credinta sa laude pe Dumnezeu, Cel care a daruit frumusete creaturilor Sale.

Lucifer a fost cel mai luminos si mai frumos heruvim din cati erau intre ingerii lui Dumnezeu, insa datorita mandriei dispretuitoare ce nu se cuvenea unei creaturi, a ajuns el sa fie cel mai dispretuit dintre creaturi. Este de invatat si de luat aminte la aceasta lectie ingereasca a frumusetii pierdute din pricina ingamfarii.

Omul impatimit a ajuns sa priveasca "frumusetile" ca un devorator si sa doreasca sa le posede ca bunuri ce pot fi tranzactionate pe piata libera de "frumuseti creaturale". Frumusetea astazi se poate vinde si cumpara. Exista un adevarat marketing in sensul acesta.

Asadar, frumusetea a ajuns o marfa si au aparut si consumatorii de frumusete. Frumusetea se vinde si se cumpara astazi, en grois sau en détails. Pe unii ii intereseaza cantitatea, iar pe altii, calitatea ei. Orice se poate vinde astazi, daca este frumos ambalat. Si oamenii "se vand" astazi mai usor, daca sunt "frumos ambalati".

In ce priveste frumusetea omeneasca distribuita pe cele doua dimensiuni, cea fizica si cea spirituala, chestiunea cu pricina se complica datorita, pe de o parte prejudecatilor omului de azi, pe de alta parte, impatimirii ochiului public care nu mai sondeaza adancimile, ci ramane impresionat de invelisuri, de suprafete si de forme.

Una din prejudecati este aceea potrivit careia un om frumos pe dinafara este, cu necesitate frumos pe de-a-ntregul, adica si pe dinauntru, ceea ce este, in cele mai multe cazuri, fals. De ce? Pentru ca astazi este o foarte mare grija fata de trup, de podoabele trupului, de infatisare, ne intereseaza foarte tare cum aratam, dorindu-ne mai pe fata, mai pe ascuns sa fim admirati sau laudati pentru calitatile noastre.

In cazul barbatilor asteptarile sunt mai mici, dar si ei vor sa le fie apreciata puterea ori inteligenta ori vitejia in lupta. Putini dintre ei lupta dezinteresat doar de dragul adevarului sau dreptatii si mai putini care sunt dispusi sa se jertfesca fara a astepta rasplata sau aplauzele spectatorilor mai ales feminini. Toti vor sa fie eroi incoronati sau cu busturile cimentate pe soclurile slavei desarte.

La femei concurenta este mai acerba. Atributul de a fi frumoase si admirate este fundamental si intrinsec cromozomilor XX. A nu fi apreciate aceste calitati este un insuportabil frust. Eleganta, feminitatea, frumusetea atunci cand lipsesc creaza disfunctii relationale celor care nu le poseda, intrucat majoritatea barbatilor devoreaza aceste podoabe ale femeii moderne care le transforma pe posesoare in zeite.

Cultul idolatru de la Templul modern al frumusetilor contemporane s-a nascut datorita impatimitilor, care aseaza femeia frumoasa pe pedestaluri inalte, pe de o parte si mandriei ei si feminismului, pe de alta parte, care-i transforma pe toti idolatrii ei in penibili servi nevertebrati.

Frumusetea astazi ca intotdeauna subjuga minti, inimi, suflete, trupuri si devine astfel o unealta facila in mana duhului desfranarii, care-i imboldeste pe toti. Ea da bice instinctelor si pasiunilor transformate in cai naravasi, ce poarta simturile prin toate hartoapele pacatelor.

Cand trece zeita frumusetii printre muritori, plimbandu-si falos trena fermecatoare, culege lacom ochii bulbucati ai acestora ce devin imediat hrana ei preferata cu care-si imbuiba ego-ul.

Zeitele si zeii spoiti cu frumusete se hranesc cu privirile, cu laudele si cu exaltarile idolatrilor, care prin atitudinea lor nu fac altceva decat ca pun drojdie necurata in aluatul iubirii de sine a zeitatilor antropomorfizate. Apoi ii saruta dracul desfranarii pe bot, caci se apropie lasciv de ei ca sa le soarba balele, ce le curg din gura cascata la vederea afroditelor si afroditilor reali sau virtuali.

