VIATA DE FAMILIE SI TELEVIZORUL

Influenta negativa a televiziunii in viata familiei contemporane se exercita sub mai multe forme. Forta disolutiva a televiziunii se manifesta atat direct, prin promovarea avortului, a libertinajului sexual, prin limitarea intelegerii relatiei de dragoste la satisfacerea mecanica a placerii sexuale, cat si indirect, prin promovarea unei vieti lipsite de griji, comode, cu mult confort si multa distractie, pentru care familia sau copiii ar putea constitui un serios impediment, in general, intreaga atmosfera a lumii micului ecran este potrivnica unei vieti normale de familie. Sa urmarim insa ceva mai sistematizat care ar fi principalele probleme pe care televiziunea le creeaza familiei din zilele noastre.

1. Timpul petrecut de membrii familiei in jurul televizorului este un timp mort pentru existenta acesteia. In loc sa se sprijine reciproc, sa se completeze unul pe celalalt in treburile casei, membrii familiei se uita la televizor. Nu numai ca activitatile casnice intra in criza - femeia nu pregateste la timp mancarea, barbatul nu repara ceva sau nu face cumparaturile -, dar membrii familiei nu mai au nici ragazul de a comunica spre a-si impartasi problemele, grijile sau implinirile, de a se sfatui unul cu celalalt, de a gasi sprijin si mangaiere.

Masa in familie, eveniment central in existenta cotidiana a acesteia, un moment al impacarii, al comuniunii, al comunicarii si al multumirii, a fost inlocuita cu luatul mesei in fata televizorului. Chiar si atunci cand intreaga familie este prezenta, uitandu-se la aceeasi emisiune, fiecare se afla departe de celalalt, cu mintea plecata in lumea de pe micul ecran. Nu mai este deplina nici bucuria femeii ca mancarea pentru care s-a ostenit cu dragoste a placut sotului si copiilor, nici a barbatului ca se afla in mijlocul familiei sale, avandu-i pe toti imprejur, nici a copiilor ca se afla alaturi de parinti. Masa in fata televizorului este cel putin un motiv de indiferenta sau de lipsa de respect pentru celalalt, daca nu chiar o pricina de irascibilitate, de dezbinare si cearta pe marginea emisiunilor urmarite.

2. Starea de fericire este o realitate subiectiva. Oamenii pot sa aiba bani, bucurii, succes, sa fie chiar iubiti, si totusi sa se considere nefericiti. Totodata, exista oameni saraci, cu probleme, cu griji si chiar lipsiti de o afectiune deosebita care se considera fericiti sau, oricum, mai fericiti decat primii. Nu vom aborda aici dimensiunea religioasa a problemei, ci vom lua in discutie doar unul dintre cele mai importante aspecte privind sentimentul de fericire sau nefericire pe care-l traiesc oamenii.

Omului nu-i este de ajuns ca traieste bine, ca se simte multumit de situatia in care se afla sau de oamenii din jurul sau pentru a se considera fericit. El are nevoie de confirmarea ca intr-adevar situatia pe care o traieste este una fericita, demna de ravnit. De aceea el compara permanent ceea ce i se intampla cu modelul pe care-l are in minte sau cu ceea ce vede in jur. in acest context, televiziunea joaca un rol nefast in viata oamenilor. Ea devine termenul de comparatie pentru cei mai multi telespectatori, deoarece pe micul ecran se configureaza modelul de om fericit. Aici incepe drama omului contemporan. Orice ar face, el nu poate realiza in chip desavarsit prototipul lumii TV. Si, chiar daca se presupune ca reuseste acest lucru, constata cu amaraciune ca inca nu a ajuns la fericire. Aceasta nu inseamna insa ca va constientiza faptul ca modelul prezentat la televizor sau cel furnizat de nihilismul culturii de consum nu este viabil. Care este oare rezultatul acestei permanente raportari a telespectatorului la modelul propus de televiziune, care sunt consecintele acestui fapt pentru viata familiei contemporane?

