INFLUENTA DAUNATOARE A PRACTICII YOGA ASUPRA TRUPULUI SI A MINTII

In epoca noastra, sistemul yoga este prezentat ca un panaceu pentru cvasitotalitatea problemelor cu care se confrunta omenirea. Pot fi auzite adesea lozinci promotionale de genul "Faceti yoga pentru sanatate si frumusete!"

La inceput, cineva poate simti intr-adevar o stare de buna dispozitie si revigorare. Este imediat sfatuit sa atribuie aceasta imbunatatire unor anumite "puteri ascunse" activate prin intermediul asanelor yoghine.

La fel de bine insa, aceasta buna dispozitie si revitalizare pot fi atribuite miscarii, punerii in activitate a corpului care se "trezeste" din sedentarismul aproape cronic impus de organizarea sociala contemporana. De altfel, exact aceleasi simptome le are orice persoana care incepe sa practice cu oarecare regularitate jogging, inot, fotbal sau orice tip de gimnastica. Cu atat mai mult daca acea persoana renunta la anumite obiceiuri nocive precum fumatul, pierderea noptilor, supraalimentatie, alcool s.a.m.d.

De asemenea, trebuie subliniat ca acest sentiment reconfortant insoteste prima etapa a practicarii exercitiilor yoga. Ulterior, apar in general probleme serioase, traduse prin dureri ale bazinului, ale coloanei vertebrale, ale genunchilor, ale articulatiilor. Asanele, aceste pozitii yoghine ciudate, sunt absolut nefiresti pentru corpul uman, ele imitand de obicei diverse pozitii ale animalelor. Insesi denumirile lor sunt ilustrative in acest sens: Shalabasana "pozitia lacustei", Bhujangasana "pozitia cobrei", Kukondasana "pozitia cocorului", Utthan pristasana "pozitia soparlei" etc.

Unele dintre ele sunt mai accesibile, altele mai dificile. Oricum, ramanerea prelungita in aceste pozitii necesita exercitiu indelungat. Cu timpul, articulatiile corpului se vor destinde, permitand anumite contorsionari nefiresti. Sunt totusi foarte multi cei care se aleg astfel cu traumatisme mai usoare sau mai grave. Faptul este adeverit, de altminteri, si de textele "sfinte". Upanishadele, spre exemplu, proclama ca cel care se plange sau se revolta din pricina problemelor pe care le provoaca yoga, acela nu este vrednic de yoga.

In perioada in care practicam cu asiduitate aceste exercitii, s-a intamplat sa urmaresc in Tesalonic conferinta unui yoghin indian. Vrand sa se arate cu orice pret superior celorlalti "concurenti spirituali" care isi incep "vanatoarea" cu afirmatii de genul "yoga = sanatate = frumusete", el a rostit un adevar: "Cine face yoga numai pentru a dobandi sanatate si frumusete, e mai bine sa faca inot. Nu are nici un motiv sa se apuce de yoga. Yoga este pentru cei interesati sa evolueze spiritual." Sa vedem in continuare care este natura si care sunt mijloacele de realizare prin yoga a acestui progres spiritual.

Tinta principala a gimnasticii yoghine, scopul asanelor nu este dezvoltarea sistemului muscular, nici dobandirea mobilitatii fizice. Obiectivul lor este modificarea echilibrului biochimic al organismului uman.

Prin practicarea acestor asane, se exercita o presiune constanta asupra organelor interne ale corpului (inima, ficat, plamani, intestine), dar, mai ales, asupra glandelor endocrine (chakrele, asa cum sunt cunoscute in jargonul yoghin). Aceasta presiune produce hiperexcitarea glandelor, ceea ce determina de obicei o suprafunctionare a lor si, in consecinta, o secretie mai mare de hormoni in corp. Alteori, insa mult mai rar, se intampla exact contrariul.

Fiecare grup de asane exercita presiune asupra anumitor glande. Un set de pozitii excita, spre exemplu, glanda tiroida, provocand o hipersecretie a hormonului tiroxina, care se varsa in sange si modifica intregul metabolism de baza al corpului. Persoana respectiva devine hiperkinetica, lucru pe care il socoteste insa rezultatul unei "absorbtii de energie din centrele superioare ale universului" ca urmare a tehnicilor yoghine.

In acelasi fel, exista asane menite sa excite glandele suprarenalele, pancreasul, inclusiv hipofiza, care regleaza functionarea tuturor celorlalte glande. Medicina demonstreaza ca o asemenea stare de tulburare hormonala generalizata determina dereglari majore de perceptie la nivelul tuturor simturilor. Efectele sunt mai intense decat cele produse in urma consumului de alcool sau narcotice.

In ashramul din India al lui Satyananda, amicul meu englez, Tony, imi spunea: "Exercitiile de Kriya Yoga ma fac sa ma simt de parca as lua continuu L.S.D. (drog)." Simtea in el o energie debordanta, care se cerea consumata printr-o activitate permanenta si prin efort fizic sustinut. Bietul om nu mai putea sta niciodata locului, fapt ce i-a atras multe neplaceri.

De asemenea, exercitiile yoga axate pe reprimarea prelungita a respiratiei se soldeaza in majoritatea cazurilor cu cresterea cantitatii de bioxid de carbon din sange, fenomen pe care cele mai recente descoperiri medicale il conexeaza cu producerea unor halucinatii vizuale si auditive, intre care senzatia de decorporalizare, de comunicare cu entitati din alte lumi, de materializare spontana a unor corpuri luminoase s.a.m.d.

Este foarte usor pentru cineva neexperimentat duhovniceste sa se rataceasca, in lipsa unui criteriu pe seama caruia sa discearna natura evenimentului pe care il traieste. Este de provenienta fiziologica? Este o festa jucata de simturi? Este de sorginte psihica, precum halucinatiile psihopatilor care "aud" voci si au "viziuni"? Sau este un eveniment spiritual? Iar daca este un eveniment spiritual, de la cine provine? De la Hristos, sau de la diavol (care are capacitatea de a lua chip de animal, de lumina sau chiar de inger, asa cum arata Scriptura, scrierile patristice si experienta ascetica a Sfintei Biserici)?

Iata ce declara Satyananda, vorbind despre tehnicile yoghine: "Impreuna cu aceasta sansa a eliberarii de ingradiri si neplaceri, exista pe de alta parte posibilitatea ca cineva sa innebuneasca si sa-si petreaca restul zilelor intr-un ospiciu psihiatric. Din nefericire, aceasta s-a intamplat unor oameni care au urmat practicile yoghine fara povatuire sau n-au ascultat sfaturile profesorului lor." (Extras din periodicul grecesc "Yoga", nr. 15/1981, pp. 41-42).