Sunt foarte multe zeitati internautice in universul acesta al frumusetilor cosmetizate. Olimpul lor este Net-ul sau Tv-ul. De acolo ne privesc pe noi muritorii cu zambete prelucrate din aparatul foto si din mouse. Unele dintre aceste zeitati au primit darul de a invata si pe altii lucruri pe care ele nu le-au facut niciodata, deoarece sunt "mame" fara copii, familiste necasatorite, credincioase unui Dumnezeu personal, slujind adevarul, dar cu partinire, eroine fara nici un fel de jertfa de sine, induhovnicite nevoie mare si pe tot atat de cosmopolite, pudice si pline de principii, dar care "l-ar face praf" pe Fat Frumos din lacrima intr-o partida de tavaleala, n-au nevoie de nimic din lumea aceasta, dar n-ar strica ca iubitul sa fie nitel bogat, dar si destept si frumos, ca doar se multumesc cu foarte putin...

Din ceea ce poate sa constate oricine, la o analiza mai atenta, majoritatea barbatilor si femeilor care au frumusete naturala sau prelucrata prin aranjamente exterioare, in general sunt persoane cu un egou si cu o mandrie puternice, foarte des sunt aroganti si cu o parere supraestimata despre calitatile personale. Obtin mult mai usor de la viata ceea ce vor, dar si de la oameni, sunt mult mai superficiali in sentimentele lor fata de ceilalti datorita prea multei iubiri fata de sine. Sunt admirati, apreciati mult mai repede si mai usor de catre toti, desi de multe ori nu pentru calitati lor reale, ci pentru frumusetea superficiala, au sanse mai mari sa fie iubiti, laudati, sa-si faca prieteni cu usurinta, desi sunt foarte zgarciti in sentimente, au posibilitatea intotdeauna sa aleaga, dar aleg prost pentru ca sunt inconjurati de lingusitori, de fatarnici sau de devoratori impatimiti, la usa lor bat multi petitori, dar ii trateaza cu un dispret princiar, nu au complexe de inferioritate, ci de superioritate, nu au frustrari si dureri adevarate deoarece nu au suferit din dragoste, ci au creat suferinta adesea pretendentilor nepoftiti, emana siguranta, dezinvoltura si stapanire de sine, iar toate aceste situatii si calitati le transforma in nenumarate avantaje pe care le speculeaza in favoarea lor, mai tot timpul...

Unii/unele dintre acesti frumosi raman singuratici datorita pretentiilor prea mari si exigentelor de ordin estetic, moral sau intelectual, intrucat ei/ele considera ca li se cuvine ceva mult mai bun, potrivit cu valoarea lor. Cei care au o oarecare frumusete sufleteasca si nu doar trupeasca, se abandoneaza in bratele lui Hristos, a Mireluiceresc, intrucat tot contemplandu-se narcisic in oglinda si imbroboditi cu atatea laude in asteptarea mirelui pamantesc nu raman decat cu aceasta iubire...

Lista lor de revendicari e lunga si asteptarile foarte mari, dar intotdeauna de la ceilalti...

Patologia aceasta a frumusetii reale si de cele mai multe ori inchipuite este dezamagitoare pentru foarte multi...

Astazi, daca ai carte, nu mai ai parte, dar daca ai "frumusete'' din parti, poti avea lumea la picioare, din harti, dar nu si pe Dumnezu, pe semne...Si, nu ma refer aici la frumusetea spirituala, care este adevarata frumusete, ci la frumusetea "cea mai dinafara, unde este scrasnirea dintilor"...

Pana la urma virtuos nu este cel care este frumos si nu poate sa iubeasca pe nimeni, ci acela care poate cuprinde in iubirea sa pe cati mai multi oameni si care este funciar orientat spre a darui iubire tuturor, decat spre a cere si a astepta iubirea tuturor.