Viata de familie apare arareori pe micul ecran, cu toate ca, in realitate, in jurul acesteia se configureaza in chip firesc existenta majoritatii oamenilor. Familia si intamplari legate de viata acesteia, prin insasi natura lor, sunt socotite subiecte foarte putin potrivite pentru a fi mediatizate. In emisiunile de divertisment, sportive, de stiri, in talk-show-uri sau in programele politice, familia nu-si gaseste locul sau, chiar daca este amintita, apare intr-o ipostaza senzationala, electorala sau, oricum, maladiva.

Prezenta familiei devine sesizabila, mai cu seama, in filme, in special in seriale sau telenovele. Din pacate, nici aici telespectatorilor nu li se ofera posibilitatea de a cunoaste o viata normala de familie. Familia obisnuita, simpla, nu are nimic spectaculos, pentru a putea atrage atentia telespectatorilor. Astfel, chiar si atunci cand familia apare intr-un anumit context pe micul ecran, aceasta nu va avea decat putine elemente care sa o identifice cu o familie normala.

3. In familia de pe micul ecran, oamenii au mai mult timp liber si mai multi bani, si se distreaza aproape tot timpul. Traiesc intamplari senzationale, fascinante povesti de dragoste, emotii puternice. Traiesc mult mai intens, nu au timp sa se plictiseasca si sa se uite la televizor, caci trebuie sa actioneze.

Telespectatorii care au aceasta lume drept model cand revin la atmosfera propriei case vor constata izbitoarea diferenta care exista intre cele doua lumi. Propria viata de familie pare cenusie, apasatoare, plictisitoare, cu probleme, griji, lipsuri si chiar cu neintelegerile inerente unei vieti normale, in comparatie cu intamplarile extraordinare, cu viata deosebita pe care telespectatorii isi inchipuie, prin prisma televiziunii, ca o duc altii.

Apare astfel un cerc vicios: problemele se acutizeaza tot mai mult, proportional cu timpul dedicat vizionarii caci viata de familie devine tot mai saraca, iar oamenii se vor simti din ce in ce mai mult indreptatiti sa caute cu jind la ideala lume fictionala. Comparatia vietii personale de familie cu cea stralucitoare, traita pe micul ecran, devine astfel o sursa permanenta de nemultumire si frustrare, cadru prielnic pentru aparitia tensiunii si neintelegerilor familiale.

4. Membrii familiilor de pe micul ecran sunt independenti unul fata de celalalt. Activitatea filmului este centrata aproape intotdeauna pe ceea ce ii individualizeaza pe acestia - interesele, cariera, aventurile fiecaruia. De aici telespectatorul, femeie sau barbat, invata sau isi insuseste acea mentalitate in care obiectivele si interesele individuale sunt separate de cele ale familiei. Aceasta atitudine prin care telespectatorul incepe sa acorde mai multa importanta nevoilor, intereselor si satisfactiilor individuale, decat celor comune, ale familiei, este una dintre principale cauze ale divortului in lumea moderna. Fiecare cu cariera lui, cu banii lui, cu preferintele, cu programul, cu prietenii lui, cu propriul ego, incat pana la urma sotii se trezesc ca au mai multe lucruri care ii separa decat ii apropie.

5. O alta frustrare pe care o naste televiziunea este produsa de comparatia, uneori chiar inconstienta, pe care telespectatorii o fac intre propriii soti si eroii micului ecran. Barbati sau femei, draguti, sarmanti, fermecatori, aproape intotdeauna foarte sexi, bogati si puternici, gata sa satisfaca placerile partenerului, ii pun in stare de inferioritate pe bietii soti sau pe sotiile care, in chip firesc, nu pot concura cu un personaj fictional, interpretat de un actor tanar, bine machiat si retusat cu ajutorul tehnologiei video, care traieste si se pregateste numai pentru a intruchipa idealul, a forma o imagine cat mai perfecta. Acest erou fictional care patrunde si ia proportii in imaginatia telespectatorilor este cel mai mare dusman al vietii de familie. Cu el se savarseste prima oara adulterul si, adesea, tot el este cel care impinge in viata cotidiana persoana respectiva catre adulter.