Dincolo de incercarea evidenta de transfer a intregii responsabilitati asupra discipolilor, aceasta afirmatie naste intrebarea: de vreme ce aceste exercitii sunt atat de primejdioase, de ce sunt promovate abundent, fara nici un fel de precizari si avertismente, in periodice, carti si brosuri ilustrate care nu scot in evidenta decat pretinsele lor rezultate binefacatoare?

Eu insumi, influentat de elogiile cu care o asemenea revista prezenta aceste exercitii, am inceput sa execut Suria Namaskar ("salutul soarelui"). Se spunea ca este o metoda care reda rapid mobilitatea tuturor articulatiilor si maseaza extrem de eficient toate organele interne si toti muschii corpului. Daca se simte cineva obosit, in orice ceas al zilei isi poate redobandi vitalitatea fizica si mentala executand acest exercitiu. Citind ca yoghinii il practica in 12 cicluri pe zi, am facut si eu intocmai. Dupa cateva zile am inceput sa simt ca pieptul imi "fierbe" si "haraie"! De asemenea, temperatura corpului imi crestea constant. "S-au deschis focurile spirituale", m-am gandit eu in naivitatea celor 22 de ani ai mei, profund impregnat de mentalitatea si terminologia yoghina. Am inceput sa ma simt insa tot mai rau si, din fericire, m-am oprit.
Ce se intamplase? Simptomele mele nu erau decat efectul unei supraactivari hormonale; nimic spiritual, cum imi imaginam pe atunci. Am discutat mai tarziu despre aceasta cu o swami, care ma simpatiza. S-a aratat foarte ingrijorata si m-a sfatuit sa renunt definitiv la astfel de practici, fara sa-mi ofere alte explicatii.

Dar sa revenim la gurul Satyananda, pentru a vedea cum justifica traumele fizice si psihice pe care le poate contracta cineva prin yoga. in continuarea textului prezentat mai sus, el spune: "Nu lasati sa vi se intample asa ceva. Daca doriti sa urmati calea catre adevarata cunoastere, trebuie sa aveti un guru care sa fie complet familiarizat cu aceasta dimensiune aparte a constiintei. Profesorul trebuie sa o cunoasca pe dinafara, trebuie ca el insusi sa fi ajuns acolo. Un astfel de guru se numeste satguru. De ce sa va multumiti cu ceva mai putin?"

In fata "concurentei" spirituale a celorlalti gurusi, Satyananda se autopropune indirect ca initiat in tainele yoga, apt sa-i calauzeasca fara riscuri pe cei interesati. Realitatea atesta insa destule cazuri de ucenici care l-au parasit infricosati, dezamagiti si dezechilibrati psihic. Cand intalneam anumiti swami si profesori de yoga tradand foarte grave probleme psihice si solicitam explicatii asupra acestei stari de fapt, mi se spunea cu naturalete ca gurul le luase pur si simplu mintea intrucat aceasta le era piedica in evolutia spirituala, lata pana unde poate merge stradania de a oculta adevarul si de a justifica moral crima sufleteasca.

Acelasi guru Satyananda relateaza: "Multi discipoli vin si imi marturisesc ca au foarte multe probleme sexuale de cand fac Kundalini Yoga. Se simt foarte vinovati pentru aceasta. Daca nu eram eu acolo, ar fi innebunit. Le spun: Uitati, aceasta este o chestiune pur fiziologica. Lasati-o sa se intample!" (Extras din cartea editata in Grecia "Invataturi ale lui Paramhamsa Satyananda", vol. VI, Ed. Septembrie, 1989, p. 397).

Cu alte cuvinte, disfunctionalitati grave ale organismului, al caror impact se rasfrange dramatic si la nivel psihic, trebuie ignorate ca niste evenimente "pur fiziologice"! Desi un asemenea punct de vedere frizeaza dementa, el nu trebuie neaparat sa socheze. Este reflexul mentalitatii religioase hinduse, care considera nebunia ca fiind "sfanta". Am cunoscut in India un brahman care se mandrea ca sotia lui este nebuna! Comentariile sunt de prisos.

Satyananda declara mai departe: "De multe ori, persoanele care primesc aceste unde din Kundalini vor sa manance si iar sa manance, ca niste epicurei. Eu le spun ca acest lucru este absolut in regula; altfel, vor avea multe complexe."

Intr-un alt context, Satyananda afirma: "Totusi, oamenii spun ca trezirea lui Kundalini este primejdioasa. De ce? Bineinteles, se pot intampla si accidente, este posibil sa sfarsiti la psihiatrie pentru un timp. Dar totul pe lumea aceasta este un risc. Viata reprezinta un mare risc, si omul trebuie sa fie un luptator indraznet, gata oricand sa riste. Ce se va intampla daca eu exersez Kundalini Yoga si innebunesc? Atunci veti incepe voi sa exersati si, daca innebuniti, va incepe altul. in cele din urma, vom imblanzi Kundalini." ("Yoga", nr. 5/1981, p. 8).

Prin urmare, Satyananda nu numai ca le propune dezinvolt tuturor yoghinilor asumarea statutului de simpli cobai intr-un experiment incontrolabil, ci recunoaste in plus ca el insusi, marele guru, marele iluminat, marele initiat, este expus exact acelorasi riscuri!

Dincolo de faptul ca existenta lui Kundalini ("sarpele sfant care doarme la baza coloanei vertebrale a fiecarui om") este iarasi o convingere eminamente religioasa, trebuie retinuta din nou pledoaria pentru caracterul util si onorant al nebuniei, cel putin cand ea survine in urma practicarii yoga. Mesajul nu lasa loc nici unui echivoc: "Vom continua pana ce vom imblanzi Kundalini, indiferent daca aceasta ar insemna innebunirea a milioane de oameni."

Lipsa oricarui scrupul intr-o atare atitudine nu este nici ea decat expresia conceptiei generale despre lume a hinduismului, care "educa" sistematic astfel de personalitati. Este relevanta, in acest sens, si marturia Teodorei Katelouzou, publicata de catre ziarul "Orthodoxos Typos", in 1976:

"Intrucat am aplicat intensiv timp de mai bine de doi ani metoda lui Maharishi, pot afirma cu toata sinceritatea si raspunderea ca relaxarea prin meditatie este o pasivitate in stil indian care paralizeaza orice putere de reactie si de lupta in viata; este foarte indepartata de adevarata liniste si implinire sufleteasca.

Prin tehnica lui Maharishi, si prin toate celelalte tehnici hinduse sau buddhiste, omul se autohipnotizeaza si pierde orice urma de vointa si de initiativa. Este o spalare a creierului care se impune treptat si care are drept rezultat final pierderea completa a personalitatii. Mi-a adus si mie serioase prejudicii sub aspect mental, caci nu mai puteam sa ma concentrez in nici o imprejurare si imi pierdusem toata energia.