Gata, fratilor, cu frumusetea intruchipata "en détails" in vorbe, vraji si iluzii, care ne-au ranit vreodata pe fiecare in prea dese difuzii...sentimentale!

As vrea sa vad si eu in lume mai multa bunatate si frumusete intruchipata "en-gros" in fapte, lucrari si actiuni concrete urmand indemnul apostolic: "Neprivind noi numai la cele ce se vad, ci si la cele care nu se vad, pentru ca cele ce se vad sunt stricacioase, iar cele care nu se vad sunt vesnice" (II Corinteni 4,18).

Buni suntem toti la teorie, dar practica ne omoara...pentru ca: "Ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place"...

Pr. Alin-Cristian Preotu


SURSA: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/frumusetea-intruchipata-details-137991.html

marți, 6 noiembrie 2012

DEZAMAGIREA

Dezamagirea este acea stare in care cunoastem un lucru asa cum este el de fapt, dezgolit de toate calitatile lui inchipuite. Realismul duhovnicesc prin care suntem datori (si ne dorim) sa privim viata si lucrurile din jurul nostru se poate folosi de fiecare dezamagire ca de o usa deschisa spre viata cea noua, autentica si lipsita de orice inselare.
Chiar si definitia din dictionar ne indeamna sa ne bucuram de fiecare dezamagire, ca de o noua trezire la realitate. Amagirea este definita ca: ispitire, ademenire, atragere prin promisiuni mincinoase, inselaciune, viclenie, minciuna, parere inselatoare si iluzie. Dezamagirea este definita ca: pierdere a iluziilor, scoatere din amagire si revenire la adevar.

Sa cautam dezamagirea !
Dezamagirea ne cuprinde intotdeauna in urma unor asteptari ce raman nesatisfacute, chiar daca acestea sunt adesea neintemeiate sau inchipuite. Astfel lucreaza pacatul, care intotdeauna promite mai mult decat poate oferi. Mai inainte de a savarsi un pacat, ne inchipuim cum va fi starea de dupa aceea, pe care diavolul ne face sa o credem de dorit din toata inima, pentru ca mai apoi, dupa savarsirea pacatului, sa fim dezamagiti de inca o "promisiune" mincinoasa.
Parintele Rafail Noica, intr-o conferinta duhovniceasca, a spus: "Dezamagirea este rezultatul pacatelor noastre. Dez-amagire... interesant cuvant, si de luat in serios! Cand suntem dezamagiti, sa ne uitam unde eram amagiti, iar atunci, durerea dezamagirii va putea deveni un moment al mantuirii noastre, sa nu mai fim amagiti. Deci o putinta de a ne lumina. (...) Destinul adevarat al omului este ceea ce toata traditia filocalica, traditia bisericeasca de la Apostoli - ba chiar de la Adam! - numeste indumnezeirea."
Fiecare pacat, care este amagitor prin excelenta, are in spate cate o dezamagire. Putem ca, in loc sa ne "bucuram" de oferta pacatului si sa ne intristam de dezamagirea care urmeaza lui, sa ne intristam (pocaim) de pacatul savarsit si sa ne bucuram de dezamagirea de apoi, care ne poate pazi de a mai repeta pacatul. Sa luam aminte! Orice alt lucru vom cauta, in afara indumnezeirii, vom fi dezamagiti de promisiunea pacatului.
Cand suntem dezamagiti, deci, sa ne bucuram ca am fost izbaviti de amagirea in care ne aflam pana in acel moment. Mai mult, dupa fiecare dezamagire avem sansa de a nu ne mai increde in persoana sau lucrul care ne-a amagit. Astfel, dezamagirea se arata a fi de folos tuturor celor care o traiesc, in pofida gustului amar pe care il poate aduce cu sine trezirea la realitate.
Cand suntem dezamagiti de noi insine, ajungem sa ne vedem asa cum suntem de fapt, goliti de mandria si de inselarea care ne intuneca pana atunci vederea. Acesta este momentul ideal in care, scapati de amagire, ne putem incredinta lui Hristos la modul absolut. Abia atunci, Dumnezeu ne va lumina si mai mult, sa vedem si sa simtim pacatele noastre, pentru a ne darui harul Sau cel tamaduitor si sfintitor.
Un om care nu a trait suferinta si dezamagirea, in urma unei increderi inselate, nu va sti sa iubeasca niciodata asa cum o va face cineva care a cunoscut suferinta si dezamagirea. Dezamagiti de diavol si de promisiunile lui mincinoase, ajungem sa-L iubim si mai mult pe Dumnezeu, care "atat a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat (spre moarte), ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3, 16). Astfel se explica iubirea nebuna fata de Dumnezeu a sfintilor si a sfintelor care mai inainte au trait in amagire, slujind pacatului, adica diavolului celui mincinos.
Pe cel care ne dezamageste, sa il vedem ca pe un adevarat prieten, caci, in mod inconstient, ne vrea binele, nelasandu-ne in intunericul inselarii si al necunostintei. Cand suntem dezamagiti, sa alergam la Cel care nu poate amagi niciodata pe cei pe care Il iubeste. Drept urmare, dezamagirea este o usa spre mantuire, cat timp ne raportam cu maturitate sufleteasca la realitatea pusa inainte.
Teodor Danalache