6. Dorintele inoculate de televiziune, in special prin publicitate, se transforma in mintea telespectatorilor in zid despartitor intre barbat si femeie sau in pricina dge tensiune si scandal. Dorinta de lucruri, bani si placeri cultiva in special instinctul posesiunii, egoismul si individualismul, si prin aceasta slabeste relatia cu celalalt. Omul isi transfera treptat orizontul de implinire de la comuniune, iubire fata de cel de langa el, de la bucuria de a fi impreuna cu sotul sau cu copilul, la universul obiectelor si al placerilor egoiste, o realitate care - in versiunea TV - este vrednica de dorit. Masinile, hainele scumpe, distractia, confortul, luxul de la televizor nu sunt la indemana oricui. De aici incep sa apara nemultumirile si reprosurile.

7. Televiziunea joaca un rol principal in normalizarea relatiilor sexuale in afara casatoriei, a adulterului, a perversiunilor sexuale si a divortului. in telenovele, spre exemplu, relatiile sexuale sunt de 24 de ori mai frecvente in afara casatoriei decat cele intre soti sau 94% dintre intamplarile erotice se desfasoara intre persoanele necasatorite. De asemenea, adulterul si divorturile abunda, depasind cu mult rata celor din realitate. žDe ce sa te mai straduiesti sa-ti pastrezi fidelitatea fata de sot sau sotie cand placerea o poti obtine si in alta parte sau cand toata lumea procedeaza la fel?" sugereaza televiziunea prin falsa realitate pe care o promoveaza.

8. In conditiile in care sotul sau sotia isi vor hrani simturile si imaginatia prin vizionarea materialelor erotice sau pornografice, criza farriiliala se va acutiza extrem de rapid. S-a putut constata anterior ca vizionarea acestora genereaza, dupa numai cateva saptamani, mutatii vizibile in mentalitatea indivizilor. Nemultumirile sau frustrarile privind persoana celuilalt si chiar propria persoana, slabirea fidelitatii, a dorintei de a avea copii sau de a intemeia si a sustine o familie sunt consecintele directe ale vizionarii materialelor erotice si pornografice. Placerea devine personajul principal in viata oamenilor dependenti de astfel de mesaje. Daca pentru o asemenea persoana placerea va putea fi gasita si in afara casniciei, o placere lipsita de responsabilitati, facila si seducatoare, atunci aceasta alegere devine foarte probabila.

Televizorul, dupa cum demonstreaza Maria Winn, este un strain care patrunde in casele noastre si care, insinuandu-se in viata fiecarui membru al familiei, reuseste sa-i indeparteze pe unul de celalalt. Televiziunea este mai mult decat o persoana: este o lume cu care ne imprietenim, impreuna cu care petrecem adesea mai mult timp, in care investim mai multa afectivitate decat in cei apropiati. Lumea TV ne revendica numai pentru ea si permanent ne sopteste, ne sugereaza cu subinteles ca exista o alta viata care merita sa fie traita decat cea a monotoniei familiale, iar noi meritam aceasta fericire.

Procesul de transformare a omului asezat zilnic cateva ceasuri in fata televizorului este unul de natura cvasistatica. Adica suficient de incet pentru ca in fiecare zi oamenii sa apara ca si neschimbati, identici cu ei insisi. Efectele mici, cumulate pe parcursul timpului, fac ca dupa cativa ani sa se ajunga ca oamenii sa nu se mai poata intelege, sa nu se mai recunoasca unul pe celalalt. Ei nu mai sunt ei insisi cei din trecut, ci un produs al formarii sau al alienarii mediatice. Astfel, incet-incet, aceasta voce, care prin toate imaginile ce ne patrund in minte devine din ce in ce mai convingatoare, ne va face sa ne simtim tot mai indreptatiti sa ne revendicam o viata mai comoda, cu mai multe placeri si mai putin efort.