Din clipa in care am incetat sa meditez, mi-am putut continua fara probleme studiile. Metoda iui Maharishi facea destule victime. Un tanar care practica meditatia transcendentala s-a sinucis in timp ce urmarea un seminar al lui Maharishi. Un altul si-a pierdut definitiv vocea. Un capitan grec a inceput sa prezinte tulburari psihice din ce in ce mai grave, pana cand l-au inchis la psihiatrie. Multi tineri pe care i-am vazut cu ochii mei incepeau sa schiteze miscari spasmodice, gesturi din cele mai bizare si aveau numeroase alte reflexe pe care nu le puteau controla."

Sa incheiem acest tablou reamintind si faptul ca, de obicei, executantul exercitiilor yoga este instruit sa-si concentreze mintea in anumite puncte concrete ale corpului, care difera in functie de exercitiu.

Concomitent, el trebuie sa repete in gand sau chiar si cu voce tare o anumita mantra, si am vazut deja ca nu este altceva decat o formula de invocare sau adorare a uneia dintre miile de zeitati hinduse: Shiva, Krishna, Kali, Vishnu s.a.m.d. Este o alta proba peremptorie a caracterului profund religios al practicii yoga si un avertisment asupra implicatiilor duhovnicesti ale practicarii acestor exercitii.

Pentru un crestin, consecintele sunt similare cu cele ale apostaziei.

Dyonysios Farasiotis

SURSA: http://www.crestinortodox.ro/secte-culte/influenta-daunatoare-practicii-yoga-asupra-trupului-a-mintii-97591.html

SFANTUL NECTARIE VINDECATORUL DE CANCER - 9 NOIEMBRIE

DACA AI PROBLEME DE SANATATE MERGI SI TE ROAGA LA SFANTUL NECTARIE

Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinti canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul mării Marmara. Părinţii săi au fost oameni săraci, dar foarte evlaviosi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfintilor Parinti. Aici, sufletul său incepe să-L descopere pe Hristos prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.
       La vârsta de douăzeci de ani, povăţuit de Duhul Sfant, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios, unde predă religia la o şcoală. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie numită "Noua Mânăstire" (Nea Moni), primind tunderea în monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazar. După câteva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon de către mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeşte numele Nectarie, pe care avea să-l poarte toată viaţa.
       Următorii trei ani, ierodiaconul Nectarie îi petrece la Atena cu scopul de a-şi completa studiile preuniversitare. În toamna anului 1881 se întoarce la mănăstire după ce absolvă liceul cu calificative excepţionale.
       În 1882, părintele Nectarie îşi va începe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, după ce, între timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul său, va fi intrat în legătură cu patriarhul de Alexandria, Sofronie, şi va fi acceptat de către acesta în cadrul patriarhiei.
       După ce-şi termină studiile teologice, în anul 1886, părintele Nectarie se întoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot iar după câteva luni este ridicat la treapta de arhimandrit şi trimis la Cairo, în calitate de consilier patriarhal. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia Superioară. Mai mulţi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru oraşul Cairo şi predicator la biserica Sfantul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă rabdare, smerenie şi blândeţe. De aceea, era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.
       Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine, a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu o altă armă, tot aşa de periculoasă, adică cu invidia celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, aceştia vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i ia locul. Acest lucru a făcut ca, la 3 mai 1890, în urma unei ordonanţe date de patriarhul Sofronie, să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla, permiţându-i-se să slujească mai departe în biserica Sfântul Nicolae. După mai puţin de două luni însă, la 11 iunie 1890, părintele Nectarie primeşte de la patriarh o scrisoare prin care i se cere să părăsească Egiptul. Cerându-şi iertare de la toţi, cu toate că nu greşise nimănui cu nimic, dovedind o adâncă smerenie, sfântul se supuse, dând slavă lui Dumnezeu, căci şi cu dânsul s-a împlinit cuvântul lui Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, Care zice: „Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea” (Matei 5,11). S-a retras la Atena în luna august a anului 1890, sărac, defăimat de ai săi şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunile Maicii Domnului.
        Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894, reuşind să formeze duhovniceşte mulţi tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea din cuvintele Sfintei Evanghelii şi cu scrierile Sfintilor Parinti. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.
         În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast şi un mare lucrător al rugaciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace si bucurie în Hristos, nebăgând în seamă defăimarea şi osândirea celor din jurul său.
         Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi si ucenici, o frumoasă manastire de călugăriţe, în insula Eghina, din apropierea Atenei, rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi. Apoi se retrage definitiv în această mănăstire şi duce o viaţă înaltă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii şi pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc. Aici l-a avut ucenic şi pe Sfântul Cuvios Sava cel Nou (1862–1948), mare ascet al secolului XX, care a pustnicit o vreme in pustiul Hozeva, Palestina. După adormirea Sfântului Nectarie, s-a retras în insula Kalymnos, unde a şi adormit întru Domnul.
         Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mânăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul Război Mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mânăstirea sa să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.
         Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie, a venit ploaie din belsug şi au rodit ţarinile, încât toţi s-au îndestulat de hrană. De aceea, toţi - mireni şi calugari, săraci şi bogaţi - cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe un păstor şi vas ales al Duhului Sfânt şi urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toţi, căci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit si blând şi nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mânăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toţi se foloseau de tăcerea şi smerenia lui. Pe lângă multele sale ocupaţii duhovniceşti, Sfântul Nectarie a scris şi a redactat mai multe scrieri teologice de morală şi de istorie a Bisericii, intrând astfel în traditia Sfinţilor Părinţi din patria sa, împotriva influenţelor occidentale care asaltau ţările ortodoxe.
        Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l biruiască. Astfel, numeroşi slujitori şi ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.
        Trăind ca un înger în trup şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui. Din această cauză, diavolul, nerăbdând nevoinţa lui, până la sfârşitul vieţii sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii şi vorbe rele din partea multor clerici şi ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau şi îl acuzau atât pe el, cât şi mânăstirea lui. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui Hristos, Care locuia în inima sa.
         Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. El răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţa.
          După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata Sfintilor lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.
        Viata dumnezeiescului Parinte a fost sfânta, iar purtarea sa desavarsita. Dupa ce toata aceasta viata "si-a petrecut-o in binefaceri", a urcat pe cele mai inalte trepte ale scarii virtutilor, a murit "pentru lume", a trait in Iisus Hristos, s-a facut salas al Duhului Sfânt, barbat indumnezeit si asemenea lui Dumnezeu, ajungand la dumnezeire, a dobandit nemurirea inca din aceasta lume, de unde a purces spre viata cea vesnica si fara sfârsit, pururea fericita si intocmai cu cea a lui Dumnezeu.
         Lucrarea taumaturgica a Parintelui continua fara incetare dincolo de mormant: multi marturiseau ca ii tamaduise de boli cu neputinta de vindecat, in timp ce altii dadeau marturie ca sfantul alungase dintr-insii demoni puternici ce-i chinuisera ani de-a rândul si care sub puterea lui ieseau cu strigate inspaimantatoare. Multi credinciosi veneau din cele mai indepartate tinuturi ale Greciei sau din tari straine ca sa se inchine mormantului sau din Egina, care li se aratase si care-i vindeca de boli de nevindecat. Despre Sfântul Nectarie ca facator de minuni si tamaduitor auzisera foarte multi credinciosi; acestui lucru s-a datorat hotararea Bisericii de a-i recunoaste si oficial sfintenia, recunoscuta mai intâi de cei multi.
        Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie, devenind astfel cel mai venerat Sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mânăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.
           Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

