miercuri, 10 august 2011

DEPENDENTA DE ALCOOL SI ABUZUL DE DROGURI LA ADOLESCENTI


Generalitati

Sus
Un numar tot mai mare de adolescenti, consuma alcool sau alte substante toxice, cu toate ca acest lucru este ilegal si periculos. Unii adolscentii incearca consumul de alcool sau substante toxice doar ocazional, dar chiar si acest comportament poate fi considerat periculos, deoarece poate duce la dependenta si la problemele secundare acesteia (consecinte ilegale, performante scolare slabe, pierderea prietenilor din anturaj-izolare sociala si nu in ultimul rand, probleme familiale).
Statistici privind consumul de alcool si alte toxice la adolescenti
Abuzul de alcool si substante toxice este o realitate in randul adolescentilor si trebuie privita cu seriozitate. Centrele de preventie si control al consumului de toxice in randul adolescentilor, ofera urmatoarele informatii:

- aproximativ 10% dintre adolescenti fumeaza pana la 15 tigarete pe zi, 20 de zile pe luna (desi procentul este in continua crestere). Tutunul are efecte nocive multiple pe termen lung si creaza de asemenea dependenta. Un adolescent care fumeaza de mai mult de 1 an, are o sansa de 80% sa devina dependent
- aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre acestia, 28%, relateaza episoade cu consum exagerat de alcool (mai mult de 5 bauturi tari, intr-un interval de cateva ore). Una din cauzele principale de deces in randul adolescentilor, sunt accidentele auto cauzate de consumul excesiv de alcool. Consumul de alcool scade inhibitiile specifice varstei si predispun adolescentul la o viata sexuala necorespunzatoare (sexul neprotejat) si care cresc riscul contactarii unei boli cu transmitere sexuala (HIV-SIDA, herpeschlamydia) sau aparitiei unei sarcini nedorite
- aproximativ 40% dintre adolescenti au incercat cel putin o data marijuana, in timp ce 22% dintre acestia folosesc frecvent acest drog. Marijuana este o optiune des intalnita in randul adolescentilor si poate cauza pierderi de memorie, tulburari cognitive (de invatare) sau de atentie
- aproximati 9% dintre adolescenti au incercat cocaina, in timp ce 4% folosesc acest drog frecvent (cel putin o data pe luna). Cocaina este un drog care creeaza dependenta. Este foarte periculos, deoarece poate cauza aritmii cardiace(batai cardiace anormale) uneori fatale, infarct miocardic, crize pseudoepileptice sau accidente vasculare cerebrale.
Exista si alte substante toxice care sunt folosite de adolecenti. Dintre acestea amintim:

- substantele toxice cu administrare pe cale inhalatorie (sprayuri, substante pe baza de benzen, uleiuri, vopsele si substante adezive). Aceste tipuri de substante toxice sunt cel mai frecvent folosite de adolescentii tineri, deoarece sunt usor de procurat si sunt de asemenea relativ ieftine. Cu toate acestea, sunt extrem de toxice, deoarece contin substante toxice, precum toluenul, care poate cauza leziuni cerebrale, tumori (utilizarea cronica) si in unele cazuri chiar decesul utilizatorului
- droguri folosite cel mai adesea in cluburi, precum: ecstasy (MDMA), gammahidroxibutirat (GHB), flunitrazepam (Rohypnol), numite si drogurile dragostei, deseori folosite de baietii adolescenti pentru coruperea sexuala a fetelor (actul sexual care se consuma dupa intoxicatia cu astfel de substante, este considerat viol). Aceste droguri sunt folosite in special in cluburile de noapte in care se asculta muzica trance, dance sau rave. Cu toate ca numarul adolescentilor care utilizeaza astfel de droguri este mai mic dacat al celor care fumeaza tutun sau marijuana si consuma alcool, aceste droguri sunt mult mai periculoase mai ales daca sunt folosite in diferite combinatii cu alte toxice. Utilizarea, chiar si rara a ecstasyului, poate duce la depresie, probleme cu somnul si anxietate severa, simptome care pot dura mai mult de cateva saptamani de la utilizarea initiala. Utilizarea cronica a acestui drog, determina leziuni hepatice si probleme de concentrare si memorie
metamfetamina (deseori regasita sub diferite denumiri generice, precum, speed, crank sau met). Acest drog creeaza dependenta si poate cauza manifestari grave, precum, crize pseudoepileptice, accidente vasculare ischemice, probleme mentale grave (paranoiahalucinatii, crize de depersonalizare) si alte probleme de sanatate pe termen lung
halucinogene, cel mai frecvent LSD (acid dietilamid lisergic), mescalina, psilocybin, PCP (phencyclidina) siketamina. Utilizarea LSD-ului poate cauza afectiuni psihiatrice grave, precum psihoza si flashurile de tip halucinogen
opiacee, ca heroinamorfina si codeina. Utilizarea opiaceelor conduce la dependenta fizica si psihica. Adolescentii care folosesc droguri sunt predispusi la diferite infractiuni, in special furtul diferitelor bunuri din casa familiei si uneori preteaza chiar si la prostitutie si toate acestea pentru a procura bani pentru droguri
- substante toxice medicamentoase, precum diazepamul (valium), sunt folosite de asemenea de adolescenti cu difetite ocazii
steroizii anabolizanti sunt substante medicamentoase folosite in special de baietii care vor sa-si creasca brusc masa musculara si sa-si reduca semnificativ tesutul adipos. Aceste substante pot cauza insa cancer hepatic,oligospermie (scaderea numarului de spermatozoizi), dobandirea unor caracteristici fizice masculine, iritabilitate, furie, cresterea nivelului seric al colesterolului si al tensiunii arteriale cu aparitia infarctului miocardic acut sau aaccidentului vascular cerebral.

Utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventa in ultimii ani in tara noastra. Acest lucru face ca problemele de sanatate, de ordin social si familial legate de acest comportament sa fie si ele des intalnite.Consumul drogurilor poate cauza disfunctii cerebrale grave si tulburari de dezvoltare si comportament. Adolescentii care utilizeaza droguri au deseori o anumita dificultate in stabilirea propriei identitati, a relatiilor interumane (inclusiv familiale), in dobandirea unei independente fizice si psihice normale. Abuzul de substante toxice poate de asemenea afecta si abilitatile cognitive ale adolescentului (de invatare) care scad performantele scolare. De departe, cel mai periculos efect secundar al utilizarii ocazionale a drogurilor este aparitia dependentei care duce in consecinta la abuzul cronic de astfel de substante.

Factori de risc

Sus
Exista diferiti factori personali, familiali sau sociali care cresc intr-un fel sau altul riscul pentru consumul de substante toxice. In astfel de cazuri, utilizarea toxicelor duce la dependenta si abuz cronic.
Factori de risc de ordin personal
Acestia includ:

- factori genetici. Persoanele cu abuz de substante toxice au de cele mai multe ori un istoric familial de consum si abuz de toxice. Exista diferite studii medicale care demonstreaza faptul ca exista diferiti factori predispozanti de ordin genetic care in combinatie cu factorii de mediu pot duce la aparitia abuzului anumitor substante toxice
- tipul de personalitate si temperamentul. Adolescentii cu un comportament rebel, rezistent la autoritatea parentala, care prezinta sentimente de vinovatie sau esec, au o predispozitie aparte pentru consumul de toxice. Cautarea unor senzatii "tari" sau tendinta de a se desfasura diferite activitati cu potential periculos, pot creste de asemenea apetitul pentru astfel de toxice
- diferite afectiuni. Adolescentii care au diferite afectiuni psihice, precum, deficitul de atentie asociat cu hiperreactivitate, tulburarile de comportament, depresia cronica, represia (ascunderea anumitor sentimenete), sindromul stresului postraumatic sau tulburarile anxios depresive, predispun la consumul de substante toxice. De asemenea consumul acestor toxice poate agrava aceste afectiuni
- tentatia, specifica varstei este un alt factor care predispune la consumul de toxice. Adolescentii sunt deseori curiosi asupra senzatiilor sau efectelor pe care aceste toxice le au pe propria persoana. Anturajul, informatiile eronate din media, stimuleaza curiozitatea, deseori fiind suficient un impuls mic pentru a incerca personal aceste substante
- varsta mica la prima utilizare. Utilizarea tutunului si a alcoolului la varste fragede creste considerabil riscul aparitiei abuzului si dependentei. Un studiu medical a aratat faptul ca adolescentii care consuma pentru prima data alcool la varsta de 14 ani, au un risc de 4-5 ori mai mare sa devolte dependenta la alcool, fata de cei care consuma alcool pentru prima oara la 19 ani.
Factori de risc familiali
Acestia includ:

- istoricul familial de utilizare a substantelor toxice. Un studiu arata faptul ca un adolescent ai carui parinti consuma alcool sau alte toxice, are un risc de 3 ori mai mare sa dezvolte dependenta la un moment dat, fata de restul adolescentilor
- atitudinea parintilor in legatura cu activitatile scolare, extrascolare, fumatul sau consumul de alcool sau droguri. Unii parinti considera inevitabila experimentarea unor astfel de toxice de catre copii lor. In multe dintre aceste cazuri, copii percep cu usurinta aceasta libertate educatioanala si nu ezita sa incerce astfel de toxice (in special fumatul si consumul de alcool), lucru care duce de obicei la aparitia dependentei si abuzului
- viata familiala dezorganizata este un alt factor important in predispozitia pentru consumul de toxice al adolescentilor. Familiile in care exista diferite conflicte sau abuzuri fizice sau sexuale, stress psihic intens, au un risc mare de a consuma toxice. Compensarea pe plan emotional si caldura familiala, sunt importante in orice familie in care se incearca evitarea unor astfel de abuzuri
- implicare parentala inadecvata, in educatia si viata adolescentului, cresc de asemenea riscul pentru abuzul si dependenta de toxice. Extremele educationale, precum pedepsele grave (deseori corporale) sau permisivitatea crescuta a parintilor, creste riscul pentru abuzul de toxice (in special alcool, tutun si droguri usoare).
Factori de risc de ordin social
Acestia includ:

- accesul la diferite toxice. Procurarea relativ usoara a tigaretelor, alcoolului, traficul liber de droguri, anturajul nepotrivit si nu in ultimul rand toleranta crescuta a comunitatii, contribuie la aparitia abuzului de toxice si dependenta adolescentilor. Prezenta alcoolului si a tigaretelor in casa, are acelasi efect negativ asupra adolescentilor tentati sa incerce astfel de substante
- anturajul nepotrivit este un factor de risc foarte important in aparitia abuzului si dependentei la adolescenti, deoarece grupul este mediul ideal de a experimenta astfel de substante toxice (mai ales marijuana, alcool, droguri halucinogene)
- publicitatea prin media a alcoolului, tigaretelor sau drogurilor. Exista mentalitatea in randul adolescentilor ca utilizarea toxicelor este la moda si creste popularitatea, succesul si sex-appealul. Farmaciile care elibereaza inadecvat medicamente care pot fi utlizate de adolescenti in alte scopuri decat cele medicale, reprezinta de asemenea un factor de risc in aparitia dependentei si abuzului de toxice la adolescenti.