Sursa http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/dezamagirea-137980.html

duminică, 14 octombrie 2012

MINUNILE SFINTEI PARASCHEVA


Minunile savarsite de Sfanta Cuvioasa Parascheva au facut ca, an de an, numarul pelerinilor care strabat drumul spre Iasi sa fie tot mai mare. Astfel, inca din ajun, mii de pelerini, din toate judetele tarii, se indreapta spre Catedrala Mitropolitana din Iasi, unde se afla Moastele Cuvioasei Parascheva.
Mii de pelerini, indeosebi din alte zone ale tarii, care nu au unde dormi in oras, se asaza jos, vorbesc lucruri duhovnicesti si interpreteaza cantari bisericesti. Mame obosite de cale, cu copii langa ele, tineri si batrani, toti atipesc cu fruntile pe desagi si cu gandul la Dumnezeu, asteptand clipa in care vor putea saruta cinstitele Moaste, spre binecuvantare.
Cu evlavie si credinta, pelerinii cauta tamaduire si mangaiere, iar raspunsul Cuvioasei Parascheva nu intarzie sa se faca simtit, prin vindecarea trupurilor si a sufletelor acestora, nenumarate fiind minunile savarsite de Cuvioasa. Astfel, inca si astazi, sfanta vindeca schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli grele, de cele mai multe ori numai prin atingerea de racla ei.
Minunile savarsite de Cuvioasa sunt nenumarate. Multe sunt cunoscute din povestirile celor ce le-au primit, dar si mai multe au ramas in taina celor care le-au trait. Este suficient sa fii tamaduit sau mangaiat o singura data de Sfanta Parascheva, pentru a merge in fiecare an la Moastele sale, cu multa credinta in suflet. Pentru unii ca acestia, drumul pare scurt, necazurile vietii devin mai usoare, iar intoarcerea acasa se face cu mai multa bucurie si putere.
Focul a topit racla, dar nu si cinstitele Moaste
In ziua de 13 iunie 1641, cinstitele Moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost asezate in Biserica Sfintii Trei Ierarhi, din Iasi. In noaptea zilei de 26 decembrie 1888, lumanarea dintr-un sfestnic a aprins intregul paraclis in care se aflau cinstitele Moaste. Focul a topit racla de argint, in care era asezat trupul Cuvioasei, insa de acesta nu s-au atins catusi de putin. In anul 1889, Sfintele Moaste au fost mutate in Catedrala Mitropolitana, unde se afla si astazi.
Cuvioasa Parascheva a vrut sa ramana in tara noastra
Incepand cu anul 1944, ofensiva sovietica prevestea ocuparea unei parti din Moldova. Pentru aceasta, centrele mitropolitane din Cernauti si Iasi au fost evacuate, spre a nu cadea prada celor nelegiuiti. In ziua de 15 martie, cinstitele Moaste au pornit spre Manastirea Turnu, din Valcea. Pe drum, acestea s-au oprit insa la Manastirea Samurcasesti, din Ciorogarla, aproape de Bucuresti. Intre 27 octombrie si 26 noiembrie 1944, acestea au fost asezate in Catedrala din Bucuresti, langa Moastele Sfantului Dimitrie Basarabov. Dupa aceasta data, ele au fost reasezate in Catedrala din Iasi.
Se spune ca, in anul 1945, cativa soldati sovietici ar fi incercat sa ia Moastele Cuvioasei Parascheva si sa le duca in Rusia, insa Cuvioasa nu s-a lasat miscata din orasul ei, tot asa cum Cuviosul Dimitrie nu s-a lasat luat din Bucuresti, in timpul ocupatiei germane.
Sfanta Parascheva alunga seceta si aduce ploaia
In vara anului 1947, cand tara a fost cuprinsa de o mare seceta, oamenii si animalele abia de mai puteau trai. In aceste conditii, Moastele Sfintei Parascheva au fost scoase din catedrala si purtate, in procesiune, prin satele Moldovei. Pe tot parcursul procesiunii, in urma preotilor care insoteau racla, veneau nori mari de ploaie. Drept multumire, credinciosii au inaltat mai multe troite, in cinstea Sfintei Parascheva. Procesiunea cu Sfintele Moaste a continuat vreme de peste doua luni, adunand la un loc preoti, monahi si chiar reprezentanti ai autoritatilor locale, in ciuda prezentei trupelor sovietice.