Celalalt, sotul sau sotia, in masura in care nu ne poate oferi aceasta viata sau care constituie o piedica in dobandirea "libertatii" sau a placerilor va fi receptat, chiar daca numai la nivelul inconstientului, ca un potential dusman. Daca despartirea nu este posibila din cauza copiilor, a mediului social sau din alte cauze, atunci individul se va simti indreptatit in sufletul sau sa se poarte urat si violent cu cel de langa el (sotul sau sotia), sa se razbune pe el pentru esecul, starea de nefericire indusa, de altfel, prin mass-media. Chiar daca nu vor divorta, viata familiei ajunge adesea sa fie un adevarat cosmar. Fantasmele placerilor neimplinite sadite de televiziune in mintile telespectatorilor fideli devin astfel cei mai mari dusmani ai vietii de familie si, in ultima instanta, ai oamenilor pe care ii stapanesc si ij nelinistesc permanent.

Avand in vedere toate acestea, reprosurile, cearta, violentele verbale si fizice vor deveni tot mai frecvente si mai grave in viata familiei configurate in jurul televizorului si a valorilor acestuia, mai cu seama pe fondul irascibilitatii si nervozitatii generate de viata stresanta a omului contemporan. Acest comportament se incadreaza, de altfel, in atmosfera generala a dramei TV. Prin acest comportament, telespectatorii au sansa sa-si transforme propria viata intr-o scena, sa se simta pentru cateva clipe eroii propriei telenovele. in astfel de conditii, despartirea poate deveni iminenta, in special in contextul unei mentalitati induse tot de televizor, al unor stereotipii de genul: "Daca relatia nu merge, ne despartim civilizat si ne refacem fiecare viata".

Exista o multime de aspecte privind forta disolutiva pe care televiziunea, ca experienta prin excelenta nihilista, o are asupra familiei. Aceasta preia copilul sau omul matur de la nivelul mentalitatii pe care o are, pentru ca printr-o succesiune de pasi, printr-o serie de metode, argumente si justificari - constructia si manipularea situatiilor de viata, a contextelor, a replicilor si atitudinilor personajelor de pe micul ecran - sa-l conduca pe telespectator catre o mentalitate egocentrista, straina sau chiar polemica vietii de familie.

Familia fiind principalul dusman al societatii de consum, este normal ca aceasta, prin instrumentul ei principal - televiziunea - sa lupte impotriva familiei. Cine isi asuma riscurile de a detine un te-levizor in propria casa trebuie sa constientizeze toate cele prezentate anterior, caci depinde in primul rand de noi soarta acestui razboi.

Virgiliu Gheorghe

PILDA FRUMUSETII

Era o data intru-n sat doi tineri, unul frumos la infatisare iar celalalt nu era chiar asa de urit la infatisare fata de celalalt dar care era cu frica de Dumnezeu. Cel dintii tot timpul se lauda cu frumusetea lui si se mindrea cu ea ,toata ziua nu facea nimic ca nu cumva sa-si piarda frumusetea muncind sau facind vreo fapta buna cuiva ajutindu-l ba de multe ori luindu-l pe cel de al doilea in ris fata de ceilalti spunindu-I cai urit ,dar cel de al doilea isi vedea de treaba lui si se ruga mereu lui Dumnezeu sa ii dea intelepcine si putere sa treaca peste toate si peste marea vietii ca ajungind la capatul vietii sa capete mintuire .Intr-o noapte tinarul cel urit viseaza ca Dumnezeu ii spune sa i-si zideasca o casa si sa o infrumuseteze dupa placul”Lui “.

