JOCURILE DE NOROC SI PARIURILE

Jocurile de noroc si Casele de pariuri s-au inmultit infricosator. Oare ce sa intelegem de aici? Raspunsul este simplu, caci statisticile arata si ele cum numarul celor pasionati de jocurile de noroc si de pariuri creste de la an la an.

Nu putem ajunge la lucrurile inalte daca nu le facem pe cele de jos. Asa cum nu putem ajunge in varful scarii decat mergand din treapta in treapta. Prin pariu doresti sa te situezi in varf, fara a face pasi in acest sens. As lua pariul de bun, daca mi-ar fi recomandat de parinte. Insa, parintii nu recomanda pariul, ci munca si ajutorarea semenilor.

Munca si banii

Banii sunt un lucru fara de care nu putem trai. Pana si parintii din pustia Egiptului isi vindeau rucodelia (ceea ce lucra fiecare, in chilia lui), spre a-si putea cumpara cate ceva din cele de neaparata trebuinta, ori pentru a lua noi materiale de lucru. Cu toate acestea, vedem cum se raportau acestia la bani: niciodata fara a munci pentru ei si niciodata pentru a-i strange, ci numai pentru a isi intretine viata!

Munca este porunca de la Dumnezeu si lege fundamentala a vietii omenesti, existand ca atare de cand exista si omul. Inca de la inceput, omul a fost insarcinat cu datoria de a munci: "Si a luat Domnul Dumnezeu pe Adam si l-a pus in gradina Edenului ca s-o lucreze si s-o pazeasca." (Facere 2, 15-17). Prin munca isi indeplineste omul toate indatoririle de viata, tot rostul sau in lume: "Sase zile sa lucrezi si sa faci toate lucrurile tale" (Iesire 2, 9).

Munca cinstita este singura cale dreapta spre a dobandi bani. Jocurile de noroc si pariurile anuleaza insa aceasta cale, urmarind castigarea de bani nemunciti.

Din pacate, nu sunt putini nici crestinii care au aceasta patima, anume a visului imbogatirii peste noapte sau, pur si simplu, a unei placeri in a juca sau a paria. Crestinii nu vorbesc despre noroc, norocul presupune un fel de destin, ceea ce este incompatibil cu credinta in Dumnezeu, singurul Purtator-de-grija a toate.

Jocurile de noroc si cuvintele din Sfanta Scriptura

Multi isi intemeiaza aceasta "slabiciune" sau "pasiune" pe faptul ca in Sfanta Scriptura nu este specificat clar faptul ca jocurile de noroc si pariurile sunt un pacat. Cu toate acestea, stim bine ca multe patimi sunt aratate de Sfanta Scriptura, fara a le numi insa pe numele lor "modern".

Sfantul Apostol Petru spune, cuprinzator: "Cei nedrepti le fagaduiesc libertate, fiind ei insisi robii stricaciunii, fiindca ceea ce te biruieste, aceea te si stapaneste" (2 Petru 2, 19). Oare nu tot libertate si bunastare fagaduiesc lumii si jocurile de noroc? Deci, ceea ce te biruieste, aceea te si stapaneste. Daca nu te poti abtine de la a juca si a paria, inseamna ca banii si setea de bani te stapaneste, iar urmarile sunt de inteles.

"Cel ce isi munceste ogorul se satura de paine, iar cel ce vaneaza naluci duce lipsa" (Proverbe 12, 9, 11). Cat de bine zice proorocul, numind "vanator de naluci" pe cel care nu munceste, ci cauta "paine", adica bani si bunastare materiala, pe alte cai decat cele lasate de Dumnezeu.

Sentinta data acelora care cauta bunastare materiala, insa fara a munci pentru aceasta, este scurta si dura, dupa cum si merita unii ca aceia: "Cine nu vrea sa munceasca, acela sa nu manance" (2 Tesaloniceni 3, 10). Cine nu munceste si asteapta sa primeasca totul pe cai usoare traieste "pe spatele altora" si din osteneala altora. De aceea, singura munca ingaduie crestinului sa implineasca efectiv porunca iubirii aproapelui.

Ca sa isi gaseasca un rost, ca sa nu mai turbure pe altii, ca sa se linisteasca, Apostolul Pavel le porunceste crestinilor sa munceasca si sa manance din rodul muncii lor: "Unora ca acestora le poruncim si-i indemnam in Domnul nostru Iisus Hristos ca sa munceasca in liniste si sa-si manance painea de ei agonisita" (2 Tesaloniceni 3, 12). Jocurile de noroc, atunci cand aduc bani, dau celui care joaca "painea" altora, iar nu rodul mainilor sale.

Mai devreme sau mai tarziu, urmarea castigurilor obtinute prin jocurile de noroc se va face simtita, caci "lucrul mainilor omului se rasfrange asupra lui" (Proverbe 12, 14). Depresiile sunt foarte intalnite in randul celor pasionati de jocurile de noroc si de pariuri, acestea ducand, mai apoi, la stricarea familiilor si la ruperea comunicarii cu cei dragi.

Canoanele Bisericii privind jocurile de noroc

"Jocul de noroc este un mijloc de distractie, dar urmareste si un mijloc de castig nedrept, un furt deghizat" (Ap. 25) pe care legile bisericesti il osandeste potrivit cu rezultatul pacatos ce decurge din furt, betie, timp pierdut, scandal s.a, mai ales la clerici (Ap. 42, 43; VI Ec. 9, 51).

"Sfintii Parinti recomanda distractia nevinovata si folositoare a plimbarii in parcuri, munti, gradini, iar nu jocul de carti sau alte soiuri, unde trupul sta intepenit si deci nerecreat, mintea incordata, iar sufletul zbuciumat de nereusita castigului nedrept, sau in caz de succes, de tulburari si certuri, aducatoare de pacat. Fumatul, jocurile de noroc, betiile si petrecerile dezmatate scot in evidenta calitatea inferioara si cultivarea poftelor pacatoase ale sufletului omenesc" (Gal. 5, 19-21; Efes. 5, 3-5; Clement, Pid. II, 5).

"Nici un mirean sau cleric sa nu se joace cu zaruri sau carti de noroc de acum incolo si oricine va mai face aceasta de va fi cleric sa se cateriseasca, iar de va fi mirean, sa se afuriseasca" (VI Ec. 50).

Parintele Cleopa si "noroc-ul"

Mult mai grava este situatia unde in rugaciuni se cere "noroc" in astfel de jocuri. Parintele Cleopa Ilie, intr-un cuvant de-al sau, aminteste de astfel de cazuri.

"Am vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand: "Pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei." Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi stiti cine a fost Noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Moloh sau "noroc" era zeul fericirii, la romani, la sumerieni si la cartaginezi.

Cum era acest zeu Moloh sau "noroc", cum ii zicem astazi? Ii purta statuia intr-o caruta cu doua roti, facuta din arama sau din argint. In spatele zeului Noroc avea un cuptor de arama si in fata lui o tigaie de arama; si-i dadea foc lui Noroc pe la spate, pana se inrosea si tigaia si el. Popii lui purtau in maini niste securi mari, ascutite.

Ce jertfa primea Noroc? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau in satul tau, de unde esti tu. Trageau caruta lui Noroc cu tigaia rosie, infierbantata si strigau, batand din palme: "Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc!" Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia: "Cumatra iti dai copilul?", iar aceea zicea: "Il dau, ca sa am noroc!" Lua muierea copilul de la tata, il dadea in mana slujitorului idolesc, il taia bucati si il punea in tigaia lui Noroc sa se friga. Pana la 40-50 de copii punea odata in tigaia aceea."

Jocurile de noroc si pariurile

Prin natura activitatii lor, casele de pariuri si de jocuri pot fi ispite: gasim acolo o lume fara Dumnezeu, care se inchina idolilor de tinichea si de hartie (banilor). In asemenea locuri injuraturile de tot felul (mai ales de cele Sfinte) si mania sunt la ele acasa. Parintii Bisericii ne-au indemnat intotdeauna sa fugim de ispite si sa nu ne incredem in puterea noastra de a le face fata.

As vrea sa pot spune ca nu vad ceva neaparat pacatos in a paria "din cand in cand", insa nu o pot face. Acest "din cand in cand" este atat de viclean, incat nu se cade nici macar a-l incerca. Un mare pacat si o mare boala se ascunde in spatele acestor "jocuri", ele ajungand foarte usor patima (dependenta). In cele din urma, de la "joc" se va ajunge la tulburare si de dezbinare a familiei.

Banii ce sunt castigati la jocurile de noroc sunt bani necurati, sunt bani pe care altii i-au furat sau cu care altii nu si-au hranit familiile.

Riscul unei obisnuinte cu ritmul de castig rapid, oarecum stand, gandind si picand bani, este mult prea tentant pentru a-l mai numi "joc". Este atat de mare riscul ce urmeaza "gustarii" dintr-un castig usor de dobandit, incat majoritatea ajung la dependente grave.

Exista posibilitatea ca la un moment dat, castigul sa nu mai vina. Odata cu cresterea sumelor pierdute, apar si depresiile grave. Atunci, omul neinvatat in nimic altceva se va vedea inapt pentru o munca serioasa si va ajunge la frustrari deosebit de grave.

Medicii considera ca aceasta "pasiune" este asociata cu factorii socio-demografici. Barbatii reactioneaza diferit fata de femei, in fata unei mize. Greutatea adaptarii la schimbarile sociale, diversele abandonuri din familie si singuratatea pot fi tot atatea cauze care favorizeaza "dependenta de pariuri".

Ca si in cazul narcoticelor, a alcoolului sau a tigarilor, dependenta de jocuri si pariuri (ludomania) se dezvolta treptat. Odata devenita patima, "ludomania" aduce un intreg cortegiu de rateuri si, evident, depresii grave, uneori chiar sinucideri si crime.

In psihoterapie exista conceptul de comportament dependent, intalnit atunci cand o pasiune devine mai puternica decat vointa proprie si decat o privire matura asupra lucrurilor. In tarile civilizate dependenta de jocuri de noroc este recunoscuta ca o afectiune psihica.

Dependenta de jocurile de noroc este o dependenta bazata pe faptul ca jucatorul nu-si poate controla propriul impuls de a juca, de a risca. Riscul il ajuta sa-si ia gandurile de la problemele zilnice, deoarece nivelul crescut de adrenalina ii da impresia de bine. In cazul in care castiga se simte important, "in varful lumii" si isi doreste sa obtina din nou acest sentiment, iar cand pierde spera sa isi ia revansa, sa i se intoarca norocul, ceea ce-l face sa riste in continuare sume mai mari sau mai mici de bani.

In morala ortodoxa, a fi dependent de vreo patima inseamna insa a fi bolnav sufleteste, a nu fi liber, inseamna robie, inseamna o inchisoare in care te inchizi singur si din care nu poti evada pentru ca vointa ta nu se mai poate opune.

Psihoterapia ortodoxa identifica la radacina acestei patimi arghirofilia (iubirea de bani si bogatie materiala) si pleonexia (aviditatea si lacomia de bani). Aici nu e vorba ca a castiga bani e pacat, ci modalitatea de castig si atitudinea perversa fata de bani, adica dorinta patimasa, patologica de a acumula nevrotic bani.

Unele cazuri ajung si pana la internare in spital, unde psihoterapia e combinata cu medicamente. La noi, in Spitalul Obregia, sunt deja medici specializati pe tratamente pentru dependente de acest gen.

Scaparea din mrejele jocurilor de noroc

Primul pas in vindecarea oricarei dependente este recunoasterea ei. Odata recunoscand faptul ca este dependent de un anumit lucru, cel in cauza trebuie sa inceapa a lupta impotriva ei. Trebuie evitata pe cat se poate ramanerea de unul singur, lucru ce va indemna cu certitudine la o intoarcere la dependenta respectiva.

Vorbirea cu cei dragi si spovedania la un preot sunt de un real folos.

Ceva trebuie insa sa-l motiveze pe cel dependent.

Pentru un crestin, Evanghelia ar trebui sa fie suficient de puternica spre a-l indeparta de orice patima si de orice dependenta. Viata curata a sfintilor si indemnurile Parintilor sunt adesea suficiente spre a intari un suflet si a-l motiva in lupta acestuia spre dobandirea libertatii de patimi.

Pentru un om care nu ia aminte la Sfanta Scriptura, ajutorul poate veni insa prin persoanele iubite. Dragostea pentru un om, pentru un copil, ori dorinta de a intemeia o familie sanatoasa sunt adesea cele mai puternice motive pentru un astfel de om. Cand acestea nu ajuta insa, singura solutie ramane la Dumnezeu.

Uneori, dragostea pentru un om nu este de ajuns pentru a scapa pe cel impatimit de o astfel de inselare a celui viclean. Deci, dupa cum orice dependenta daunatoare are loc prin viclenia diavolului, in majoritatea cazurilor este nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Spovedania patimii este vitala. Preotul are un har, primit in Taina Hirotoniei, pe care crestinii de rand nu il au, cu care poate intari vointa celui ce vine la spovedit. O spovedanie sincera atrage mila si ajutorul lui Dumnezeu. "Doamne, nu vreau sa mai fac aceasta, ajuta-ma! Imi iubesc familia si pe omul de langa mine, intareste-mi vointa si ajuta-ma sa scap de aceasta legatura!"

Postul si rugaciunea sunt cele mai puternice arme impotriva uneltirilor celui viclean. Daca nu poate posti cel impatimit, sa posteasca cei de langa el, iar Domnul, vazand dragostea lor, se va milostivi spre "cel bolnav" si ii va da puterea de a iesi din dependenta.

Teodor Danalache

SURSA: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/jocurile-noroc-pariurile-122294.html

SFANTA MUCENITA FILOFTEIA. SFANTA LA NUMAI 12 ANI

Pe 7 decembrie, Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sfanta Mucenita Filofteia, o sfanta de numai 12 ani. Aceasta a trait in sec. al XIII-lea, in sudul Dunarii. Nu se stie cu exactitate daca provenea din neam de romani sau de bulgari. Moastele sale se afla, de la sfarsitul sec. al XIV-lea, la Curtea de Arges. In sedintele Sinodului BOR din 1950, s-a decis generalizarea cultului Sfintei Filofteia de la Arges. Numele sau se traduce prin "iubitoare de Dumnezeu".

Martirizata la doar 12 ani de tatal sau

Din informatiile cu privire la viata sa, cunoastem ca una din indatoririle Filofteiei era aceea de a-i duce mancare tatalui ei, care muncea la camp. Insa, Filofteia intalnea in drum multime de saraci si, fiind milostiva impartea din ea saracilor, atragand nemultumirea si reprosul parintelui. Intr-una din zile, tatal descopera fapta ei si orbit de furie scoate o barda pe care o avea la el si loveste pe fata la picior. Tanara Filofteia a fost grav ranita la un picior. In urma acestei rani si-a incredintat sufletul Domnului, la varsta de doar 12 ani.

Aducerea moastelor la Curtea de Arges

Istoria arata ca moastele Sfintei Filofteia au fost duse initial la Tarnovo, unde au ramas pana in anul 1393. In acel an, Taratul bulgar a fost ocupat de turci, care au si ars orasul. Pentru a le feri de profanare, moastele au fost duse la Vidin, unde au stat putin timp, probabil pana in 1396. Dupa infrangerea armatelor crestine la Nikopole, crescand amenintarea turca, moastele au fost oferite domnitorului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran (1386-1418). Acesta le-a asezat in vechea ctitorie domneasca, cu hramul "Sf. Nicolae", de la Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana. In acest fel se explica si alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat dupa ziua hramului). Dupa construirea noii biserici de catre Neagoe Basarab, sfintita la 15 august 1517, moastele au fost asezate aici a doua zi, cand s-a facut si proclamarea canonizarii Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi).

Moastele au ramas la Curtea de Arges pana in 1893, cand, datorita starii avansate de degradare a bisericii, au fost mutate in bisericile "Sf. Gheorghe" si "Adormirea Maicii Domnului" - Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, datorita mutarii frontului in apropierea acestei localitati, moastele au fost duse in paraclisul Manastirii Antim din Bucuresti. Dupa terminarea razboiului, au fost readuse la Curtea de Arges, iar din 1949 se afla in paraclisul acestei manastiri.

Moastele Sfintei Filofteia sunt intregi, intr-o racla de argint aurit. Exista un blestem prin care sunt afurisiti (blestemati) cei care ar indrazni sa instraineze fragmente din Sfintele Moaste: "Cosma, Milostiv Bogin - cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop Mitropoliei Ungrovlahiei, fiindca ne instiintam smerenia Noastra ca din Sfintele Moaste ale Sfintei Mucenite Filoteii, ce se afla in Biserica Domneasca din orasul Argesu, s-ar fi risipindu in mici particele, iata dar, poruncim cuviosiei tale, Arhimandrite chir Partenie, igumen Argesului, sa le pecetluiesti intr-un saculetu de bogasin nou, lasandu-i afara numai mana cea dreapta pentru sarutarea norodului. Si asa pecetluite sa le asezi in sicriu. Si sa stie fiescare sa se fereasca a nu cuteza sa ciupeasca, cat de putin din sfintele moaste, ca am pus blestem asupra cui a cuteza a se atinge sa ia. Intr-aceasta si chip sa urmezi! Si sa fii blagoslovit! 1791, mai 10." (Mitropolitul Cosma Popescu al Ungrovlahiei 1787-1792)

Sfanta Filofteia in traditia populara

Sfanta Filofteia este considerata ocrotitoarea copiilor si a tinerilor, si in special a fetelor, pe care le ajuta sa se casatoreasca si sa aiba o viata linistita. In traditie, Sfanta Filofteia este o sora indepartata a Sfantului Ilie. Astfel, ea mai este numita si "aducatoarea de ploi". Istoria consemneaza mai multe procesiuni cu moastele Sfintei pe timp de seceta, iar traditia spune ca prin mijlocirea ei in fata lui Dumnezeu a plouat, iar roadele au fost bogate.
Adrian Cocosila

SURSA: http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfanta-mucenita-filofteia/sfanta-mucenita-filofteia-sfanta-numai-12-74628.html

MOS NICOLAE

LA MULTI ANI TUTUROR CELOR CE POARTA NUMELE SFANTULUI NICOLAE

Sfantul Ierarh Nicolae este cel mai cunoscut sfant al Bisericii noastre. Indiferent pe cine intrebi, iti poate spune despre el ca este sfantul care aduce daruri. Noaptea dinaintea zilei de 6 decembrie este cunoscuta ca fiind noaptea darurilor. Este momentul in care vine "Mos Nicolae".

Cand eram copil, imi lustruiam ghetele si le puneam la fereastra ca sa fie umplute de daruri. Aveam prieteni care isi asezau incaltarile la usa, semn ca pe acolo avea sa vina Mos Nicolae. Nu m-am intrebat pe unde venea, pentru ca atat eu cat si prietenii mei ne trezeam cu daruri in ghete, semn ca Sfantul Nicolae putea veni si pe usa si prin geam. Si datorita sfinteniei sale, cunostea ce iti lipseste si iti aducea ceea ce iti doreai. Datorita acestei bunatati, multi copii il confundau pe Dumnezeu cu Sfantul Nicolae.

Sfantul Ierarh Nicolae nu este un personaj mitologic. A fost arhiepiscopul Mirei, o localitate din vechea Licia, in Asia Mica. Teodor Anagnostul, autorul "Istoriei Tripartite", afirma ca Sfantul Ierarh Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Pentru ca acest autor s-a folosit de documentele provenite direct de la primul Sinod Ecumenic sau de la persoanele care au participat la acest sinod, istoricitatea Sfantului Nicolae nu trebuie pusa sub semnul intrebarii.

Amintim ca la sinodul de la Niceea, din anul 325, a fost condamnata erezia lui Arie, care sustinea ca Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Potrivit Traditiei, atat de puternic a argumentat Sfantul Nicolae si atat de incapatanat a fost Arie, incat, ingrijorat de ruptura care se putea face in Biserica, Nicolae i-a dat ereticului o palma in cadrul sinodului. De la palma Sfantului Nicolae a ramas obiceiul ca, in ziua de 5 decembrie, celor neascultatori sa li se dea un bat in semn de avertisment.

Dar nu prin aceasta fapta a ajuns Sfantul Nicolae intruchiparea darniciei lui Dumnezeu. Potrivit traditiei, Sfantul Nicolae a aflat intr-o zi, ca un tata din cetatea Mira, de durere ca este lipsit de ajutor in a-si marita fiicele, dorea sa le ia zilele si apoi sa-si puna capat acestei vieti. Sfantul Nicolae i-a daruit omului aflat in nevoie trei pungi cu aur, iar fiicele acestuia s-au putut casatori. De atunci si pana in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfantului Nicolae, cei dragi si in special copiii primesc daruri de la Sfantul Nicolae.

Ziua trecerii Sfantului Nicolae la cele vesnice a fost data de 6 decembrie 334, potrivit lucrarii "Legenda Aurea" ("Legenda Sanctorum") a lui Jacoppo da Voragine (+ 1298). In prezent, moastele sale se afla la Bari, din anul 1087. Mentionam ca in biserica "Sfantul Gheorghe Nou" din Bucuresti, se afla mana dreapta a Sfantului Nicolae. Exista credinta ca aceasta mana i-a fost trimisa lui Mihai Viteazul chiar de Cardinalul de Bari, printr-un pelerin roman, in semn de pretuire pentru lupta domnitorului impotriva paganismului.

Va indemn sa luati chipul Sfantului Nicolae, ca nimeni sa nu mai planga pentru lipsa darurilor. Nu uitati ca in viata vesnica luam cu noi doar atat cat am daruit.

La multi ani tuturor celor ce poarta numele Sfantului Nicolae.

Adrian Cocosila

SURSA: http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-nicolae/mos-nicolae-122504.html

 

CATINA - UN MEDICAMENT NATURAL

Catina contine cea mai mare cantitate de vitamina C, mai mult decat macesul si de zece ori mai mult decat citricele.

Dintre toate fructele, catina contine cea mai mare cantitate de vitamina C, mai mult decat macesul si de aproape zece ori mai mult decat citricele.

La noi in tara intalnim catina alba si rosie, ambele cu un puternic efect antoxidant pentru organism.

De la catina nu se folosesc doar fructele, ci si mugurii, frunzele si scoarta.

SCURT ISTORIC

Catina este un arbust fructifer ale carui beneficii se cunosc inca din antichitate. Se pare ca ar fi originara din Asia de Sud, iar chinezii o folosesc de peste 2.000 de ani in medicina traditionala.

In Romania, catina creste in mod salbatic in zona subcarpatica din Moldova si Muntenia, din bazinul Siretului si pana la Olt.

Catina si proprietatile sale

Fructul de catina contine vitamina A, C, complexul B, E, P, K, F si microelemente precum fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier si sodiu. Catina este bogata si in beta-caroten (mai mult decat contine morcovul), dar si pectine, zaharuri, aminoacizi esentiali si acizi grasi esentiali.

UZ  INTERN

Catina sub forma de ulei (uleiul de catina) este benefic in afectiuni precum ulcerul gastric si duodenal, diaree, reumatism, afectiuni neuroendocrinologice, circulatorii si hepatice. El mai este folosit si in alcoolism, stres, astenie, anemie, coronariene, hipertensiune, gingivite. Un efect demn de luat in seama il are si asupra depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor, afectiunilor bucale, faringitei, raguselii, gripei, racelii, intoxicatiilor si leucemiei.

Catina este considerata un bun antiinflamator, cicatrizant, antibiotic, astringent, anticancerigen. Ea este indicata si pentru tratarea afectiunilor ficatului, splinei si rinichilor.

UZ EXTERN

Catina este folosita sub forma de ulei si pentru afectiuni oftalmologice (miopie, hipermetropie, glaucom, cataracta), urticarie, alergii, dermatoze, imunitate scazuta, ulcere cutanate, eczeme, acnee, escare, hemoroizi, psoriazis si arsuri solare. Catina este un bun sudorific si mai este folosita si in tratarea anumitor afectiuni ginecologice.

Poate fi folosita in curele de slabire deoarece inhiba pofta de mancare, dar in acelasi timp vitaminizeaza organismul.

Uleiul de catina tine sub control nivelul colesterolului.

Trebuie stiut ca proprietatile antiinflamatoare, cicatrizante si antibiotice sunt detinute si de scoarta arbustului de catina.

Catina ajuta la pastrarea tineretii

Catina sau mai bine zic, mugurii de catina sub forma de tinctura sunt un excelent remediu impotriva procesului de imbatranire.

Mugurii de catina au, se pare, si un efect afrodisiac.

Catina este folosita nu doar in industria alimentara si ci in non-alimentara.

Catina, cu fruct dulce-actrisor, poate fi consumata in stare pura sau in amestec cu miere, in principal. Mai poate fi folosita la prepararea ceaiului, prajituri, etc.

Dimineata pe stomacul gol o lingurita de catina cu miere va face minuni pentru organismul tau. Daca pretul unui kilogram de catina vi se va parea mare incercati sa curatati macar o ramurica de fructele de catina si va veti lamuri de ce are un pret mai ridicat.

O reteta pe zi

Sirop de catina

1 litru suc de catina obtinut din 2 kilograme de catina data prin storcatorul de rosii; 1,5kilograme de zahar sau 1 litru de miere de albine.

Sucul obtinut se pune cu zaharul sau mierea intr-un vas si se amesteca de 4-5 ori pe zi (timp de 3-4 zile) pana se topeste zaharul. (gustos.ro)

SURSA: http://www.apropo.ro/news/util/catina-cel-mai-puternic-antioxidant-al-organismului-5118085

AUTISMUL

Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur.
Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata abia mai tarziu.
In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca si nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.

De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa "para" surzi, desi testele de audiometrie sunt normale.
Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala.
Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie de un insotitor in aproape toate domeniile vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi capabili sa functioneze la un nivel foarte ridicat si pot chiar sa mearga la o scoala normala.

Desi aceasta afectiune dureaza toata viata si determina diferite grade de izolare sociala, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativa in viata persoanelor cu autism.
Diagnosticarea din timp si tratamentul adecvat au dus la cresterea numarului de persoane cu autism care sunt capabile sa traiasca independent atunci cand ajung la varsta adulta.

CAUZE

Autismul pare a avea o agregare familiala, sugerand existenta unui factor genetic. Deoarece persoanele cu autism pot avea o multitidine de manifestari, variind de la individ la individ, oamenii de stiinta cred ca ca sunt implicate mai multe gene.
Cercetarile care sunt in derulare au ca scop identificarea acestor gene.
Unii experti considera, de asemenea, ca factori de mediu pot avea un rol in aparitia autismului si, desi, ei au studiat mai multi astfel de factori, printre care ar fi vaccinurile, nu au gasit pana in prezent o cauza clara.

Cercetarile imagistice ale creierului persoanelor cu autism au identificat anomalii in anumite zone cerebrale, inclusiv in acelea responsabile de emotie si de relationarea sociala.
Alte studii sugereaza ca persoanele cu autism au niveluri crescute ale neurotransmitatorului numit serotonina, o substanta chimica care trimite mesaje in interiorul creierului.
Totusi, aceste studii sunt preliminare si in prezent se desfasoara cercetari pentru a se explica modul de afectare a creierului in autism.

SIMPTOME

Simptome principale
Severitatea simptomelor variaza semnificativ de la o persoana la alta. Totusi, toate persoanele cu autism au anumite simptome principale in urmatoarele domenii:

Interactiuni sociale si relatii interpersonale.
Simptomele pot fi:
- probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare nonverbala, cum ar fi privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si posturi ale corpului
- incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi varsta
- lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alte persoane
- lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultati in intelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau tristetea.

Comunicarea verbala si nonverbala
Simptomele pot fi:
- intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata.
- probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu autism au dificultati in mentinerea continuitatii unei conversatii incepute.
- limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repeta o propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand (ecolalie).
- dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversatia. De exemplu, o persoana cu autism ar putea sa nu inteleaga ca cineva glumeste.
- pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a intelege mesajul, sensul transmis.

Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc
Simptomele pot fi:
- o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea pe anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie.
- preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt adeseori fascinati de programul trenurilor sau de buletinele meteo.
- nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu autism poate avea intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de salata si insista sa mearga in fiecare zi pe acelasi drum spre scoala.
- comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului.

Simptome din perioada copilariei
Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre parinti sau de alte persoane in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele acestei tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei timpurii.
Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand nu pare sa fie interesat de anumite jocuri si cand nu incepe sa vorbeasca.

De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea copilului de a auzi. Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude; totusi in alte momente el sau ea pare ca aude zgomote de fond aflate la distanta, cum ar fi suierul unui tren.
Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea copiilor isi imbunatatesc capacitatea de a relationa cu altii, de a comunica si de a se autoingriji pe masura ce cresc.
In contrast cu credintele populare legate de copiii cu autism, foarte putini sunt complet izolati din punct de vedere social sau "traiesc intr-o lume a lor, proprie".

Simptome din perioada adolescentei
In perioada adolescentei, comportamentul se modifica. Multi adolescenti castiga abilitati, dar raman totusi cu un deficit in capacitatea de a relationa si de a-i intelege pe ceilalti.
Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai multa dificultate la adolescentii cu autism decat la copiii de aceasi varsta.
Adolescentii au un risc usor crescut de a dezvolta tulburari depresive, anxietate sau epilepsie.

Simptome la varsta adulta Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata independenta. Gradul in care un adult cu autism poate duce o viata autonoma depinde de inteligenta si de abilitatea de a comunica. Aproximativ 33% sunt capabili sa aiba cel putin o independenta partiala.
Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi ajutati, in special cei cu inteligenta scazuta care nu pot vorbi. Supervizarea partiala (part-time) sau totala (full-time) poate fi asigurata prin programe terapeutice la domiciliu.

La celalalt capat al spectrului tulburarii autiste, adultii cu autism inalt functional au adeseori succes in profesia lor si pot trai independent, desi in mod tipic ei continua sa aiba unele dificultati in relationarea cu ceilalti oameni. Aceste persoane au, de obicei, o inteligenta medie sau peste medie.

Alte simptome
Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilitati savante, talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorizarea unor liste, calcularea datelor calendaristice, desenul sau talent muzical.
Multe persoane cu autism au perceptii senzoriale neobisnuite. De exemplu, ei pot descrie o atingere usoara ca fiind dureroasa sau apasarea profunda o pot percepe ca fiind o senzatie linistitoare. Altii pot sa nu simta deloc durerea. Unii pot avea preferinte sau din contra repulsii puternice fata de unele alimente si preocupari nefiresti.

Alte afectiuni
Autismul este unul din cele cateva tipuri de tulburari pervazive de dezvoltare , denumite si tulburari de spectru autist. Nu este un fapt neobisnuit ca autismul sa fie confundat cu alte tulburari pervazive de dezvoltare, cum ar fi tulburarea sau sindromul Asperger sau sa aiba simptome din celelalte tulburari.
O afectiune similara este denumita tulburarea pervaziva de dezvoltare - fara alta specificare. Aceasta se diagnosticheaza in cazul in care copiii au comportamente asemanatoare, dar nu indeplinesc criteriile pentru autism. In plus, alte afectiuni cu simptome similare pot sa se asocieze cu autismul.

DIAGNOSTIC

Toti profesionistii, care lucreaza in domeniul medical si care vad copii de toate varstele cu ocazia consulturilor regulate pe care le fac, trebuie sa urmareasca daca apar semne precoce ale tulburarilor de dezvoltare. Testele de screening ale dezvoltarii, cum ar fi chestionarul pe varste si pe etape de dezvoltare a copilului, pot fi de ajutor la evaluarea comportamentului.

In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne evidente ale intarzierii in dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de un specialist:
- nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi pana la varsta de 12 luni
- nu spune cuvinte simple pana la 16 luni
- nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la varsta de 24 luni, cu exceptia celor pe care le repeta dupa ce au fost rostite de alte persoane (ecolalie)
- orice pierdere a achizitiei limbajului sau abilitatilor sociale la orice varsta.

In cazul in care nu sunt semne evidente de intarziere in dezvoltare sau nu sunt rezultate anormale la testele de screening, majoritatea copiilor nu necesita o evaluare ulterioara pana la data consultarii urmatoare.
Totusi, copiii care au o ruda apropiata cu autism trebuie monitorizati indeaproape, deoarece ei au un risc crescut de a avea autism si alte probleme de dezvoltare.

In plus fata de evaluarea in timpul consulturilor periodice ale starii de sanatate, acesti copii pot fi supusi unor teste pentru intarzierile in dezvoltare, tulburarile de invatare, deficitul in abilitatile de socializare si orice alte simptome care ar putea sugera prezenta anxietatii sau depresiei.
Daca se dezvolta tulburari in socializare, de invatare sau comportamentale la o persoana, indiferent in ce moment apar sau la ce varsta, acea persoana trebuie evaluata de un specialist - psihiatru sau psiholg.

INVESTIGATII

Se recomanda efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului, cu ocazia consultatiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sanatatii copiilor. Aceasta politica ii ajuta pe medici sa identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu al evolutiei.
Diagnosticarea si tratarea din timp pot ajuta copilul sa-si atinga potentialul sau maxim.

In cazul in care se recunoaste prezenta unei intarzieri in dezvoltare la un copil, testarile ulterioare il pot ajuta pe psihiatru sa determine daca aceasta problema este legata de autism, de alta tulburare pervaziva de dezvoltare sau de o afectiune cu simptome similare, cum ar fi intarzierea in dezvoltarea limbajului sau tulburarea de personalitate de tip evitant.

Persoanele specializate in recunoasterea problemelor developmentale (de dezvoltare a copilului) sunt:
- medicul pediatru
- psihiatrul (medicul specializat in psihiatria copilului si adolescentului)
- logopedul
Acestia pot face testari suplimentare.

Evaluarea comportamentala
Profesionistii din domeniu pot folosi o serie de ghiduri si de chestionare pentru a putea determina tipul specific de intarziere in dezvoltare la copilul respectiv.

Acestea cuprind:
- istoricul medical. In timpul efectuarii interviului despre istoricul medical, psihiatrul pune intrebari generale in legatura cu dezvoltarea copilului, ca de exemplu, daca ea sau el arata cu degetul parintilor diferite obiecte.
Copiii mici cu autism, adeseori, arata spre obiectele pe care le doresc, dar nu arata parintilor clar un obiect anume si apoi nu verifica sa vada daca parintii se uita la obiectul pe care ei l-au indicat.
- ghiduri de diagnostic pentru autism. Aceste ghiduri contin criteriile principale de evaluare a autismului si au fost stabilite de specialisti. Ele sunt concepute pentru copii cu varsta de 3 ani sau mai mult.
- alte chestionare despre comportament. Teste suplimentare de diagnostic se pot aplica la copiii mai mici de 3 ani.
- observatiile clinice. Psihiatrul poate dori sa observe copilul cu intarziere in dezvoltare in situatii diferite. Parintii pot fi intrebati daca anumite comportamente sunt obisnuite la copilul lor in acele circumstante.
- teste de evaluare a dezvoltarii si a inteligentei
- se recomanda testele de evaluare a intarzierii in dezvoltare a copilului si cum afecteaza capacitatea lui sau ei de a gandi si de a lua decizii
- evaluare somatica
- examene de laborator. Alte teste pot fi utilizate pentru a se determina daca poate fi vorba de o cauza fizica care ar putea da aceste simptome.

Aceste teste includ:
- examinarea fizica, inclusiv masurarea circumferintei capului, greutatii si inaltimii, pentru a se determina daca acel copil are o crestere normala
- teste de audiometrie, pentru a se determina daca afectiuni din sfera ORL (probleme de auz) pot fi cauza intarzierii in dezvoltare, in special daca sunt prezente afectarea abilitatilor sociale si folosirea limbajului.
- teste pentru identificarea unei intoxicatii cu plumb, in special daca este prezenta pica (in care o persoana consuma substante care nu sunt comestibile, cum ar fi pamant sau stropi de vopsea veche). Copiii cu intarziere in dezvoltare continua sa bage in gura diverse obiecte, in timp ce acest stadiu este depasit de copiii cu dezvoltare normala. Acest obicei poate duce la intoxicatia cu plumb, care trebuie identificata si tratata cat mai curand posibil.

In anumite circumstante pot fi facute teste de laborator suplimentare.
Aceste teste sunt:
- analiza cromozomiala, care poate fi facuta in cazul in care copilul are intarziere mentala sau daca exista cazuri de intarziere mentala in familie. De exemplu, sindromul cromozomului X fragil, care determina o serie de probleme legate de inteligenta sub normal, precum si comportamente autistic-like, poate fi identificat cu ajutorul acestei analize.
- o electroencefalograma (EEG), care se recomanda daca exista manifestari de epilepsie/convulsii, precum un istoric de episoade in care copilul ramane cu privirea fixa sau daca copilul revine la un comportament mai putin evoluat, pe care l-a avut anterior (regresie in dezvoltare).

TRATAMENT

Diagnosticarea si tratarea cat mai precoce il poate ajuta pe copilul cu autism sa se dezvolte la potentialul sau maxim. Principalul obiectiv al tratamentului este imbunatatirea capacitatii generale a copilului de a functiona.
Simptomele si manifestarile autismului se pot combina in multe feluri si pot fi variabile din punct de vedere al severitatii. In plus, simptomele si manifestarile aceleiasi persoane se pot modifica in cursul timpului.

Din aceste motive, strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane in parte si resurselor acelei familii. Totusi, in general, copiii cu autism raspund cel mai bine la tratamentul bine structurat si specializat.
Un program care este structurat astfel incat sa ii ajute pe parinti si sa imbunatateasca aspectele de comunicare, sociale, comportamentale, adaptative si de invatare ale vietii copilului este cel mai eficient.

Se recomanda urmatoarele strategii pentru ajutarea unui copil in scopul imbunatatirii functionarii generale si atingerii potentialului sau maxim.
Antrenamentul si managementul comportamentului. Foloseste intarirea pozitiva, autoajutorarea si antrenamentul abilitatilor sociale, avand ca obiectiv imbunatatirea comportamentului si a comunicarii.

In prezent exista mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi:
- Analiza Aplicata a Comportamentului (ABA - Applied Behavioral Analysis)
- Tratamentul si Educarea Copiilor cu Autism si alte Tulburari de Comunicare Asemanatoare (TEACCH - Treatment and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children)
- si integrarea senzoriala

Terapii specializate
Aceste cuprind:
- logopedie
- terapie ocupationala
- fiziokinetoterapie

Cel mai frecvent, medicamentele sunt folosite pentru tratamentul afectiunilor asociate, cum ar fi :
- depresia
- anxietatea
- hiperactivitatea
- comportamentele de tip obsesiv-compulsiv

Medicul specialist in psihiatria copilului si adolescentului poate da indrumari in acest sens.
In mass-media si in alte surse de informare au circulat articole referitoare la terapiile alternative, cum ar fi tratamentul cu secretina si antrenamentul de integrare auditiva. Atunci cand se ia in considerare orice tip de tratament, este important sa se cunoasca sursa de informatie si sa se certifice ca acele studii sunt fondate din punct de vedere stiintific. Relatarile unui succes individual nu sunt dovezi suficiente pentru a se sustine folosirea pe scara larga a acelui tratament. Se recomanda acordarea de atentie studiilor de mai mare amploare, bine controlate, care pot avea valabilitate.

Tratament ambulator (la domiciliu)
Parintii care au un copil cu autism trebuie sa aiba o abordare proactiva pentru a invata despre aceasta afectiune si despre tratamentul ei, in timp ce vor colabora indeaprope cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca parintii sa aiba grija de ei insisi, astfel incat sa poata face fata incercarilor la care sunt supusi avand un copil cu autism.

Autoeducarea parintilor despre autism
Parintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze asociatiile care se ocupa de copiii cu autism pentru a invata tratamentul autismului si pentru a invata cum sa se descurce cu manifestarile copilului. S-a arata ca acest tip de antrenament reduce stresul membrilor familiei si imbunatateste functionarea copilului.

Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile, este o parte importanta in ajutarea copilului sa devina independent.
Este indicat ca parintii sa se informeze in legatura cu drepturile educationale ale copilului. Legile asigura anumite drepturi pentru copiii cu handicap, inclusiv al celor cu autism.
In plus, sunt anumite asociatii care asigura suport copiilor cu autism si familiilor acestora. Parintii sunt sfatuiti sa se intereseze si la serviciile de protectie a copilului.

Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru momentul in care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulti cu autism pot trai "pe picioarele lor", pot munci si pot fi la fel de independenti ca celelalte persoane de varsta lor. Altii au nevoie de un insotitor permanent.
Parintii sunt sfatuiti sa colaboreze cu alte persoane care sa ii ajute in ingrijirea copilului lor.
Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in ingrijirea copilului este de un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare in echipa si aplicarea unui program bine structurat, in mod constant.

Fiecare persoana care este implicata trebuie sa lucreze impreuna cu celelalte persoane din echipa pentru a urmari obiectivele acestea:
- educatie
- identificarea simptomelor autismului si a tulburarilor asociate si invatarea modalitatilor de a le face fata
- comportamentul si interactiunile cu alte familii si cu copii de aceeasi varsta
- adaptarea la diferite medii
- invatarea abilitatilor sociale si de comunicare

Este importanta colaborarea indeaproape cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. Este, de asemenea, important ca psihiatrul sa isi faca timp sa discute cu parintii despre toate ingrijorarile acestora.
Este important ca parintii sa aiba grija de ei insisi. Parintii sunt sfatuiti sa invete diverse modalitati de a face fata tuturor emotiilor, temerilor si ingrijorarilor care apar atunci cand au in grija un copil cu autism.

Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi cresc mult riscul parintilor si al celorlalti copii din familie de a face depresie sau alte afectiuni legate de stres. Modalitatea in care parintii fac fata acestor probleme ii influenteaza pe ceilalti membri din familie.
Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa invete modalitati de relaxare. Sa caute si sa accepte suport din partea altora.

Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru parinti si pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participa la aceste grupuri pot beneficia adeseori de experienta pe care altii o impartasesc.
De asemenea, medicul de psihiatrie pediatrica poate face consilierea parintilor sau a celorlalti copii din familie, in cazul in care apar probleme in cursul vietii, alaturi de copilul cu autism. 

SURSA: http://www.sfatulmedicului.ro/Autismul/autismul_14

 

ASOCIAŢIA PARINTILOR COPIILOR CU AUTISM

AUTISM ROMANIA

http://www.autismromania.ro/site/SprijinSfaturiIdei/ceEsteAutismul/

ZIUA NATIONALA A ROMANIEI

LA MULTI ANI SARACA TARA BOGATA!

1 decembrie este Ziua Naţională a României, potrivit Constituţiei din 2003, articolul 12, alineatul 2. Această zi a fost adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, fiind o sărbătoare publică a României.

SEMNIFICATII ISTORICE:

Pentru detalii, vezi: Marea Unire din 1918.

La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) cu România.

Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei românilor pentru întregire statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918). Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma Primului Război Mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa

Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională, proclama:

1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus

Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919, în unanimitate.

Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Romanească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”

REZOLUTIA MARII ADUNARI

SURSA: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2n

MULTI ROMANI SUNT SUPARATI PE ROMANIA...DAR ROMANIA NU ARE NICI O VINA. EA A RAMAS O TARA LA FEL DE FRUMOASA SI BOGATA CUM A FOST INTOTDEAUNA...