Tanara vindecata de leucemie
In anul 1950, o tanara studenta din Iasi a fost diagnosticata cu leucemie. Cu multa durere, atat bolnava, cat si familia acesteia, a alergat la Moastele Sfintei Parascheva si, cu multe lacrimi, i-a cerut ajutor de sanatate. Dupa numai doua luni de rugaciuni staruitoare, post si sfinte slujbe, tanara s-a vindecat de aceasta boala incurabila si a putut sa-si continue studiile.
Pamantul nu a vrut sa primeasca trupul Cuvioasei
Prin anii 1950-1954, tot crescand numarul pelerinilor veniti la Moastele Cuvioasei Parascheva, comunistii au hotarat sa ingroape in ascuns trupul acesteia. In dimineata in care cei delegati cu aceasta sarcina au inceput sa sape o groapa, intr-un cimitir din apropiere, cerul s-a intunecat deodata, un vant naprasnic a inceput sa bata, iar o ploaie torentiala cu grindina, tunete si fulgere a cuprins locul. Speriati, oamenii au alergat la Catedrala, spre a cere ajutorul Cuvioasei si mila lui Dumnezeu. Dupa ce au tras clopotele, credinciosii au savarsit Acatistul si Paraclisul sfintei, precum si alte rugaciuni catre Maica Domnului. Imediat dupa aceste rugaciuni, furtuna s-a potolit, iar cerul s-a luminat.
Femeia salvata de la sinucidere
O familie din Iasi avea necazuri. In anul 1955, intr-o seara oarecare, femeia a plecat de acasa, iar sotul si fiica au cautat-o indelung, pana seara, fara sa o poata gasi. Seara, adormind fiica, tatal a mers la Cuvioasa Parascheva si s-a rugat indelung pentru intoarcerea acasa a sotiei disparute fara urma. Intorcandu-se acasa, sotul a continuat sa se roage sfintei. Dupa aproape o ora, in miez de noapte, sotia a batut la usa, speriata de moarte.
Fiind intrebata ce s-a intamplat, aceasta a raspuns: "Diavolul mi-a dat in gand sa ma sinucid. De aceea, m-am asezat pe linia trenului, aproape de gara Nicolina. Dar, la orele opt seara, pe cand venea un tren cu viteza, fiica noastra, imbracata in alb, a venit la mine, m-a apucat repede si m-a aruncat afara de pe linie. Asa am scapat de moarte si de osanda iadului." Atunci, barbatul i-a spus ca la ora aceea fiica lor deja dormea, iar el se ruga langa Moastele Sfintei Parascheva.
Cuvioasa Parascheva tamaduieste un nebun
In primavara anului 1968, la Mitropolie a venit o femeie din Sofia, Bulgaria. Aceasta avea un singur baiat, care, ajungand in anul doi de studentie, a innebunit deodata. Dupa ce s-a constatat ciudata boala, acesta trebuia sa fie tinut in cusca. Desi femeia era credincioasa, barbatul ei il blestema adesea pe copil si il dadea diavolului.
Intr-o noapte, mama credincioasa a visat o femeie imbracata in negru, care i-a spus: "Daca vrei sa fie sanatos copilul tau, sa vii la mine." Nestiind cine i-a spus acest lucru, femeia nu a facut nimic. Peste doua luni, visul s-a repetat, iar femeia a intrebat-o pe cea din vis cine este, astfel afland ca este Sfanta Parascheva din Iasi. Ajungand la Moastele sfintei, femeia s-a rugat cu lacrimi, indelung, si a lasat un pomelnic. Peste un an, femeia s-a aflat iarasi langa Moastele sfintei, multumind pentru insanatosirea deplina a baiatului ei.
Sfanta isi ridica singura capul
Parintele Cleopa Ilie povestea ca, intr-un an, cand i-a venit randul sa stea alaturi de racla Cuvioasei, au venit la el doua femei batrane, care i-au cerut sa le lase sa se inchine la Cuvioasa fara a mai sta la rand, caci sunt neputincioase si vor doar sa-i multumeasca sfintei. Femeile aveau la ele o pernuta lucrata manual pentru Sfanta Parascheva, in semn de multumire, pentru ca le vindecase de boala. Parintele Cleopa spune ca, atunci cand femeile s-au apropiat de racla, a vazut cum sfanta a ridicat singura capul, batranele i-au asezat perna drept capatai, iar apoi ea si-a asezat capul la loc.