A doua zi ne mai stind pe ginduri fiind primavara inca tinarul se apuca sa sape ca sa torne temelia casei sale .Si tot muncind zilele treceau rind pe rind si tinarul nostru turna temelia casei ,incepu sa ridice peretii casei .Din cind in cind tinarul cel frumos trecea pe la casa celui urit statea si se uita la el si ridea de el spunindu-i “uite prostul cum munceste si se face mai urit prin munca lui si la cei va folosi aceasta ca si asa este singur si nu se uita nimenea la el ca este urit”.Dar tinarul cel urit i-si vedea mai departe de treba,nebagindu-l pe acesta in seama si de vorbele urite pe care acesta i le adresa si incerca ca sa il aduca si pe acesta la realitate ca timpul trece la fel si frumusetea lui. Tinarul cel frumos cind auzea aceste cuvinte mai tare se ingimfa si pleca tantos mai departe.Vara era in toi iar tinarul cel urit reusi sa ridice casa sa-i puna acoperisul sa o tencuiasca pe exterior si prin interior, ii puse ferestrele ,usile.

Dupa ce termina de facut toate cele de trebuinta la o casa exterior si interior si vazu ca le facu pe toate bune ,se apuca sa decoreze casa in ionterior cu toate utilitatile cele de trebuinta, inca si cu lucruri de arta facute de mina lui cu iscusinta ,caci Dumnezeu il inzestrase pe el cu multa dibacie si pricepere a tot lucrul,nu cu frumusete exterioara, si le facu el dupa cum ia ordonat lui in vis.Vara trecu destul de repede mai ales cu tot lucrul cel de trebuinta care cere migaleala, tinarul cel urit se bucura si multumia din tot sufletul lui Dumnezeu pentru tot ajutorul pe care i l-a dat si il slavea in tote zilele.Tinarul cel frumos mai trecea din cind in cind pe la casa tinarului cel urit se minuna de celea ce vedea ,de frumusetea casei a gradinei si a tot locul ce incojura casa, dar ingimfarea precum si mindria lui erau inca nemasurate caci nu venise timpul ca sa dea socoteala pentru faptele si vorbele sale si sa vada adevarata frumusete a omului pe care ia dat-o Dumnezeu si pe care trebuia sa o puna in valoare.

Dupa ce trecu vara veni toamna cea urita si ploiasa iar tinarul cel urit statea in casa rugindu-se in toata ziua si multumind lui Dumnezeu pentru toate ce facu pentru el cu toate bunatatile si minunile pe care acesta lea savirsit zi de zi.Inca stind el la rugaciune se ruga lui Dumnezeu si pentru prietenul lui cel frumos uitind de cuvitele urite ce i lea adresat acesta, ca Dumnezeu sa il ierte si sa il pazeasca de toate relele.In timpul acesta tinarul cel frumos incepu sa duca lipsuri ,vintul si ploile ii spalau obrazul ,iar el se ferea de ele pe sub soproane pe dupa garduri pe sub stresinile caselor celor din sat.Toamna cara fu destul de lunga si rece trecu si ea destul de repede iar tinarul nostru incepu sa simta gerul iernii care se apropia cu pasi marunti si repezi ,ingimfarea pe care o avuse in primavara si in vara incepu sa-I scada cu repeziciune la fel si frumusetea .Incepu a bate pe la casele rudelor si cunoscutilor dar toti i-l refuzau avind in vedere modul lui de comportare cu acestia si ii trinteau usa in nas.