Simptome

Sus
Uneori este destul de dificil pentru parinti sau membrii anturajului, sa identifice o problema legata de consumul de toxice in randul adolescentilor. Unii parinti suspicioneaza eventuala utilizare a drogurilor in cazul adolescentilor care prezinta un comportament anormal (negativism, negare, izolare), cu toate ca acest comportament poate fi considerat normal la aceasta varsta. Este destul de dificil sa se identifice un posibil abuz de toxice si nu este recomandat un comportament extrem din partea parintilor ingrijorati.

Specialistii recomanda ca in momentul in care se suspicioneaza un eventual abuz de substante toxice in randul adolescentilor, sa se observe cu atentie anumite modificari comportamentale caracteristice pentru astfel de situatii (modificari de comportament, schimbarea lookului, atitudinii fata de persoanele apropiate, etc).
Dintre semnele care pot aparea odata cu abuzul de toxice, amintim urmatoarele:

- atentie scazuta asupra infatisarii fizice si imbracamintii, precum si o igiena inadecvata
- pierderea apetitului alimentar si scadere inexplicabila in greutate
- hiperemie conjunctivala (ochi rosii), utilizarea inadecvata si frecventa a picaturilor pentru ochi si a odorizantelor bucale (guma de mestecat, dropsuri mentolate)
- absenteism si performante scolara slabe
- pierderea interesului pentru anumite activitati scolare sau extrascolare, pentru sport sau alte hobbyuri
- comportament care tradeaza incercarea de a ascunde un anumit secret
- indepartarea de membrii familiei si prieteni
- prieteni si anturaj nou, care nu sunt prezentati familiei
- comportament caracterizat prin minciuna si furt
- comportament dispretuitor fata de familie si prieteni
- atitudine ostila, violenta
- dezinteres si lipsa planurilor de viitor.

Profilaxie

Sus
Adolescentii care nu folosesc alcool sau droguri, au o sansa destul de mica sa consume astfel de toxice la maturitate (in special droguri). Profilaxia consumului de toxice trebuie sa inceapa la o varsta relativ mica (chiar din scoala primara) si consta in educatia familiala corespunzatoare, incurajarea obiceiurilor sanatoase si promovarea unei bune comunicari familiale. Deoarece adolescentii cu parintii care fac abuz de diferite toxice (alcool, tutun) sunt mai predispusi sa devina la randul lor dependenti, este recomandat ca un astfel de comportament sa fie evitat in prezenta copiilor.

Respectul fata de sine, relatiile familiale apropiate si exemplele pozitive, cresc increderea adolescentilor si ii incurajeaza pe acestia sa-si stabileasca prioritatile si sa ia deciziile corecte in tot ceea ce fac.
Trebuie sa se retina ca pana la varsta de 9 ani, copilul si-a format o anumita atitudine asupra folosirii toxicelor. Sunt recomandate urmatoarele sfaturi in educarea copiilor pentru a evita consumul de toxice:

- oferirea unui model pozitiv de viata. Ca parinte, exista o mare responsabilitate in felul cum este educat copilul, consumul in prezenta acestuia a alcoolului, tigarilor sau eventual al drogurilor, pot influenta negativ optiunile viitoare ale acestuia. Daca unul dintre parinti sau ambii parinti au o problema legata de consumul sau abuzul de toxice, este recomandat ajutorul medical specializat (psihoterapie)
- impartasirea convingerilor proprii. Este foarte important ca parintii sa aibe incredere in alegerile pe care le fac copii lor, de asemenea parintii nu trebuie sa contrazica convingerile acestora. De multe ori exista o anumita influenta a parintilor asupra tuturor activitatilor adolescentului. Parintii pot utiliza diferite metode prin intermediul carora pot sa explice copiilor pericolul si consecintele utilizarii toxicelor
- implicarea activa in educarea copilului. Pastrarea unei legaturi emotionale apropiata cu copilul este destul de dificila, in special la varsta adolescentei cand acestia doresc mai multa independenta si intimitate. Este important ca orice parinte sa cunoasca prietenii din anturajul copilului si de asemenea cum isi petrece acesta timpul liber. Stabilirea unui orar adecvat si petrecerea timpului liber in familie, este o optiune atunci cand se doreste supravegherea indirecta a copiilor. Parintii trebuie sa ii ingaduie copilului sa se implice in activiattile familiale si de asemenea sa se tina cont si de parerea acestuia in anumite stabilirea anumitor decizii care privesc intreaga familie
- perseverenta si corectitudinea fata de copil. Extremele in educatia copilului (toleranta mare, respectiv pedepse prea aspre), pot creste riscul de consum si abuz de toxice in viitor. Nu sunt recomandate pedepsele fizice sau psihice ci mai degraba trebuie gasite alte alternative in pedepsirea copiilor (implicarea in atributiile casnice, cititul suplimentar). De asemenea, atunci cand este necesar, trebuie rasplatite si laudate anumite realizari scolare sau extrascolare
- incurajarea anumitor activitati. Parintii trebuie sa-si incurajeze copii in desfasurarea anumitor activitati precum, sportul, activitatile religioase, cercurile de studiu sau cercurile artistice. Acest lucru creste increderea in sine si ii face pe copii sa se simta utili si de asemenea sa foloseasca cat mai util timpul liber
- oferirea tuturor informatiilor necesare. Orice parinte trebuie sa se informeze personal asupra riscurilor utilizarii toxicelor si nu trebuie sa tina cont de eventualele informatii eronate oferite de anumite persoane mai putin competente. De asemenea parintii nu trebuie sa compare experienta proprie cu cea a copilului sau, deoarece fiecare individ este unic in felul sau. Orice parinte care suspicioneaza utilizarea toxicelor in randul copilului sau, trebuie sa apeleze la ajutor specializat, nefiind indicat ca acesta sa rezolve singur problema, deoarece in cazul in care exista un abuz de toxice, fie el acut sau cronic, este necesar tratamentul specializat (dezintoxicare si psihoterapie). Parintii trebuie sa cunoasca si semnele fizice sau psihice care apar in abuzul de toxice, pentru a evita in timp util posibilele complicatii (tulburari de dezvoltare psihosomatica, tulburari psihiatrice, intoxicatii acute cu coma si deces).

Consultul de specialitate

Sus
In cazul in care se suspicioneaza consumul sau abuzul de toxice in randul adolescentilor, trebuie sa se ofere o importanta mare tuturor semnelor si simptomelor care pot aparea inaintea stabilirii unui consult de specialitate. Acest lucru va usura diagnosticul specialistilor.

Specialistii care pot diagnostica si trata abuzul si dependenta de substante toxice, sunt:

- medicul de familie
- medicul generalist
- medicul de medicina interna
- medicul pediatru
- psihologul
- medicul psihiatru
- asistentul social specializat in abordarea adolescentilor care fac abuz de substante toxice.
In cazul in care medicul suspicioneaza un eventual abuz de toxice al adolescentului, anamneza si examenul fizic general au o importanta mare in stabilirea diagnosticului. Intrebarile legate de atitudinea adolescentului fata de alcool sau droguri, comportamentul inadecvat al acestuia sau evidentierea unui istoric pozitiv pentru utilizarea toxicelor, sunt parte a anamnezei si pot evidentia anumite semne caracteristice abuzului sau dependentei de toxice. Adolescentul si familia acestuia au dreptul la intimitate si confidentialitate privind informatiile oferite medicului.

Testele de toxicologie (analiza sangelui, urinii, parului) nu sunt folosite in mod curent in stabilirea diagnosticului. Aceste teste nu se pot efectua fara acordul parintilor, deseori sunt realizate la cererea acestora. Cu toate acestea nu este suficient consimtamantul parintilor, fiind necesara de asemenea si suspiciunea medicala sau legala a testarii toxicologice.

Deoarece unele afectiuni psihiatrice precum sindromul de hipereactivitate asociat cu deficit de atentie, depresia, sindromul disritmic, tulburarile anxios depresive si tulburarile de stres posttraumatic, sunt frecvente in randul adolescentilor cu abuz de substante toxice (droguri), este necesara si o evaluare corespunzatoare psihiatrica. Prezenta unor astfel de afectiuni fac tratamentul mult mai dificil, deoarece deseori este necesar si un tratament specific pentru sindroamele psihiatrice asociate.

Diagnostic precoce

Sus
Medicul de familie poate sa intrebe orice copil trecut de varsta de 9 ani, despre atitudinea acestuia in legatura cu folosirea alcoolului, tigaretelor sau a altor toxice. Aceste discutii trebuie continuate pe parcursul vizitelor regulate la medicul de familie, astfel incat sa se poata diagnostica la timp un eventual abuz. Profilaxia la varste cat mai mici este extrem de utila, deoarece majoritatea adolescentilor incep consumul toxicelor la aceste varste. Medicul de familie are obligatia sa recomande tratamentul de specialitate si parintilor care consuma diferite toxice. Cu cat tratamentul este initiat mai precoce in randul parintilor consumatori de toxice, cu atat riscul ca si copii acestora sa devina dependenti este mai mic.
Tratamentul adecvat in cazul adolescentilor cu abuz de substante toxice
Majoritatea adolescentilor nu renunta la consumul de toxice din proprie initiativa, fiind astfel necesar tratamentul de specialitate. De aceea este foarte important ca tratamentul sa fie personalizat pentru fiecare adolescent in parte (in special cel care include consilierea psihologica). Trebuie sa se identifice de asemenea cu precizie si substanta care este folosita de adolescent, deoarece tratamentul de dezintoxicare difera de la un drog la altul.
Tratamentul adecvat in functie de nivelul de folosire al toxicului
In cazul in care adolescentul doar a experimentat consumul de alcool, tigarete, substante toxice inhalatorii sau diferite droguri, deseori este suficienta o educatie corespunzatoare pentru a evita consumul viitor de toxice. Este de asemenea important ca adolescentul sa fie informat asupra efectelor nocive pe care toxicele le au asupra sanatatii proprii, cat si asupra implicatiilor legale si sociale legate de abuzul de toxice. Exista diferite centre specializate care vin in ajutorul adolescentilor cu astfel de probleme si care ofera de asemenea si sprijinul necesar familiilor acestora.

La un astfel de nivel, la care doar s-a experimentat un toxic, este utila implicarea adolescentului in diferite activitati scolare sau extrascolare (diferite hobbyuri, cercuri artistice, sporturi), care impreuna cu sprijinul familial adecvat (petrecerea timpului liber impreuna cu familia, implicarea in responsabilitatile casnice, etc) ajuta adolescentul sa treaca mai usor peste acest impas si il ajuta sa-si dezvolte anumite aptitudini care il vor feri pe viitor de anumite tentatii nedorite.

In cazul in care exista un consum regulat de toxice la un adolescent, este necesar tratamentul medical specializat. Acest stadiu este caracteristic adolescentilor cu diferite probleme de ordin emotional astfel ca in aceste situatii trebuie cautata cauza pentru a trata corect abuzul. Este recomandata inscrierea intr-un program al unui centru specializat in tratamentul adolescentilor cu astfel de probleme. Se recomanda asocierea psihoterapiei (individuala si de grup), precum si gasirea unor activitati care sa intareasca respectul de sine si care sa-i ocupe acestuia timpul liber.

In cazul in care este identificat un abuz sau o dependenta de toxice, este necesar un tratament indelungat, impartit pe mai multe etape si care necesita o perioada de recuperare mai indelungata. In acest caz trebuie sa se acorde o atentie speciala simptomelor de sevraj (care apar in momentul opririi consumului de toxic). De exemplu, in cazul unui adolescent care este dependent de heroina sau o alta substanta pe baza de opiacee, este necesara administrareametadonei pe tot parcursul dexintoxicarii (substanta inrudita, dar care nu creeaza dependenta la fel de puternica precum heroina). Metadona ajuta la controlul simptomeleor de sevraj cauzate de abuzul de opiacee.

Tratamentul medicamentos trebuie obligatoriu asociat cu psihoterapia, care ajuta adolescentul sa-si controleze pornirile violente, diminueaza simptomele depresiei si elibereaza sentimentele de frustrare.
In final nu trebuie sa se uite ca sprijinul familiei este extrem de important pe toata perioada recuperarii.
Reabilitarea adolescentilor cu abuz si dependenta de toxice
Exista mai multe tipuri de programe adresate adolescentilor care au probleme legate de abuzul si dependenta de substante toxice.
Programe care necesita internarea pacientului
Acest tip de program este extrem de bine structurat si foarte bine supravegheat. Exista diferite centre specializate dar si anumite spitale care ofera posibilitatea inscrierii intr-un astfel de program. Adolescentul este internat intr-un astfel de centru pentru o perioada de aproximativ 4 saptamani. Un astfel de program are si un tratament suplimentar de recuperare si incurajare, util in convalescenta adolescentului.
Denumirile generice ale programelor de acest tip sunt bazate pe principiile terapiei de grup (Alcoolicii Anonimi sau Narcomanii Anonimi).

Un alt tip de terapie care necesita internarea pacientului intr-un spital, sunt programele de terapie comunitara. Acesta poate dura aproximativ 2 ani iar majoritatea adolescentilor tratati in aceasta modalitate, aleg sa lucreze la randul lor intr-un astfel de program.
Programe care nu necesita internarea pacientului
Aceste programe variaza destul de mult si implica psihoterapie asociata cu terapie familiala.

- programul pentru tratamentul zilnic, necesita petrecerea a cel putin 8 ore pe zi, in centrul de recuperare, ca apoi pacientul sa-si petreaca noaptea acasa. Aceste programe au de obicei aceleasi componente ca si programele care necesita internarea pe o perioada mai lunga (terapie individuala si terapie familiala, terapie de grup). Avantajul acestui tip de program, sunt costurile mai mici.
- programele de "reabilitare in 12 pasi", sunt recomandate in cazul pacientilor care nu necesita internare si tratament intensiv. Acest tip de program are o durata variabila si necesita urmarea atenta a mai multor etape, pe parcursul a mai multor saptamani
- programele de reabilitare ambientala, sunt de asemenea utile in tratamentul si recuperarea adolescentilor cu dependenta si abuz de toxice. Acestea consta in organizarea unor tabere cu diferite locatii geografice, unde adolescentii pot avea parte de un tratament asemanator oricarui centru de reabilitare specializat. O astfel de experienta il ajuta pe adolescent sa-si controleze furia si sa-si imbunatateasca relatiile cu prietenii si familia. Ca si majoritatea programelor de reabilitare, acest program are o componenta de tratament si reabilitare psihica (terapie individuala si de grup)

Alegerea programului de reabilitare, se face pentru fiecare adolescent in parte si trebuie sa tina cont de caracteristicile comportamentale, de tipul abuzului si de problemele personale sau familiale. De asemenea tratamentul trebuie sa-i ofere adolescentului sansa de a-si continua educatia si de a avea o viata cat se poate de normala. Majoritatea adolescentilor doresc sa-si continue studiile odata cu terminarea tratamentului. In cazul in care tratamentul are o durata mai lunga, nu este recomandata intreruperea studiilor in perioada de reabilitare (dupa dezintoxicare si psihoterapie). Continuarea studiilor creste increderea in sine si ofera sansa unei realizari academice in viitor. Activitatile scolare trebuie combinate cu cele extrascolare si de asemenea cu psihoterapia de intretinere.

Abuzul si dependenta de toxice este o problema care nu afecteaza doar adolescentul ci si familia acestuia. Deseori poate fi utila terapia familiala, astfel ca parintii aleg sa participe la anumite programe special concepute in acest scop. Acest tip de terapie de grup este utila, deoarece ii ajuta pe parinti sa inteleaga mai bine implicatiile consumului si abuzului de toxice si nu in ultimul rand, ii poate ajuta pe acestia sa stabileasca o relatie apropiata cu adolescentul.
Recaderile asociate consumului si abuzului de toxice
Stoparea consumului de alcool, tigari sau alte droguri, este doar primul pas in reabilitarea completa a adolescentului. Deseori exista si o dependenta psihica pentru substanta respectiva (legata de anumite probleme emotionale), de aceea este destul de dificil sa se faca profilaxia unor eventuale recaderi.
Recaderile sunt destul de frecvent intalnite in randul adolescentilor cu abuz de toxice si nu trebuie considerate ca un esec al tratamentului. Majoritatrea acestor recaderi apar in primele 3 luni dupa tratament si necesita reluarea acestuia. In acest caz, perioada de recuperare poate dura mai mult.

Exista mai multe modalitati care il pot ajuta pe adolescent sa ramana abstinent si sa evite eventualele recaderi:
- programul de recuperare prelungit, il ajuta pe adolescent sa-si dezvolte anumite abilitati care il vor ajuta sa treaca peste situatiile de criza si il vor feri de eventualele recaderi
- tratametul este complet daca adolescentul nu a mai consumat toxice pentru o perioada mai lunga de 1 an (chiar 2 ani), acest interval necesitand o atentie speciala din partea specialistului si a familiei, dat fiind faptul ca adolescentul are o vulnerabilitate crescuta si riscul recurentelor este mare
- gasirea unor activitati extrascolare sau a unui hobby, pentru a ocupa cat mai util timpul liber al adolescentului
- tratamentul psihiatric adecvat. Adolescentii care au o problema legata de abuzul de substante toxice, asociaza deseori si anumite afectiuni psihiatrice precum depresia, tulburarea de hipereactivitate asociata cu deficit de atentie, tulburarea stresului posttraumatic sau tulburarea anxios depresiva. Toate aceste afectiuni necesita tratament de specialitate (atat medicamentos cat si psihiatric). Tratarea corecta a tulburarilor de acest fel, scade riscul recidivelor de consum si abuz de toxice.
Atitudinea fata de adolescentii cu abuz si dependenta de toxice
In cele mai multe cazuri, familia are o influenta destul de mare asupra copiilor si asupra deciziilor pe care acestia le iau, de aceea este recomandat ca informarea si discutiile legate de consumul de toxice sa faca parte din educatia copilului.
Educarea corecta a copilului
Sunt recomandate urmatoarele:

- evaluarea factorilor de risc. Parintii trebuie sa discute cu copii despre eventualele riscuri care pot duce la dependenta de substante toxice (adictie). Trebuie sa se discute si despre istoricul familial pozitiv pentru un eventual abuz si despre consecintele acestuia
- analiza consecintelor persoanle. Orice parinte trebuie sa-i explice copilului ca anumite decizii pot sa le afecteze negativ intreaga viata. De exemplu, sexul neprotejat, care poate duce la o sarcina nedorita sau la contactarea uneiboli cu transmitere sexuala. Tot asa, consumul ocazional de toxice, poate duce la abuz si dependenta, care au un impact negativ asupra vietii in general
- explicarea consecintelor legale este de asemenea importanta, deoarece incidentele care apar secundar acestui comportament, pot avea de asemenea un impact negativ asupra vietii
- educatia legata de comportametul in societate. Parintii trebuie sa-si educe copii in asa fel incat acestia sa stie sa se comporte cu ocazia anumitor evenimente sociale sau familiale. Adolescentilor trebuie sa li se explice ca un consum de toxice (tutun, alcool sau droguri) nu creste popularitatea si nu rezolva anumite probleme legate de scoala familie sau anturaj. Este foarte important ca adolescentii sa stie sa se fereasca si de ocaziile care implica un eventual consum accidental de droguri (drogurile dizolvate in bauturi, destul de frecvent intalnite in barurile de noapte).
Evaluarea corecta si rapida a situatiei in cazul abuzului de toxice
Orice consum de alcool, tutun sau droguri in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema si trebuie luate anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau dependente care sunt mult mai greu de tratat. Daca se suspicioneaza un eventual consum de toxice nu trebuie sa se amane prea mult consultul de specialitate.

NOTA: exista anumite teste toxicologice care se pot realiza chiar si ambulator (acasa), dar si in clinicile specializate si care pot identifica un eventual consum de substante toxice (droguri). Aceste teste se realizeaza prin analizarea urinii si pot identifica droguri precum amfetamina, matamfetamina, opiaceele, marijuana si cocaina (un test pozitiv poate insemna prezenta oricarei dintre aceste substante). Aceste teste sunt rar folosite pentru depistarea unui eventual abuz si necesita confirmarea unui laborator specializat de toxicologie care poate identifica fiecare substanta in parte. Testele de acest tip sunt utile pe perioada tratamentului si recupararii pacientului si sunt realizate sub stricta supraveghere medicala.
In cazul in care este necesar tratamentul de specialitate sunt recomandate urmatoarele:

- instituirea cat mai rapid posibil a tratamentului specializat. Parintii trebuie sa discute cu specialistul toate optiunile terapeutice si sa decida impreuna cu acesta metoda cea mai buna pentru fiecare caz in parte
- implicarea parintilor in tratamentul si recuperarea adolescentului. Parintii trebuie sa ofere copiilor sprijinul psihic necesar pe toata perioada recuperarii si nu trebuie sa recurga la diferite pedepse care pot afecta negativ evolutia acestora
- terapia familiala este de asemenea recomandata, deoarece in cazul unui eventual abuz sunt afectati toti membrii familiei. Este util ca membrii familiei sa cunoasca implicatiile consumului de droguri sa invete sa-si ajute copilul si sa-l fereasca pe acesta de eventualele recidive
- stabilirea planurilor de viitor este importanta odata cu terminarea tratamentului si consta in reevaluarea anumitor aptitudini, care pot fi utile si pot ajuta adolescentul sa-si continue studiile si sa-si faca un scop in viata
- profilaxia recidivelor. Majoritatea adolescentilor au cel putin o recadere dupa terminarea tratamentului initial. Recaderile sunt frecvente deoarece dependenta si abuzul de substante toxice sunt considerate afectiuni cronice. Nu trebuie sa se uite ca recaderile nu sunt considerate un esec al tratamentului initial, de aceea sprijinul familiei si prietenilor pe toata aceasta perioada este extrem de important.

luni, 8 august 2011

AGRESIVITATEA IN CUPLU


Generalitati 
Nu exista iubire acolo unde exista teama. Nu exista dragoste daca nu exista echilibruemotional si capacitatea de a comunica despre ceea ce simtim, ceea ce vrem. Exista in aceste cazuri numai un atasament disperat de partenerul de cuplu, care creaza relatii distructive.

Se consuma atatea cuvinte pentru a explica – deci a face inteleasa – agresivitatea in familie, in cuplu.
Ca este din pricina alimentatiei plina de E-uri, din pricina poluarii, aglomeratiei, stresului, frustrarilor de la serviciu, greselilor de educatie facute de parintii nostri, ca este o trasatura derivata a temperamentului nostru, foarte multe explicatii care par ca scuza intr-un fel modul de comportament agresiv si ii evidentiaza originile fie undeva in afara noastra, fie in afara controlului nostru. Indiferent care este motivul pentru care un comportament agresiv a aparut, nu inseamna ca el nu este controlabil, ca nu poate fi si nu trebuie schimbat. 

Ba mai mult – nu inseamna ca trebuie tolerat. 

Sub nici un pretext – totusi il/o iubesc, avem multe impreuna (bunuri materiale si/sau amintiri), de dragul copiilor, ce va spune lumea daca ma despart etc. Nu trebuie tolerat indiferent care este forma de manifestare a agresivitatii – verbala sau fizica. Prima persoana care trebuie sa se ingrijoreze de comportamentul agresiv nu este victima, ci agresorul. Dar el de obicei isi gaseste scuze, explicatii, circumstante atenuante. Dar de obiecei i se gasesc justificari chiar de catre victima/victime, pentru ca un comportament agresiv (fie el indreptat asupra partenerului de viata sau si asupra copiilor) se bazeaza pe teama.

Tonul ridicat, cuvintele jignitoare, imbrancelile, palmele educative sau bataia sunt forme ale manifestarii agresivitatii in familie. Odata tolerata in formele ei usoare, nu este decat o chestiune de timp pentru a evolua in formele ei mai grave. Interventia in modificarea comportamentului agresiv este eficienta daca se face imediat dupa primele manifestari ale acestuia. 

Pentru ca tolerat, acest comportament tinde sa ia locul normalitatii. 

Agresorul gandeste, si pe buna dreptate, ca este ok cand se comporta asa, pentru ca nu i se riposteaza si in plus obtine ceea ce doreste, ceea ce urmareste, prin comportamentul sau. Nu intelege de ce, daca a fost tolerat, si este si „eficient”, de ce ar trebui sa il schimbe. Chiar se simte nedreptatit ca este acuzat de a fi avut un comportament agresiv, pentru ca nu a facut mare lucru. 
Oricine tipa, urla, injura, mai da cate o palma din cand in cand, nu? Ce mare lucru. Normal ca nu este mare lucru, doar victima agresivitatii sale nu a facut mare caz cand i s-au aplicat asemnea „forme de comunicare”.

Chiar am intalnit cupluri care escaladeaza conflictul manifestandu-se agresiv (initial verbal) in tandem. Se simt chiar bine, spun „asa suntem noi, mai temperamentali, ne certam, ne injuram, dar ne trece si ne impacam”. Pacat ca acesti oameni nu au avut parte niciodata in viata lor de comunicare eficienta si de dragoste adevarata. Altfel nu ar mai putea considera agreabila o asemenea forma de manifestare a „iubirii patimase”. Ei isi impart vinovatia de a se fi comportant agresiv si traiesc multumiti cu ea.
Pana cand agresivitatea verbala se transforma in agresivitate fizica, si nu mai este la fel de amuzant. Unul din ei va trebui sa aleaga postura de victima, de obicei cel care are mai putina forta fizica.

Cum incepe totul?

Sus
Cu un ton ridicat. Urmeaza o jignire, apoi mai multe si spectacolul verbal are ca apogeu injuraturile. Dupa care apare o imbranceala. Aici, la schimbarea registrului, de obicei se riposteaza. 

Agresivul este uimit de tupeul agresatului si acum sau data viitoare pluseaza fata de simpla imbranceala si cu o palmuta. Creste frecventa si intensitatea agresiunii pana la limita la care se opreste riposta, deci obtine „victoria”, celalalt tace sau renunta la disputa.

Concluzia lui – deci de acum asa trebuie sa fac sa imi impun punctul de vedere.

Cum sa nu se ajunga aici?

Sus
Poate suna caraghios, dar la multe cupluri functioneaza. Discutati acest aspect inainte de casatorie. 
„Nu tolerez agresivitatea fizica, deci daca ridici un deget asupra mea in secunda 2 am plecat si ai actele de divort la posta. Ne-am inteles?” de fiecare data aceasta afirmatie a starnit un zambet pe fata partenerului si a declansat dorinta de a imbratisa de a fi tandru si asigurator, spunand „in nici un caz, normal ca nu voi face asa ceva. Dar nici tu!”

Putini logodnici discuta acest aspect inainte de casatorie pentru ca fie il considera subinteles, fie il considera absurd. Sau poate obisnuiti fiind cu violenta in familiile lor de origine nici nu concep sa se comporte altfel in casnicia lor. Sa aplice sau sa tolereze violenta.

Daca s-a discutat sau nu acest aspect inainte de casatorie nu inseamna ca la un moment dat, intr-un anumit context nu se va manifesta agresivitatea verbala. Daca ea este tolerata la primele aparitii, garantat va mai aparea si se va intensifica in frecventa si intensitate. 
Deci „starpirea” ei se face prin a nu o accepta. Dar nu ripostand asemanator, ci cu calm. 

Este imposibil ca agresivitatea sa apara pentru prima data in viata unui individ, abia dupa ce s-a casatorit. Ea a existat si inainte. Ca urmare, daca ne stim cu probleme de autocontrol este bine sa anuntam partenerul pentru a fi ajutati de acesta sa ne controlam. Spunandu-i – „daca ma vezi ca vin nervos si pus pe harta evita-ma sau taci, nu riposta” nu este o forma de a fi ajutat sa ma controlez ci de a tolera comportamentul meu. 
Este mult mai eficient sa incerc eu sa monitorizez starea de furie si sa fac ceva pentru a o diminua – sa tac, sa plec sa ma plimb, sa stau singur inchis intr-o camera pana imi trece. 

Sau sa rog pe ceilalti sa imi spuna ca am devenit furios, ca am inceput sa tip. Pentru ca un furios nu isi da seama intotdeauna, imediat, de starea sa. Simte ca se infurie dar crede ca inca se mai poate controla si nu intotdeauna sesizeaza ca a trecut de limita autocontrolului. Ca sa controlezi aceste exprimari ale agresivitatii prima si cea mai importanta conditie este sa vrei.
Sa constientizezi ca este in primul rand spre binele tau sa vrei sa schimbi ceva la tine pentru a nu mai elibera agresivitatea astfel. Pentru ca din pacate nici o relatie bazata pe teama nu poate functiona. Si a continua acest comportament inseamna a ucide relatia cu buna stiinta. Cu premeditare. Indiferent ca este vorba de relatia ta cu sotul, cu sotia, cu copilul.

Se mai poate face ceva?

Sus
In cele mai multe cazuri se mai poate. Cand nu a aparut agresiunea fizica si cand nu exista si asocierea cualcoolismul, sau drogurile. Sigur ca persoana agresiva nu va fi cea care va avea dintr-o data revelatia ca are o problema. De la primele semne de agresivitate in cuplu partenerul trebuie sa semnalizeze ca nu se simte ok in relatie din pricina comportamentului agresiv. Si sa ii atraga atentia asupra schimbarii comportamentului de la primele semne, care semne nu trebuie sa le trecem cu vederea.

Pentru ca initial persoana care agreseaza isi va cere scuze, va aduce „ofrande” pe altarul iertarii, poate remuscarea va fi sincera, dar daca cere doar iertarea si nu si ajutorul partenerului de cuplu pentru a schimbarea comportamentului inseamna ca de fapt nu simte nevoia sa schimbe acel comportament. Ajutorul poate fi unul specializat – sa mearga la psiholog sau nespecializat – acordat de familie, poate chiar de partenerul insusi. Prin a conveni o semnalizare (orice fel de semn convenit de cei doi, un gest, orice) cand se sesizeaza debutul comportamentului agresiv, de exemplu.

E vina ta!

Sus
Este unul din cele mai stupide pretexte, dar unul din cele mai frecvent folosite de „agresor” – e vina ta – sa acuzi victima comportamentului tau ca este responsabila de purtarea ta. Poate ca victima declanseaza impulsul agresivitatii prin comportamentul sau, dar impulsul nu trebuie sa dicteze o reactie automata. Daca reactia cuiva este automata, tipica si devine un reflex atunci acea reactie este o manifestare a caracterului propriu, nu a provocarii celuilalt.

"Am divortat dupa 11 ani de casnicie in care am fost agresata, si dupa ce am spus psihologului meu ca nu pot tolera ca sotul meu sa ma bata. Cand a auzit ca de 11 ani suport asta el a zis „vad ca tolerati destul de bine asta, totusi”. Mi-am dat seama ca decizia imi apartine".

"Am suportat 6 ani de violenta in familie de dragul copilului nostru. Cand copilul mi-a spus ca atunci cand va fi mare o sa o bata si el pe sotia lui daca nu e cuminte, am luat decizia sa divortez. Trebuia sa rup acest lant al perpetuarii agresivitatii".

"Mama mea a suportat si suporta in continuare agresivitatea tatalui meu, iar eu am ales fara sa vreau tot un sot agresiv. Dar noi facem terapie de cuplu acum si lucrurile par sa intre in normal".

"Sotia mea este foarte impulsiva si am ajuns de multe ori la spital de pe urma ranilor provocate de ea. Nu voi divorta, totusi, pentru ca e jenant sa admiti ca esti agresat de nevasta, ca barbat".

In ultimul timp modelul barbatului agresor, care domina prin aceasta trasatura partenera si copiii este echilibrat de modelul femeii agresor, care incepe sa preia nu numai anumite atribute de statut si de rol ale barbatului (asa cum erau ele vazute in familia traditionala) ci si comportamente specific masculine. Agresivitatea este de multe ori cultivata de sexul feminin in comportament pentru a putea face fata mai bine provocarilor carierei. De acolo este transferata cu foarte mare usurinta in relatiile familie. Sotul si copiii ajung sa fie abordati ca niste subalterni ai doamnei care la serviciu conduce cu o mana de fier si sa suporte consecintele frustrarilor profesionale ale domniei sale.

Acum femeile castiga aproape la fel de mult ca barbatii lor, au acelasi timp de lucru, si in plus si gospodaria, eventual copiii de ingrijit. Nemultumirile se aduna, ele cer tot mai mult sprijin din partea sotilor si cand nu primesc acel sprijin se revolta. Cuvintele care constituie trigger pentru comportamentul agresiv sunt clasicele si plictisitoarele – tu mereu, tu niciodata nu faci, intotdeauna numai eu etc.generalizari nepermise ale unor comportamente punctuale si care reusesc sa declanseze revolta celui acuzat. Si de aici conflictul este gata.

Nu exista justificare acceptabila a agresivitatii in cuplu, in familie. Cu toate acestea foarte multe persoane accepta si in felul acesta „promoveaza” violenta in familie. Intotdeauna avem o optiune - de a accepta sau nu agresivitatea partenerului de viata.

Fiecare om este responsabil pentru actiunile pe care alege sa le faca, nu va lasati niciodata convinsi ca lucrurile ar putea sta altfel. Daca ti-ai luat angajamentul sa accepti in continuare persoana care te-a ranit si esti hotarat sa faci tot posibilul ca relatia sa mearga, razbunarea si pedepsele trebuie lasate deoparte.

Psiholog Cristiana Haica
Sursa: Revista 
TerapiaM