Cuvioasa vindeca un bolnav de cancer
Dupa mai multe analize medicale, un iesean in varsta de doar 30 de ani a aflat ca are cancer. Fara a-l anunta pe pacient, doctorul a spus familiei acestuia ca bolnavul mai are de trait cel mult doua luni de zile. Intuind faptul ca are o boala grea, despre care nu i s-a spus direct, dupa iesirea din spital, bolnavul si-a anuntat rudele ca intarzie un ceas si s-a indreptat spre Catedrala.
Cand i-a venit randul sa se inchine Sfintei Parascheva, acesta a cuprins racla in brate si a stat astfel vreme de aproape o jumatate de ora, spre supararea celorlalti, care asteptau la rand. El s-a rugat sfintei sa il tamaduiasca de orice boala ar avea, pana in momentul in care a simtit o adanca pace interioara. Plecand cu inima impacata, cel bolnav a mers la rudele sale.
In vremea de dupa externare, el nu si-a mai luat nici macar medicamentele, fiind convins de ajutorul primit de la sfanta. Dupa doua luni, cand a mers la un nou control medical, medicul a constatat cu uimire ca boala se afla intr-un proces de regres. Dupa alte cateva luni, nici urma de cancer.
Preotul care s-a rugat Cuvioasei prin zidul catedralei
Un preot din Ardeal, fiind bolnav de plamani, a facut atatea injectii cu antibiotice incat a inceput sa orbeasca. In urma unui control oftalmologic, doctorul i-a confirmat acestuia simptomele de orbire. Indata dupa aceasta, preotul s-a urcat in tren si a venit la Catedrala din Iasi. Fiind ora tarzie, biserica era incuiata. Atunci, preotul a mers langa zidul acesteia, in dreptul locului unde se afla Moastele Sfintei Parascheva, si s-a rugat acesteia pana a doua zi. Chiar din acel moment, preotul nu a mai avut probleme cu plamanii, iar ochii si-au recapatat complet vederea.
Batista binecuvantata tamaduieste o boala grea
O femeie oarecare, necajita de faptul ca sotul ei avea chipul plin de niste bube urate si dureroase, a venit sa se roage Cuvioasei Parascheva. Multi doctori incercasera sa-l tamaduiasca, insa diferitele tratamente prescrise au inmultit parca bubele si durerile barbatului. Rugandu-se cu lacrimi Cuvioasei, femeia a lasat preotului un pomelnic si a atins de Moastele sfintei o batista curata, pentru sotul ei. Cand a ajuns acasa, femeia a asezat batista pe chipul cel plin de bube al sotului. Durerile s-au potolit iar, in mai putin de o saptamana, bubele s-au uscat si au disparut.
Cuvioasa Parascheva curata livezile de omizi
Intr-un sat aflat in apropiere au aparut o multime de omizi care distrugeau toti copacii. Atunci, preotul satului si credinciosii au cerut mitropolitului sa le-o dea pe Cuvioasa, spre a o duce prin livezile lor, ca sa-i scape de omizi. Astfel, soborul de preoti si de credinciosi a mers prin livezi si au asezat-o pe Sfanta Parascheva intr-o gradina, sub un copac care nu mai avea frunze, ci doar omizi. De o parte a gradinii curgea un rau, iar de cealalta parte a ei se afla soseaua nationala. Dupa ce au inceput rugaciunile, cei de fata au vazut cum omizile coborau din copaci si se indreptau spre apa sau spre sosea, murind. Cand s-au terminat rugaciunile si Sfantul Maslu, in copaci si in livezi un mai era nici o omida.
"Doamne, Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea si ne intareste cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adancul inimilor, cu bucurie, sa slavim preasfant numele Tau, in veci. Amin."
Teodor Danalacheî
sursa:

duminică, 7 octombrie 2012

SPERANTA MARIEI


Numai impreuna putem salva VIATA Mariei. Doneaza si distribuie mai departe

Suspin pentru o copilarie fara dureri! Maria vrea sa traiasca!


Doneaza 2 Euro prin SMS

Numai impreuna putem salva VIATA Mariei. Doneaza si distribuie mai departe
NICIUN COMENTARIU »

O raza de soare, se stinge!

Eu sunt Maria, am 6 ani si 9 luni si am venit pe lume ca o raza de soare pentru parintii mei.Erau tare fericiti sa ma aiba , pe mine si pe fratiorul meu Dudu, asa cum  l-am strigat eu de micuta , fericire deplina timp de sase saptamani pana cand vestea ca sufar de hidrocefalie,le-a intunecat cerul si numai suferinta s-a abatut asupra noastra. Totul se intampla in anul 2006 si la doar 2 luni de viata am suferit prima operatie.Ar fi fost bine daca totul s-ar fi rezumat doar la acea operatie dar din nefericire au mai urmat inca trei. La sapte zile dupa prima interventie, medicii au observat ca operatia nu se inchidea si asta a insemnat sa mergem din doua in doua saptamani de la Barlad la Bucuresti pana cand d-nul doctor a decis sa ma opereze din nou.Aveam 4 luni si deja ma aflam in sala de operatie pentru a doua oara si totul se incheia cu acelasi deznodamant,operatia nu se inchidea.
Aveam atata nevoie de zambetul de pe chipul mamei dar ea se stingea de suferinta si atatea griji pentru mine.Implineam 6 luni iar ei ma pregateau pentru a treia interventie dupa care a urmat o supraveghere atenta a medicilor timp de o luna de zile.De aceasta data totul parea sa decurga normal si ne-am intors acasa unde tati si fratiorul meu ne asteptau nerabdatori… dar cata nesansa! Dupa doua saptamani drenajul se infunda iar pe 10 iulie 2006 d-nul doctor ma opera pentru a patra oara schimband pozitia drenajului frontal si in sfarsit nu au mai fost probleme trebuind doar sa merg din sase in sase luni la control.
Timpul a trecut,eu am crescut mare dar durerile ingrozitoare de capusor si faptul ca vomitam foarte des ne-au condus din nou in spital.Aveam 5 anisori de data asta, in anul 2010 si aceste dureri care au aparut din senin mi-au tulburat copilaria.Nu ma mai puteam juca cum o faceau ceilalti copii.Durerile se repetau, ma tineau in perfuzie si in 2-3 zile imi reveneam dar nimeni nu a banuit ca aceste dureri aveau o alta cauza decat hidrocefalia.Am facut apoi o ptoza palpebrala cu intepenirea gatului iar in urma ultimelor investigatii s-a descoperit si cauza durerilor de cap , doua anevrisme mari care nu pot fi embolizate sau operate la noi in tara. Costurile unei interventii in strainatate sunt costisitoare, 40.000 euro, bani pe care noi nu-i vom putea avea niciodata fara ajutorul oamenilor cu suflet mare.
Cum as putea sa ma salvez si sa readuc parintilor acea raza de soare care le intrase in casa acum sase ani in urma? Cum sa sterg lacrimile fierbinti ale mamei si sa- alung teama din suflet ca ma va pierde pentru totdeauna? Nu pot decat sa o strang in brate si sa-i zambesc, s-o mangai si sa o incurajez,imi doresc sa traiesc dar mai mult nu pot sa fac. Poate ca oamenii ma vor ajuta sa raman in viata mamei, doar speranta in ajutorul lor mi-a mai ramas… va multumesc ca mi-ati citit povestioara, va multumesc pentru ajutor!
 Mami a deschis conturi pentru mine la BRD, pe numele ei Mindru Corina Luminita
RON : RO76BRDE380SV35305863800
EURO : RO08BRDE380SV35411983800
 USD : RO55BRDE380SV35412013800
 SWIFT : BRDE ROBU
Sursa: 