SURSA: http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/BARA%20MENIURI/viata.html

MINUNI ALE SFANTULUI NECTARIE:

http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/BARA%20MENIURI/minunicititori.html

SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIIL - 8 NOIEMBRIE

In fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinsteste Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti celor fara de trupuri. Lumea ingereasca a fost creata de Dumnezeu din nimic, nu din ceva preexistent si nici din fiinta Sa. Referatul biblic despre creatie nu vorbeste in mod precis despre crearea ingerilor. Sfintii Parinti afirma ca la creatie nu se vorbeste explicit despre ingeri din doua motive:  evreii, inclinati spre idolatrie, ar fi cazut usor in ratacirea idolatra a popoarelor vecine si ca in cartea Facerii se urmareste numai infatisarea inceputului lumii vazute.

In ceea ce priveste ierarhia ingereasca, Dionisie Areopagitul vede cetele ingeresti in numar de noua, asezate in cate trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stapanii; Incepatorii, Arhangheli, Ingeri. Biserica si-a dat consimtamantul asupra acestei ierarhii prin introducerea ei in pictura bisericeasca.

Pentru ca ingerii sunt netrupesti, la ei nu se poate vorbi de sex si nici de o transplantare a speciei (Fac 6,2), deci, ei nu se casatoresc, nu se inmultesc (Matei 22,30) si nici nu mor (Luca 20, 35-36). Ingerii isi transmit unii altora propriile lor ganduri si hotarari fara sa rosteasca cuvinte. Insa, pentru indeplinirea slujbei lor, pot lua infatisare omeneasca (II Reg 6,17), pot sa vorbeasca, sa manance, sa apara imbracati si uneori purtand aripi (Fac. 32,25; Luca 24, 4; Matei 28,3; Apoc 14,6).

Lucrarea principala a ingerilor este aceea de a-l intari si sustine pe om in a transfigura lumea.

Sarbatoarea Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil

Aceasta sarbatoare a fost la origine o simpla aniversare anuala a sfinti­rii unei biserici a Sfantului Arhanghel Mihail, ridicata la termele lui Arcadius din Constantinopol. Astfel, ea apare in cele mai vechi sinaxare ca fiind o sarbatoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai tarziu ea a de­venit o sarbatoare comuna a tuturor Sfintilor Ingeri.

In Mi­neiele ortodoxe intalnim alte patru zile liturgice consacrate pomenirii Sfintilor Arhangheli sau unor minuni facute prin pu­terea lor:

- La 6 septembrie, se savarseste pomenirea unei minuni facute de Sf. Arhanghel Mihail, la Chones, in  Colosse din Frigia;

- La 26 martie, a doua zi dupa praznicul Buneivestiri, praznuim Soborul (Adunarea) mai-marelui voievod Gavriil;

- La 13 iulie, praznuim al doilea Sobor al Ar­hanghelului Gavriil, care este la origine ziua sfintirii unei bi­serici vestite a Sfantului Arhanghel Gavriil;

- Serbarea Arhanghelului Gavriil din Adin, in ziua de 11 iunie (fara slujba), cand se comemorea­za aparitia acestui sfant Arhanghel la o chilie din Sf. Munte (Adin), un­de el ar fi invatat pe un calugar sa cante pentru prima oara partea de la inceput a Axionului Sfintei Fecioare : Axion esti, adica : Cuvine-se cu adevarat... ; faptul s-ar fi intamplat prin sec. X, iar serbarea a ramas pana azi limitata la manastirile atonite.

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

Sfantul Arhanghel Mihail

In limba ebraica, numele sau inseamna "Cine este ca Dumnezeu?". El este cel care "striga": "Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu?", si asa s-a intocmit soborul, adica adunarea si unirea tuturor ingerilor. Pe seama sa se pune si calauzirea lui Lot si a familiei acestuia la iesirea din Sodoma, precum si protectia speciala a poporului lui Israel. Ii scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, il sprijina in lupta pe Ghedeon, il mustra pe vrajitorul Valaam si il elibereaza din inchisoare pe Sfantul Apostol Petru. Conform Scripturii, toti mortii  vor iesi din morminte la glasul trambitei Sfantului Arhanghel Mihail.

Sfantul Arhanghel Gavriil

In limba ebraica, Gavriil inseamna "barbat-Dumnezeu". Numele sau contine concentrat vestea ca Dumnezeu Se va face barbat, ca va asuma firea omeneasca. Vesteste Sfintilor Parintilor Ioachim si Ana nasterea Maicii Domnului, ii descopera lui Zaharia nasterea Inaintemergatorului. Pastorilor le arata ca li S-a nascut Prunc, pe Iosif, logodnicul Mariei, il intareste ca sa nu se indoiasca de nimic, calauzeste Sfanta Familie in Egipt si aduce femeilor mironosite vestea Invierii Domnului.

Ceata ingereasca inferioara se arata luminatoare celei superioare

Parintele Dumitru Staniloae marturiseste pe baza sfintelor noastre predanii, ca Arhanghelul Gavriil este singurul caruia i s-a descoperit misterul intruparii Fiului lui Dumnezeu. Astfel, desi nu face parte din ceata ingerilor aflata in prima triada si nemijlocit langa Dumnezeu, se face luminator al acesteia. Ii invata pe cei ce ii sunt superiori sa "ridice portile vesnice", ca Cel ce S-a imbracat in trup pentru negraita iubire de oameni, sa urce si sa stea mai presus de toata Incepatoria si Puterea.  Cele mici sunt facute mari prin har. Aceasta o spune si Sfantul Apostol Pavel: "Acum, zice, s-a facut cunoscuta prin Biserica, Incepatoriilor si Stapaniilor, intelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu" (Ef. 3, 10).

Obiceiuri si traditii de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

In credinta populara, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat decat Arhanghelul Gavriil. El poarta cheile raiului, vegheaza la capul bolnavilor - daca acestora le este sortit sa moara, sau la picioarele lor - daca le este harazit sa mai traiasca.

In trecut, in societatea traditionala, Arhanghelii erau cinstiti pentru ca "ei sunt pazitorii oamenilor de la nastere si pana la moarte, rugandu-se lui Dumnezeu pentru sanatatea acestora". Arhanghelii, in viziunea populara, asista si la Judecata de Apoi, sunt patroni ai casei, ard pacatele acumulate de patimile omenesti firesti si purifica, prin post, constiintele.

In zonele muntoase, Arhanghelii sunt sarbatoriti si ca patroni ai oilor.  Exista obiceiul ca in dimineata zilei de 8 noiembrie, sa se faca o turta mare din faina de porumb, numita "turta arietilor" (arietii fiind berbecii despartiti de oi). Aceasta turta era aruncata in tarla oilor, odata cu introducerea berbecilor intre oi. Daca turta cadea cu fata in sus era semn de bucurie in randul ciobanilor, considerandu-se ca in primavara toate oile vor avea miei, iar daca turta cadea cu fata in jos, era mare suparare.

La multi ani celor ce poarta numele Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.

Adrian Cocosila

SURSA: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfintii-arhangheli-mihail-gavriil-73102.html

ACATISTUL SFINTILOR MIHAIL SI GAVRIIL:

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfintilor-mihail-gavriil-67059.html

CODUL LUI DA VINCI - EREZII SI COMBATEREA LOR

In zilele noastre un mod foarte bun de raspandire a unor idei, concepte sau curente este reprezentat de calea mass-media. Cu alte cuvinte, destul de multa lume se lasa usor influentata de ideile pe care mass-media le livreaza pe cale video, audio sau pe calea textului. Probabil ca ereziile existente in cartea Codul lui Da Vinci nu ar fi avut un impact atat de puternic asupra oamenilor fara reclama facuta pe calea presei.

De aceea, multi oameni s-au trezit in postura de a tagadui invataturile Bisericii cu privire la viata Mantuitorului Iisus Hristos si de a imbratisa adevarul livrat de autorul acestei carti. Exista destui cititori ale caror convingeri referitoare la adevarata identitate a lui Iisus Hristos au fost puternic cutremurate in urma citirii acestei carți. Seismul produs in sufletul multor oameni se datoreaza și faptului ca autorul romanului afirma ca materialul folosit im scrierea operei este autentic. Astfel in cadrul unui interviu prezentat in emisiunea The Today Show la NBC, Brown ar fi pledat in sprijinul autenticitatii materialului folosit:

„MATT LAUER: Cat din aceasta carte se bazeaza pe realitate, referindu-ne la lucrurile care s-au intamplat aievea? DAN BROWN: Absolut tot. Evident, Robert Langdon tine de fictiune, insa toate picturile, arhitectura, ritualurile si societatile secrete - toate acestea sunt realitati istorice.”

Dan Brown creaza in opera sa o istorie denaturata pe care mai apoi sa o foloseasca ca argument impotriva creștinismului. Referitor la Sinodul de la Niceea din anul 325 autorul afirma ca imparatul Constantin cel Mare a folosit sinodul pentru a-și indeplini scopurile politice. Astfel el i-ar fi forțat pe creștini sa-L recunoasca pe Iisus Hristos ca fiind mai mult de natura divina decat ființa umana, iar ca pana la momentul conciliului Niceean credincioșii l-ar fi vazut pe Mantuitor ca pe un simplu profet. Tot acum ar fi fost scrisa și Biblia pe care o cunoaștem acum, la dorința imparatului Constantin, o Biblie care limiteaza femeia și da putere exagerata barbatului:

" - Credeam ca imparatul Constantin era crestin, spuse Sophie.
- Nicidecum, comenta Teabing cu dispret. A fost pagan toata viata lui si a fost botezat pe patul de moarte, cand era prea slabit ca sa protesteze. La trei secole dupa crucificarea lui Iisus Christos, adeptii lui Iisus s-au inmultit exponential. Crestinii si paganii au inceput sa se razboiasca, iar conflictul a luat asemenea proportii incat ameninta sa scindeze Roma. Constantin a decis ca trebuia sa actioneze. In anul 325 A.D., el a hotarat sa unifice Roma printr-o singura religie, crestinismul.
Sophie era uimita.
- De ce ar alege un imparat pagan crestinismul ca religie oficiala?
Teabing chicoti.
- Imparatul Constantin era un foarte bun om de afaceri. El a inteles ca crestinismul avea succes si pur si simplu a pariat pe calul castigator."

Exista un sambure de adevar in ceea ce privește acest pasaj. Exista voci care spun despre imparatul Constantin ca s-ar fi creștinat destul de tarziu, iar in ceea ce privește lupta dintre pagani și creștini, ea a existat cu certitudine. Insa nu a fost o lupta ca intre doua țari sau intre doua parți egale. Paganii ii persecutau pe creștini, iar aceștia raspundeau nu prin forța sau prin violența cum se procedeaza intr-un razboi propriu-zis, ci raspundeau prin rabdare, prin rugaciuni catre Dumnezeu, prin puterea exemplului. Exista atatea exemple de oameni care au murit chinuiți și au devenit martiri.

Cand se refera la episcopii adunați la Sinodul de la Niceea, Brown ii numește vatican sau biserica romano-catolica. O mare greșeala savarșita de acesta, caci dupa cum bine se știe biserica romano-catolica incepe sa se sedimenteze mai tarziu pentru ca abia in 1054 sa devina ceea ce astazi numim noi romano-catolicitate.

Nici macar idea conform careia episcopii adunați la Niceea ar fi introdus invațaturi noi nu este plauzibila. Sinodul de la Niceea a sistematizat invațatura creștina tocmai pentru a arata ereticilor precum Arie adevarata cale cea dreapta. Evangheliile erau destul de raspandite inca inainte de 325, sau carțile sfinților apostoli. Toate acestea existau deja și nu au fost alcatuite de cei prezenți la Sinodul de la Niceea. De altfel se știe episodul din jurul anului 140 in care un anume Marcion a declarat ca Dumnezeul prezent in vechiul testament nu este același cu Dumnezeul din noul testamet. Parinții bisericești au fost puși in situația de a combate aceasta invațatura greșita. Astfel se poate ca inca din secolul al II-lea sa se inceapa o sistematizare a invațaturilor creștine, tocmai pentru a combate ereziile.

Tot inainte de Sinodul Niceean din 325, in jurul anului 190 a mai avut loc nașterea unei alte erezii, a lui Montanus. Acesta pretindea ca Dumnezeu i-a descoperit ca lumea va avea un sfarșit intr-un viitor apropiat, iar pentru aceasta descoperire Montanus a inceput sa doreasca autoritate. Parinții bisericești s-au reunit din nou pentru a combate și aceasta erezie și au alcatuit Canonul Muratorii care este extrem de asemanator cu Noul Testament din zilele noastre. El conține insa și doua lucrari apocrife: Apocalipsa lui Petru și Ințelepciunea lui Solomon.

In ceea ce privește dumnezeirea Domnului Iisus Hristos, Brown se pare ca adopta poziția ereticlui Arie și anume ca Iisus nu putea poseda dumnezeirea Tatalui cum ar trebui sa reiasa din versetul: Tatal este mai mare decat Mine (Ioan 14, 28). In realitate primii creștini se inchinau lui Iisus ca unui Dumnezeu adevarat. Un exemplu il constitue cononul Sfantului Irineu din secolul al doilea care se inspira din 1 Corinteni 8, 6 : Totuși, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatal, din care sunt toate și noi intru El; și un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate și noi prin El. Termenul Domn folosit aici se traduce in greaca prin Kyrios. Grecii folosind acest termen doreau sa exprime divinitatea. In Biblia Septuaginta, traducerea greaca a Vechiului Testament, acest cuvant desemneaza de multe ori evreiescul "Yahwe", numele cel sfant al lui Dumnezeu. Romanii il foloseau și ei cu referire la divinitatea Cezarului lor, iar in primul secol, autorul evreu Iosif (Josephus) ne relateaza ca evreii refuzau sa foloseasca acest cuvant pentru Cezarul Romei dintr-un motiv foarte simplu: numai Dumnezeu era Kyrios (Domnul). Dar pentru ca despre Biblie se afirma ca ar fi fost masluita se poate aduce ca dovada o alta opera timpurie, și anume Didahia, in care cuvantul Domn apare tot cu sensul de Kyrios .

O alta dovada a divinitații lui Iisus Hristos este constituita de numeroasele versete biblice in care Iisus se numește pe sine ca fiind Dumnezeu adevarat precum Tatal. Spre exemplu intr-o discuție cu Filip Mantuitorul afirma: De atata timp sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal. Cum dar zici tu sa vi-L arat pe Tatal? (Ioan 14, 9)

Creștinii credeau inca din vechi timpuri in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, ca fiind o Treime Sfinta dupa cum marturisește Mintuitorul in Evanghelia dupa Matei cind da porunca de a boteza, El se pune totodata pe Sine la egalitate cu Tatal și cu Duhul Sfant: "Drept aceea, mergeți și invațați toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui și al Fiului și al Sfantului Duh" (Matei 28, 19)

Unul dintre cele mai șocante subiecte promovate in carte este acela conform caruia Iisus Hristos ar fi fost casatorit cu Maria Magdalena.

„Sophie se apropie si mai mult de imagine. Femeia asezata in dreapta lui Iisus era tanara si avea o expresie cucernica: o infatisare nevinovata si retinuta, par roscat, iar mainile ii erau impreunate. Aceasta este femeia care ar putea distruge Biserica?"
- Cine e? intreba ea cu glas tare.
- Aceasta, draga mea, este Maria Magdalena!
- Pacatoasa, femeia usoara din Biblie?”

Despre Iisus Hristos se știe ca este Dumnezeu intrupat cu scopul de a oferii intregi lumi mantuirea. Intregul vechi testament conține prorociri referitoare la nașterea Mantuitorului, la rostul Sau pe pamant, la chinurile Sale, la viața Sa ca om, dar nu exista nici o prorocire care sa ateste cum ca Iisus Hristos intrupandu-Se va fi și casatorit. El Insuși iși cunoștea calea pe care o va urma in viața aceasta, știa ca va muri, știa ca va invia, iar dupa inviere se va inalța la Tatal și nu se va intoarce la o presupusa familie.

La evrei varsta maturitații era considerata varsta de 30 de ani. Ori Iisus Hristos cand a implinit aceasta varsta nu a cautat sa-Și intemeieze o familie, ci a inceput sa propovaduiasca Cuvantul Adevarului și astfel sa intemeieze marea familie a creștinatații. In plus, El fiind Dumnezeu nu avea nevoie sa se casatoreasca caci era perfect, știut fiind faptul ca oamenii se casatoresc pentru a se sprijini unul pe altul, pentru a se completa in calea spre mantuire.

In carte se mai regasește ideea ca Biserica a suprimat socitatea matriarhala, iar paganismul a fost cel care le-a afirmat din totdeauna pe femei. Brown scrie: „Confreria crede ca Imparatul Constantin cel Mare si succesorii sai au convertit omenirea de la organizarea matriarhala la crestinismul patriarhal, prin intermediul unei propagande care devaloriza sacrul feminin și elimina pentru totdeauna divinitatea feminina din religia moderna. ". Steven Goldberg, seful Catedrei de Sociologie din cadrul Colegiului Municipal, Universitatea Municipala New York il combate pe acesta prin urmatoarea afirmație : Teoriile care avanseaza ipoteza unei forme matriarhale deorganizare a societatii intr-o „perioada timpurie a istoriei" au avut un oarecare sens, chiar daca acesta era neclar, pana cand s-a constatat ca descoperirile din ultimii 50 de ani nu au reusit sa aduca nici cea mai mica dovada a existentei unor astfel de societati matriarhale, demonstrand incapacitatea tuturor acestor teorii de a rezista la proba confruntarii cu realitatea.

Marea majoritate a populației care citește astfel de romane precum Codul lui Da Vinci nu dispune de suficiente noțiuni pentru a delimita ficțiunea de realitate istorica. Asemenea idei bazate mai mult pe speculații și pe jocuri psihologice vin sa il puna pe omul de rand sa aleaga intre doua cai, cea știuta pana atunci și promovata de biserica și cea propusa inovatoare. Pericolul ca individul sa se piarda de trupul lui Hristos este iminent.

Unele erezii nu au incetat sa existe, și daca in zilele noastre nu mai dau naștere la secte, totuși apar sub alte forme precum a best-seller-urilor. Nici nu este nevoie de formarea unei noi secte avand in vedere tendința societații in zilele noastre de a crede intr-un dumnezeu identificat nu universul sau natura, un dumnezeu ce se hranește din conștiinșele tuturor oamenilor.

Bibliografie

• Santa Scriptura; IBMBOR, București, 2006;
• Garlow, James; Jones, Peter; trad. Horvath, Anton; trad. Dorian, Dumitru; Codul spart al lui Da Vinci; Ed. Agua Forte; Cluj-Napoca, 2005 editia a V-a, revizuita;
• Mateciuc, Bogdan; Codul lui Da Vinci spart;
• www.scribd.com
• Brown, Dan; Codul lui Da Vinci
• Ehrman, Bart; Adevar și ficțiune in Codul lui Da Vinci; 2004

Sergiu Dema

SURSA: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/codul-da-vinci-erezii-combaterea-118524.html

ENOH SI ILIE. APOCALIPSA

Acesti doi prooroci au sa se pogoare, sa vina din Rai, trimisi de Dumnezeu, fiind luati cu tot cu trup la cer. Când vor predica ei cu mare putere si vor înfrunta pe Antihrist trei ani si jumatate, cât va împarati el, Sfintii Enoh si Ilie vor avea mare putere sa strabata tot pamântul cu fel de fel de minuni. Au sa faca minuni mari si semne în Ierusalim ca sa întoarca pe evrei, caci ei nu se întorc pâna nu vine Ilie si Enoh. Vor întoarce inimile catre fii si sinagoga satanei catre Hristos.

Când vor predica ei, îi va auzi tot pamântul si-i va vedea toata lumea. Si acestea sunt scrise de 2000 de ani, de când i s-au descoperit Sfântului Ioan Evanghelistul. Si cine ar fi crezut? Ar zice cineva ca este o nebunie asta. Si se întrebau oamenii: "Cum o sa-i vada pe Enoh si Ilie? Din continentul Asia sau Africa, cum o sa-i auda în America?"

Acum, daca ar predica, îi vede la televizor toata lumea si îi aude la aparate toata lumea. Cum sa nu! Dumnezeu stie toate, ca si cum ar fi venit. Când vor predica si vor face minuni, tu ai sa te uiti aici si ai sa-i vezi cum fac minuni, cum învie mortii, si ai sa auzi de aici ce predica Enoh si Ilie si cum mustra pe Antihrist, când va împarati peste toata lumea, timp de 1260 de zile.

Vezi? Ceea ce era atunci de necrezut si de neînchipuit, acum se poate realiza! De aici se poate vedea si auzi la Ierusalim. Da! Si uite, stam aici si vedem la Ierusalim cum slujesc acolo, cum predica si auzim toate! Si la Muntele Sinai si în Italia si în Belgia si în Olanda si în Bulgaria si în Grecia si în Serbia. Deci stau aici si vad slujba de la Ierusalim! Vezi ca-i posibil acum? Dumnezeu stia de mai înainte cât are sa se înmulteasca mintea, adica stiinta.

Ca Daniil Proorocul a spus la capitolul doi: În vremea de apoi se va înmulti mintea foarte, si se vor întelepti oamenii si vor zbura prin vazduh si vor înconjura lumea. Toate câte le vezi acum, Biblia le-a spus cu mii de ani înainte.

Vezi Proorocul Isaia, care traieste cu 850 de ani înainte de venirea Domnului, la capitolul 60 întreaba de avioane, ca el le vedea acum 2800 de ani: Doamne, ce sunt acestea care zboara si se întrec cu norii; si zboara ca porumbeii spre porumbarele lor si de huietul aripilor lor se tulbura vazduhul? (Isaia 60, 8).

Ai auzit? Cu 2800 de ani înainte a spus de avioane. Ce-a zis? "Ca zboara ca porumbeii spre porumbarele lor". Ca ei nu zboara, decât de la un aerodrom la altul, ca sa alimenteze.

Dar si Proorocul Ieremia a vazut masinile astea fara cai, care le vedeti acum ca alearga pe drum. Si întreaba pe Dumnezeu: Doamne, ce sunt acestea, care huruie pe drum si întrec carele oamenilor?

Vezi, ca spune de bomba cu neutroni la Apocalipsa: Iata au iesit de la fata Mielului niste lacuste si acestea aveau putere mare de vatamat în cozile lor. Si am auzit un glas de la tronul Mielului: Nu vatamati iarba pamântului, nici copacii, nici florile, nici toate cerealele lumii, numai pe oameni sa-i vatamati cinci luni de zile. Razboiul neutronic. Bomba cu neutroni îti lasa pomii înfloriti.

Eu am la marturisire pe cel mai mare profesor de fizica atomica din Bucuresti.

- Domnule, zic, ce rau poate face aceasta bomba?

- Aceasta distruge numai viata, si-ti lasa orasul complet. Ca ce folos daca l-ar distruge? Ei ce sa mai câstige când vin sa ocupe? Au nevoie sa ucida pe oameni, ca sa ocupe orase si toate bunurile lumii.

- Dar daca eu sunt închis într-o casa de fier si bomba cu neutroni explodeaza afara, ce poate sa-mi faca, daca zici ca nu distruge materia? Eu nu sunt în siguranta?

- Dumneata daca ai avea o casa de fier fara usa, cu peretii de zece metri grosime în jur si te-ai bagat acolo, neutronii rapizi nu sunt împiedicati de fier sa treaca. Trec prin fier si vin la dumneata si-ti distrug numai viata.

Am grait cu dânsul. Sotia lui este mare bibliotecara la cartile de limbi vechi. Un om credincios!

Asa ne-a spus Dumnezeu, ca acestea sunt scrise la Apocalipsa. Nu vor vatama copacii, nici florile, nici sadurile, nici ierburile, ci numai pe oameni cinci luni de zile. Atât o sa dureze razboiul neutronic. Cinci luni de zile n-ai sa te poti pazi nici în casa, nici în beci, nici în apa, nicaieri, nicaieri. Unde te-a ajuns� Tot ce-i viu distruge. Asta-i bomba cu neutroni.

Toate-s scrise, fratii mei. Si Mântuitorul a spus: Cerul si pamântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35). Da. Noi suntem cei de pe urma!�

PARINTELE CLEOPA

SALVATI UN COPIL

Ma numesc Marina Denisa Botofan si locuiesc in comuna Mihail Kogalniceanu, judetul Constanta. M-am nascut la data de 20 aprilie 2008. Imi plac ciocolata si pufuletii cu surprize, sunt cocheta si culoarea mea preferata este movul. In fiecare dimineata cand ma trezesc privesc iconita de langa pat si ii spun mamicii: “Doamne Doamne, face bine, plecam acasa”….

Acasa….este visul meu….. la mamaie acasa. Eram o fetita foarte vesela si jucausa, dar m-am imbolnavit. In martie 2009, la varsta de 11 luni,  am ajuns la spitalul Marie Curie din Bucuresti. Leucemie acuta limfoblastica fenotip B – acesta este motivul pentru care am stat departe de casa timp de 9 luni. M-au numit Bubulina, eram cea mai micuta… Perfuzii, durere, copilasi necajiti ca si mine, mamica mea in lacrimi, doamne asistente, si apoi, in luna decembrie, cel mai frumos cadou de Mos Craciun – un cadou numit remisiune. Eram libera sa plec acasa, la mamaita mea.

Anul acesta, in luna iunie, m-am simtit rau. Mamica m-a dus inapoi in spital si am auzit cuvantul recadere…Nu stiam ce inseamna, dar nu m-am mai intors la mamaita, si nu am ramas nici langa copilasii pe care ii cunosteam. Am fost transferata la Spitalul Fundeni, pentru ca trebuia sa stau in izolare. Si din nou perfuzii, durere, alta doamna doctor, alte doamne asistente. “Nu raspunde la tratament” sunt cuvintele care o faceau pe mami sa planga, iar cuvantul pe care il auzeam cel mai des in ultimul timp era  transplant.

Dupa patru luni de tratament la Fundeni, pe data de 19 octombrie, medicul meu a chemat-o pe mamica mea in cabinet si i-a spus sa ma duca acasa, pentru ca nu ma mai putea trata. Trebuia sa gasim o clinica in strainatate, iar doamna doctor ne-a spus ca probabil nu vom gasi nici una. Domnul doctor Marco Zecca de la spitalul San Matteo din Pavia (Italia) a acceptat sa ma trateze, cu conditia sa vin la spital intr-o zi sau doua, pentru ca starea mea era grava. Pentru chimioterapie era nevoie de bani multi (20.600 Euro), dar ne-a primit spitalul cu un avans (6.180 Euro) pe care mami si tati l-au putut plati datorita oamenilor buni care ne-au ajutat. Am fost internata in data de 26 octombrie. Medicul din Italia a trimis prin fax la CAS Constanta cerere pentru formularul E112. Transplantul nu se poate deconta prin formularul E112 si costa 110.000 Euro. Mami a depus dosar la DSP Constanta pentru trimiterea in strainatate conform Ordinului 50 pe data de 22 octombrie si nu a primit raspuns deocamdata.

Am inceput tratamentul in Italia si domnul doctor a spus ca dupa terminarea tratamentului va trebui sa fac transplant. Donator va fi unul dintre parintii mei.  Eu nu stiu ce inseamna transplant…..dar vreau acasa la mamaita, si vreau ca tati sa ma poata vedea. Daca transplant inseamna ca ma intorc acasa, atunci vreau transplant. Si trebuie sa il fac in circa 45 de zile! Spitalul San Matteo este unul dintre putinele specializate in transplant de la donator parinte iar forma grava a bolii mele nu permite asteptarea cautarii in registru a unui donator neinrudit. Singura mea sansa este aici.

Mami si tati spun ca transplantul costa mult, eu nu stiu ce inseamna mult si nu stiu unde se gasesc bani. Stiu ca daca sunt multi oameni care ma iubesc, poate ca intr-o zi ma intorc acasa la mamaita. Si mai stiu ca Doamne Doamne ma iubeste!

Oamenii care ma iubesc si isi permit imi pot face donatii. Pe oamenii care ma iubesc si nu imi pot dona banuti ii rog frumos sa se roage si ei la Doamne Doamne pentru mine, sa imparta afise sau sa posteze bannere pe blogurile lor. Pentru a afla noutati despre mine, cititi sectiunea Jurnalul Bubulinei.

Va imbratisez pe toti!

Bubulina

29 Octombrie : Bubulina a fost internata pe 26 octombrie la Spitalul San Matteo din Pavia, in grija Profesorului Marco Zecca. Costurile chimioterapiei sunt estimate la 20.600 Euro (devizul este anexat la rubrica Documente Medicale), suma din care s-a achitat un avans de 6.180 Euro. Dupa tratamentul cu citostatice, Bubulina va avea nevoie de un transplant in valoare de 110.000 Euro.  Donator va fi unul dintre parinti. Va rugam sa o sprijiniti pe Bubulina in continuare. Va rugam sa impartiti fluturasi pentru ea,  sa transmiteti povestea ei mai departe pe site-uri, blogurile voastre si retele de socializare (detalii gasiti la pagina Cautam voluntari).  Sa va rugati pentru Bubulina, pentru ca are foarte multa nevoie. 

• Donatii:

• Zamfirache Adina Nicoleta (mama):

• RO 63 BRDE 140 SV 65812091400 LEI

• RO51 BRDE 140 SV 91241851400 EURO

• Sucursala BRD Mihail Kogalniceanu, Bd. Tudor Vladimirescu nr.1

• Swift: BRDEROBU

• IBAN ITALIA: IT46M0569611300EDCEU 0556950

• Banca Popolare di Sondrio

• Tesoreria Ospedale San Matteo

• Telefon Adina (mama):

• 0732.962.659; 0039.347.386.4834

   

   

MAXIME

Cele 4 minciuni fundamentale ale tineretului roman:

• 1. Da-mi 100.000 de mii pana maine!
• 2. De maine ma apuc sa invat.
• 3. Dezbraca-te, ca nu-ti fac nimic!
• 4. Lasa-ma, ca sunt virgina…

Cele 7 minuni din Romania in perioada ceausista:
1. Toata lumea avea de lucru;
2. Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea 1oo %.
4. Desi planul se facea peste 1oo %, nu puteai cumpara nimic.
5. Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.
6. Desi toata lumea avea de toate, toti furau.
7. Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic

Lista scuzelor la birou
1. Asa am facut intodeauna.
2. Nu stiam ca aveti nevoie urgenta de…
3. Nu este de domeniul meu.
4. Nimeni nu mi-a spus sa continui.
5. Astept o aprobare.
6. Asta e treaba lui, nu a mea.
7. Nu am crezut ca este foarte imporant.
8. Sunt atit de ocupat incit nu am timp.
9. Credeam ca ti-am spus.
10. Nu am fost angajat sa fac asta.

Nici o problema nu este atat de mare incat sa nu poata fi incadrata undeva.

Lucrurile care nu sunt egale cu nimic altceva, sunt egale intre ele.

Atata timp cat nu-ti pasa unde esti, nu te poti rataci.

Cind o problema dispare, oamenii care lucreaza la rezolvare ei nu dispar.

Intodeauna poti sa gasesti ceea ce nu cauti.

Criza este atunci cind nu poti spune: “Hai sa uitam toata chestia asta!”

Pentru ca ceva sa devina curat, altceva trebuie sa devina murdar.

Problemele complexe au raspunsuri usor de descoperit si de inteles, dar gresite.

Daca astepti, ceea ce astepti va dispare.

Sa nu mergi niciodata printr-o institutie fara sa tii o hirtie in mina.

Lucrurile merg mai rau sub presiunea preocuparii de a le face sa mearga mai bine.

Daca indosariezi o hirtie, vei sti unde este, dar nu vei avea nevoie de ea niciodata. Daca nu o indosariezi, vei avea nevoie de ea, dar nu vei sti niciodata unde e.

Cind oricine altceva esueaza, incearca ideea sefului.

Cel care ezita, are probabil dreptate.

Este greu sa te iei la intrecere cu vulpile cind lucrezi cu pisicile.

Daca un document este confidential, va fi uitat in masina de copiat.

Liftul vine intodeauna, dupa ce ti-ai pus jos sacosa.

In orice parte te intorci cind intri in lift, butoanele vor fi in partea opusa.

Singurul moment al zilei in care te asezi comod si te relaxezi, este momentul cind seful trece prin birou.

Daca ai lovit doua clape la masina de scris, pe hirtie va ajunge cea pe care nu ai dorit-o.

Ultima persoana care a plecat sau a fost concediata, va fi considerata responsabila pentru tot ce merge rau, pina cind urmatoarea persoana va pleca sau va fi concediata.

Niciodata nu stii cine are dreptate, dar intodeauna stii cine e seful.

Nu-i lasa pe superiorii tai sa stie ca tu esti mai bun ca ei.