Tot incercind incoace si in colo si avind in vedere ca toti ii intorceau spatele poate precum si el facuse la vremea lui cu ei,acum ingimfarea si mindria lui se transformara in regrete si in cainta ,dar tot nu indraznea sa mearga si la casa tinarului pe care il jignise mai mult decit pe toti. Timpul trecea cu repeziciune iar tinarul nostru incepu sa simta din plin frigul iernii,in timp ce frumusetea si mindria ii cuzura de tot, se scula si zise “Ma voi duce la cel ce l-am jignit mai mult dintre toti, i-mi voi cere iertare poate totusi isi va face mila de mine si ma va primi si pe mine in casa lui”.Deci se scula si se duse la usa prietenului lui la care batu sfios asteptind sa i se deschida.Deindata ce-l vazu,acesta dechise usa iar tinarul nostrum cum vazu ca aceasta se deschide cazu in genunchi inaintea lui si-I spuse :Iartama caci am gresit inaitea ta nu am ascultat de cuvintele tale am ratacit in ingimfarea mea si frumusetii exterioare am slujit si am lenevit si nu mi-am pus in valoare darul primit .Tinarului caruia eu ii spuneam urit acum el este mai frumos decit mine cind ma uit la tine de aproape zise tinarul cel frumos celuilalt cu regrete adevarate din inima si ma caiesc pentru cuvintele pe care ti le-am adresat.Acestuia facindui-se mila de el i-l primi in casa vazind adevarata cainta a celui frumos si il primi cu mare bucurie tratindu-l cu toate bunatatile pe care le avea pregatite pentru timpuri grele.Tinarul cel frumos se adresa gazdei sale si ii spuse :vad acum ca frumusetea interioara este mult mai de prêt decit cea exterioara pe care m-am bazat eu ;si ca frica de Dumnezeu i-ti da itelpciune si chibzuinta cu care sa treci Marea vietii .

Povestea noastra se putea termina si tragic pentru tinarul nostru cel frumos adica si Acest tinar din urma la a carui usa a batut tinarul nostru cel frumos putea sa ii intoarca spatele si sa il lase pe el in frig si in lipsuri si sa ii spuna precum mi-ai facut si tu in tineretile tale cind erai tantos ,mindru, si ma jigneai si nu ai ascultat de cuvintele mele asa si eu acum te alung de la usa mea si culege acum rodul muncii tale.Oare cum se va comporta si HRISTOS cu noi cind ne vom infatisa la usa Lui si ii vom cere sa ne deschida ca in pilda tinarului cel frumos cind acestuia ia deschis usa primindu-l inauntru auzind pocainta pe care acesta a rostit-o din inima infrinta si umilita sau ne va inchide usa spunind pleaca de la mine sluga mindra vicleana si lenesa adevar zic tie ca nu te cunosc pe tine caci si Eu Am Strigat catre tine si nu ai auzit ,ACUM TU ESTI CEL CARE STIGA, DECI NICI EU NU TE VOI AUZI.

Oare noi facindu-ne analiza vietii noastre in care din cele doua ipostasuri suntem ?!

Petru Calimanescu

 SURSA: http://www.crestinortodox.ro/morala/pilda-frumusetii-122833.html

NOSTRADAMUS PROROCUL MINCINOS

Profetiile lui Nostradamus

Inca de la inceput precizam ca tot ceea ce este cunoscut cu privire la viata, ocupatiile si scrierile lui Mihail Nostradamus (1503-1566) se potriveste perfect cu imaginea a ceea ce Sfanta Scriptura defineste a fi un "proroc mincinos".

Nostradamus s-a nascut pe 14 decembrie 1503 intr-o familie de evrei, in St. Remy, Proventa, Franta. Bunicii sai erau medici, iar tatal sau era notar. In 1488, Proventa fusese alaturata Frantei si pentru ca bunicii si tatal sa nu-si piarda dreptul de a profesa, in 1502, intreaga familie a fost nevoita sa se converteasca la Catolicism. Crestinismul a ramas insa ceva strain lui Nostradamus, deoarece va arata un deosebit interes fata de ocultism, un domeniu incompatibil cu religia Noului Testament. 

Ca medic, se ofera voluntar pentru a ingriji victimele ciumei, boala care ii va rapune sotia si cei doi copii. Multa vreme a fost un medic oarecare, pana cand a experimentat cu succes medicamente pe baza de plante, ceea ce i-a atras succesul. Nostradamus nu a practicat numai medicina, ci si astrologia, spre a afla viitorul, preocupare despre care Sfantul Grigorie Teologul spune "este o jignire adusa Providentei Divine" (Omilia 5: Despre Providenta).

Nostradamus vorbeste despre o sursa intunecata, oculta, a profetiilor sale. Acesta a folosit obiecte magice pentru a intra in transa si a prevedea viitorul. De asemenea, folosea un tripod ritual utilizat si in practicile oculte pagane de catre Pitia, preoteasa din Delfi. Viziunile ii apareau inconjurate de apa sau flacari. Se pare ca Nostradamus folosea in timpul meditatiilor nucsoara (o planta usor halucinogena stimuland imaginatia, care, folosita in cantitati mari, este letala). In fata sa era asezat un bol cu uleiuri diverse si apa fierbinte.

Nostradamus a ramas in istorie datorita celor 10 "Centurii", prima editie datand din 1555. Insa nu acesta i-a fost debutul. A fost preocupat de anticiparea timpului probabil pe baze astrologice. In urma catorva preziceri exacte, a inceput sa publice o serie de almanahuri sub titlul "Almanah pentru anul..., cu calcule si explicatii de Michel Nostradamus, doctor in medicina si astrofil la Salon-de-Craux, in Provence".

"Nostradamologii”, acele persoane care incearca pe baza catrenelor lui Nostradamus sa arate profetiile nu fac altceva decat sa le explice prin contextul istoric, cautand evenimente care par a se potrivi. In cele mai multe situatii, interpretarile sunt subiective si tendentioase. Asta pentru ca toate predictiile sale au fost exprimate atat de vag si nedefinit, incat ar putea corespunde unui numar extrem de mare de variante posibile.

Niciun talcuitor al catrenelor lui Nostradamus nu a facut nici macar o singura predictie reala folosindu-se de "profetiile” acestuia.

Cum recunoastem un proroc

In Sfanta Scriptura intalnim numeroase avertizari cu privire la profetii auto-proclamati si la amagitorii duhovnicesti: "Feriti-va de prorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori (Mt. 7:15). Sau, in alt loc, Iisus spune ucenicilor, "Vedeti sa nu va amageasca cineva” (Mt. 24:4). 

Iar pentru a nu ne lasa astfel amagiti este nevoie sa fim calauziti indeaproape de Scriptura si de invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii.

In aceasta privinta, Sfintii Parinti ne spun ca Dumnezeu este Singurul care cunoaste cele viitoare. In istoria mantuirii, El a randuit, atat in Vechiul cat si in Noul Testament, ca anumiti oameni sa primeasca darul inainte-vederii, sa primeasca descoperiri dumnezeiesti, pentru ca prin ei sa le impartaseasca celorlalti oameni planul si voia Sa.

Dar cel mai important scop al profetiei biblice a fost sa anunte venirea Mantuitorului, si sa pregateasca in timp poporul iudeu pentru venirea Sa. Domnul S-a descoperit astfel in chip propriu fiecarui profet in parte. De aceea, prorocii biblici se completeaza unii pe altii. Astfel, toate profetiile biblice, luate impreuna, reprezinta Revelatia cu privire la venirea Mantuitorul si mantuirea omului.

Profetii biblici se arata a fi astfel "gura lui Dumnezeu”. In Sfanta Scriptura, profetul mai este numit adesea "omul lui Dumnezeu” (I Regi 2:27; 3 Regi 13:1) De altfel, cuvantul iudaic, "nabi” si grecesul "profitis”, inseamna, sol, mesager, trimis.

Un semn al unui adevarat profet este si puritatea credintei si a invataturii. In acest sens, profetii mai sunt numiti in ebraica "zofim" – gardieni, pazitori (Ier 6:17; Is 56:10), fiind cei care vegheau asupra pericolului spiritual si moral ce ameninta poporul lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel ne vorbeste astfel despre scopul celui ce proroceste:  "Cel ce proroceste vorbeste oamenilor, spre zidire, indemn si mangaiere." (1 Cor. 14:3).

Un atribut esential al unui profet este sfintenia vietii, partasia sa cu Duhul Sfant. In "Simbolul de credinta" marturism ca Duhul Sfant este Cel care "a grait prin proroci". Iar Duhul Sfant, care descopera cele viitoare, se salasluieste numai "vasele curate": "Pentru ca niciodata prorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant." (II Petru 1:21)

Diavolul nu cunoaste cele viitoare
Daca adevaratii proroci sunt alesi de Dumnezeu, prorocii mincinosi sunt alesi de diavol, pentru a semana in randul oamenilor neoranduiala si a pierde sufletele lor.

Trebuie sa tinem seama insa de faptul ca Parintii Bisericii ne spun ca nici macar diavolul nu cunoaste cele viitoare, pentru ca nu a primit de la Dumnezeu darul duhovnicesc al inainte-vederii.

Sfantul Antonie cel Mare, ca unul ce prin ispitele intampinate in timpul asprelor sale nevointe, a ajuns la o cunoastere profunda a duhurilor necurate, ne spune sa nu ne lasam amagiti de diavoli, pentru ca nu pot prezice viitorul, ci incerca numai sa ne amageasca:

"Decat numai singur Dumnezeu este cel care pe toate le cunoaste mai inainte de facerea lor. Acestia (diavolii) vestesc acelea pe care le vad, ca niste furi, mai inainte alergand la toti, ca sa spuna cele ce se lucreaza si se graiesc de noi; apoi ei insemneaza ca ne-am adunat si ca vorbim impotriva lor. Aceasta fiecare iute alergator poate s-o faca, intrecand pe cel zabavnic; si ceea ce zic, astfel este. [...] Intr-acest chip s-au intarit vrajirile elinilor si astfel s-au ratacit dansii mai inainte de catre diavol.

Dar acum a incetat ratacirea; caci a venit Domnul, Care cu toata viclenia lor, chiar si pe diavoli i-a facut deserti si nelucratori; caci nimic nu cunosc de la ei insisi, ci ca niste furi, pe cele ce le vad la altii, pe acelea le prihanesc si mai ales sunt vazatori ai faptelor, decat mai inainte cunoscatori. De aceea, desi uneori numesc adevarate unele ca acestea, sa nu se minuneze cineva de dansii.”

Dintre cele trei dimensiuni ale timpului, viitorul l-a fascinat dintotdeauna pe om. Acesta, lasand deoparte faptul de a invata din trecut si prezent, se amageste crezand ca poate invata si din viitor.

In aceasta privinta, Sfantul Antonie cel Mare ne descopera ca drumul sigur catre cunoasterea celor viitoare este viata bineplacuta lui Dumnezeu. Asadar, nu trebuie sa "plecam urechea" la prezicerile horoscopului, ale vrajitorilor, ale lui Nostradamus sau altor falsi profeti:

"Nimeni din noi nu se va judeca pentru ca nu le-a stiut (cele viitoare), nici se fericeste ca le-a invatat si le-a cunoscut; ci intr-acestea fiecare va avea judecata, daca a pazit credinta si daca a implinit poruncile lui Dumnezeu curat. De aceea, nu se cade mult a le socoti acestea, ci a ne nevoi si a ne osteni, nu ca sa cunoastem mai inainte, ci, ca bine petrecand, sa placem lui Dumnezeu.

Si trebuie a ne ruga nu sa cunoastem mai inainte, nici sa cerem plata pentru nevointa, ci ca ajutator sa ne fie noua Domnul, spre biruinta impotriva diavolului. Iar daca vreodata este nevoie de a cunoaste mai inainte, sa ne curatim la minte; caci eu cred ca sufletul care s-a curatit de toate pacatele, dupa fire poate sa se faca vazator si chiar mai multe si mai departe sa vada decat diavolii; caci are pe Domnul in sine, care descopera lui." (Viata Sfantului Antonie cel Mare)

Radu Alexandru

SURSA: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/nostradamus-prorocul-minicinos-126231.html