duminică, 30 septembrie 2012

4 PAȘI PENTRU O DIMINEAȚĂ IN FORȚĂ!


De câte ori ţi s-a întâmplat să îţi începi dimineaţa morocănos, lipsit de vlagă, fără chef şi să te întrebi ce fac oare colegii tăi de birou de ajung la serviciu fresh, cu poftă de viaţă şi cu un spor teribil la muncă.
Iată 4 obiceiuri care te vor ajuta să-ţi pui lucrurile în ordine şi să începi dimineaţa în forţă.

1. Stabileşte-ţi priorităţile

Îţi ia doar câteva minute în fiecare dimineaţă să-ţi stabileşti priorităţile. Te decizi ce trebuie făcut, în ce ordine şi astfel nu vei mai avea în minte un talmeş-balmeş, care te va da peste cap şi te va demobiliza. Stabileşte-ţi obiective mici care, cumulat, să ducă la „marea victorie”.


2. Mănâncă micul dejun

O masă sănătoasă şi hrănitoare dimineaţa îţi dă energie pentru întrega zi. Dacă ai obiceiul de a sări peste micul dejun din lipsă de timp, trezeşte-te mai devreme cu 15 minute. Un sfert de oră în minus la somn nu va conta deloc la nivelul de energie pentru întreaga zi, dar 15 minute pentru un mic dejun sănătos se vor vedea imediat în tonusul tău.


3. Fă mişcare

Chiar dacă faci numai câteva exerciţii, tot se va simţi diferenţa. Fie că te duci la sală în drum spre birou, fie că faci câteva mişcări de stretching în propriul dormitor sau că îţi scoţi câinele la blimbare în jurul blocului, trebuie să-ţi faci timp pentru asta. Corpul şi mintea se vor trezi şi vor fi puse pe treabă. Sportul poate fi unul dintre obiectivele stabilite pentru ziua respectivă, iar îndeplinirea acestui obiectiv este un pas înainte spre starea ta de bine.


4. Dedică-ţi 30 de minute pentru dezvoltarea ta personală

Nu lăsa nicio zi să treacă fără să faci ceva pentru dezvoltarea ta personală. Poate că vrei să citeşte cartea preferată sau ceva care să-ţi îmbunătăţească o anumită calitate. Poate vrei să înveţi o limbă străină, să-ţi ţii un jurnal sau, de ce nu, să scrii o carte. Pe lângă faptul că dimineaţa este o perioadă de linişte care îţi permite să faci acest lucru, în plus vei avea sentimentul că ai făcut ceva numai pentru tine. Iar asta îţi va da o stare de bine pentru întreaga zi.

 SURSA: